Dă oare Dumnezeu cu zarul

Dă oare Dumnezeu cu zarul? – Ian Stewart (recenzie)

Dă oare Dumnezeu cu zarul? Subtitlul Noua matematică a haosului.
Autor Ian Stewart. , Editura Humanitas, București  2015, traducere de Alexandru Gica

Iată că editura Humanitas nu se dezice de programul ei ambițios și dificil totodată, acela de a aduce cititorilor români cărți de referință, din toate domeniile, și, prin tipărirea lucrării lui Ian Stewart, mai face un pas important în acest sens.

Despre Ian Stewart am auzit din anii studenției și opera sa matematică ne-a atras multora atenția. Este pur și simplu un alt mod de abordare al matematicii, care în scrierile lui Stewart și a altor savanți, devine mai apropiată de natură, de univers și nu doar o creație a umanității abstractă, pur intelectuală.Dă oare Dumnezeu cu zarul

Înțelegem astfel că matematica este natura, iar împletirea ei cu fizica, chimia, biologia și chiar sociologia este un fapt evident, incontestabil și absolut necesar totodată.

Titlul cărții despre care vă vorbesc astăzi, Dă oare Dumnezeu cu zarul? (pe care eu am luat-o de pe Libmag – vezi aici) este foarte incitant, ales în așa fel încât ca să stârnească interesul curioșilor, dar și al cunoscătorilor. Pentru că celebra zicere a lui Einstein că Dumnezeu nu joacă zaruri este desigur cunoscută de mulți. Mai puțini știu însă în ce context a fost făcută.

Chiar dacă a contribuit la nașterea fizicii cuantice și a luat și Premiul Nobel pentru legile efectului fotoelectric (explicate prin considerente cuantice), Einstein a fost mereu reticent la caracterul probabilistic al acestei noi teorii din fizică. El a crezut că probabilitatea în aparatul matematic ce descrie natura apare doar din cauza faptului că încă nu putem cunoaște suficient de bine fenomenele, ca să le descriem „exact”, determinist.

Ei bine, nici până în ziua de azi nu s-a ajuns la un răspuns definitiv cu privire la probabilitatea caracteristică multor fenomene din natură, ba mai mult, lucrurile s-au complicat și mai tare odată cu apariția teoriilor haosului, când s-a demonstrat că nu doar ordinea apare din haos, ci și haosul apare din ordine.

Și aceste adevăruri nu sunt imaginații poetice ci realități ale naturii justificate matematic. Ba mai mult decât atât, nu doar mecanica cuantică are un caracter probabilistic, impredictibil, ci și mecanica clasică oferă, după cum s-a arătat, destule exemple de sisteme cu comportament haotic.

Cam în acest univers fascinant ne poartă cartea lui Ian Stewart, dar să nu vă speriați, că nu este o carte pentru matematicieni. Este o carte pe care oricine o poate citi cu plăcere, chiar dacă apar în ea și formule matematice, schițe, desene, grafice. Dar se poate citi și ca o carte de filosofie a științei, pentru că aici ajungem după ce ne punem și noi problemele pe care și le-a pus autorul. Aceasta este o carte despre haos.

Dar să vedem ce scrie în dicționar la haos, să-l definim cumva.

haos, substantiv 1. (de obicei cu majusculă) Materia informă dezordonată care se presupune că ar fi existat înaintea universului ordonat. 2. Dezordine completă, zăpăceală totală. 3. (matematică) Comportament stocastic ce apare într-un sistem determinist.

Despre acest din urmă înțeles, de la punctul 3, trebuie să spunem că a fost adoptat în 1986 la o întrunire a savanților de la Societatea Regală din Londra și el cuprinde foarte bine esența a ceea ce înseamnă acum haos în științele naturii. Pe de o parte „stocastic” înseamnă „aleatoriu” sau „probabilistic”, iar pe de altă parte „determinist” înseamnă guvernat de legi precise, care poate fi prezis.

Acum poate că am înțeles mai bine cam cât de complexă este știința actuală, iar cartea lui Ian Stewart, Dă oare Dumnezeu cu zarul? ne poartă în lumea matematicii din ultimele decenii, dar plecând desigur și de la probleme puse în istoria ei. Pentru că multe dintre ultimele cuceriri din știință sunt doar dezvoltări ale unor teme mai vechi.

Cred că nu ar trebui să mai spun, dar o fac totuși, că această carte nu prezintă rodul muncii în matematică a lui Ian Stewart, ci este o colecție atrăgătoare, bine alcătuită, din ceea ce  a aflat știința până acum.

Putem oare să ne imaginăm că până și zborul în cosmos (rachete, sateliți) este guvernat de legi deterministe, dar totodată și de legi ale haosului? Iar funcționarea computerului este posibilă tot datorită îngemănării dintre ordine și haos?

Se pare că aici a ajuns știința actuală, la ideea că haosul nu înseamnă absența legilor, pentru că și haosul are legile lui. De fapt trebuie să recunoaștem că trăim într-un univers în care și ordinea și haosul se împletesc, nu știu dacă armonios, dar ele coexistă.

În marile religii ale lumii există de asemenea tema ordine-haos, iar dintre toate, în religia hindușilor se pare că este foarte dezvoltată tema centrală creație/întreținere/distrugere adică de la haos la ordine și apoi de la ordine din nou la haos. Dar nu doar religiile dezbat această temă, ci și comunitățile științifice de peste tot în lume.

La final, dacă mi s-ar pune întrebarea din titlul cărții Dă oare Dumnezeu cu zarul? v-aș spune că autorul cărții nu a dorit să dea un răspuns și prin urmare nici eu nu vă dau unul tranșant. V-aș spune că așa este alcătuită natura, dintr-o mulțime de contrarii care alcătuiesc un tot unitar. În orice caz, cartea discutată este una de referință în domeniul științific și o recomand sincer.

2 comentarii publicate

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: