dormitul cu părinții

Dormitul cu părinții (cosleeping-ul). Da sau nu?

Dormitul cu părinții (cosleeping-ul). Da sau nu?

Întrebarea din titlu cred că s-a pus de când lumea iar răspunsurile au fost date de fiecare părinte în parte, după judecăți proprii. Discuțiile și rezultatele lor se propagau pe cale orală și intrau în mentalul colectiv.

Acum, în vremurile moderne adică și psihologii au apărut ca entitate socio-profesională din ce în ce mai apreciată și încearcă să justifice diferite comportamente umane, printre care și obiceiul de a dormi sau nu cu un părinte sau cu un frate mai mare. Iar rezultatele „discuțiilor” se transmit acum prin scris, fie în cărți și articole, fie pe internet.dormitul cu părinții

Din start putem să spunem că trebuie să admitem că un copil poate să doarmă singur dacă are unde în primul rând. De aceea în vechime, sigur doar copiii din familii bogate puteau avea o cameră doar a lor în care să doarmă singuri.

Și lângă camera lor, în altă cameră, dormea și bona gata să intervină în orice situație în care situația ar fi cerut-o. Atunci, ca și acum, în familiile mai sărace și cu mulți copii nici nu se mai pune problema ca frații și surorile să nu doarmă împreună, cu părinții în aceeași cameră de cele mai multe ori.

Având în vedere cele spuse, este de la sine înțeles că ideile pe care le vom dezvolta în acest articol se referă doar la situațiile în care copiii aparțin unei familii normale sau mai înstărită, care poate să le ofere camere separate și atunci problema dormitului este una de alegere.

Este o situație din ce în ce mai întâlnită, deoarece condițiile de locuit de acum sunt destul de bune și la noi, nu doar în țările mai bogate.

În mod logic și firesc există două teorii principale, contrare prin ceea ce afirmă și încearcă să justifice.

1.Copiii trebuie să doarmă singuri. Dacă sunt învățați de mici așa, vor fi mai independenți și va fi mai ușor și familiei, părinții rămânând să doarmă împreună. Acesta este argumentul principal al adepților acestei teorii.

Copiii mai independenți vor fi mai târziu mai bine pregătiți pentru viață, vor avea încredere mai mare în ei înșiși și se vor descurca în situațiile dificile în care viața îi vor aduce.

Suntem desigur cu toții de acord că mai devreme sau mai târziu copiii trebuie să doarmă singuri și cred că orice părinte își dorește asta. Numai că nu toți copiii sunt la fel.

2.Copiii pot să doarmă cu părinții sau cu un frate/soră mai mare. Adepții acestei teorii se bazează pe rezultate care fac apel la așa-numita teorie a atașamentului.

Copiii, mai ales cei mici, au nevoie de protecție și unii dintre ei suferă de anxietate sau de sindromul copilului abandonat, dacă sunt lăsați singuri.

Unii chiar au insomnii și efectiv nu pot să doarmă singuri, ei simțindu-se în siguranță doar în prezența unui părinte. Chiar dacă nu este o situație dorită, ea există și trebuie tratată ca atare.

După ce am prezentat succint cele două direcții principale, vom vedea ce este de făcut în cazul foarte frecvent în care copiii dorm cu unul dintre părinți până la o anumită vârstă și trebuie după aceea învățați să doarmă singuri, un moment delicat și dificil. Se recomandă ca această etapă să se facă cu mare grijă și treptat.

În primul rând trebuie identificată sursa fricii copilului și discutarea ei, pentru că un copil se teme de ceva anume, de ceva concret, chiar dacă nu știm încă despre ce este vorba. Un copil de o anumită vârstă poate discuta și poate înțelege.

După asta urmează trecerea lentă către independență, adică copilul va dormi singur, dar cu o lumină de veghe aprinsă și cu ușile de la camera lui și de la dormitorul părinților deschise, pentru ca el să poată veni ușor noaptea, dacă simte că nu poate sta singur.

Psihologii mai recomandă și etapa numită „revenire”, când i se permite din când în când copilului să mai doarmă câte o noapte cu părintele cu care a fost obișnuit să doarmă. Deci la două-trei nopți în care doarme singur, el va mai dormi și cu părintele o noapte.

După un timp se vor rări numărul nopților petrecute cu unul dintre părinți, până când el va ajunge să doarmă numai singur. Totul poate să dureze și câteva luni, deci este nevoie de foarte multă răbdare.

Voi ce părere aveți, cum poate fi obișnuit un copil să doarmă singur?

2 comentarii publicate

  1. Nu stiu daca in perioada alaptarii merge sa doarma separat pentru ca e aiurea si pentru bebe si pentru mami si pentru tati. Dar dupa varsta de 2 ani, trebuie invatat incet-incet sa doarma singurel. E mai sanatos pentru toata lumea asa.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: