Free image from pixabay

Educația de acasă contează sau cei 7 ani de acasă sunt importanți?

Educația de acasă contează sau cei 7 ani de acasă sunt importanți?

 

Aseară vă povesteam ce zi îngrozitoare am avut, culminată cu supărarea de a afla ce comportament urât au cei de la clasa a V-a A referitor la copiii de la clasa a V-a B (unde este Daria). Nu voi mai comenta referitor la acel comportament pentru că, din punctul meu de vedere, acei băieți sunt o cauză pierdută. Dacă la 11-12 ani vorbești așa, mă aștept să se adeverească zicala: azi furi un ou, mâine un bou.

Astăzi vreau să vă povestesc despre ceva frumos care merită apreciat și respectat.

Free image from pixabay

Acum două zile, Andrei a ieșit din școală vesel nevoie mare că se terminaseră orele. Nu știu ce m-a împins să verific ghiozdanul pe loc, dar bine am făcut pentru că nu avea nici penarul, nici caietul de română. S-a întors în clasă și a căutat lucrurile pierdute. Nu le-a găsit. La sfatul doamnei învățătoare (care era în clasă în acel moment), am postat pe grupul de what’s up al părinților și am întrebat dacă nu le-a luat vreun copil din greșeală. Nimeni nu a răspuns. Eram convinsă că nu le recuperăm. Avea alt penar cu rechizite pe care le putea folosi așa că nu era o problemă așa de mare…decât că na…nu era penarul cel nou cu stiloul preferat …bla-bla-bla. Și-a asumat, nu a avut încotro.

A doua zi și-a primit înapoi caietul și penarul. Caietul fusese luat de un coleg (nu am idee dacă a fost luat din greșeală), dar penarul l-a luat colegul de bancă pentru că a văzut că Andrei l-a uitat și s-a gândit să nu rămână fără el, să nu cumva să îl ia cei care învață după-amiază.

Frumos gest, nu?

Ceva similar s-a întâmplat anul trecut la clasa Dariei. Mândra mea amețită a uitat sacul de sport cu ghetele (evident că ea purta adidașii!), iar o colegă i l-a luat tocmai în ideea să nu rămână fără ele. Am povestit aici.

Acum….nu pot decât să mă bucur că există copii cu capul pe umeri, educați, care se gândesc mai departe de propria “bulină”. Nu zic nimic, după cum observați, că ai mei sunt amețiți din când în când, dar vă spun că acei copii care s-au gândit la colegii lor merită respect și apreciere, iar părinții lor au toată considerația mea.

De asemenea, nu voi comenta nici faptul că, la fosta școală, de 3 sau 4 ori s-a întâmplat fie ca lui Andrei să îi ia colegul de bancă din greșeală caietele /manuale și abia după o săptămână să le recuperăm, fie ca Daria să uite eșarfă/căciulă etc și nimeni să nu aibă bun simț să le ia (norocul a fost că cei care învățau după-amiază le-au pus în dulapul învățătoarei).

Ce concluzie tragem oare?

Nu știu voi, dar eu am înțeles că nu contează la ce școală învață, câți bani au părinții, ce anturaj au copiii, ce sunt învățați la școală. Importantă este educația de acasă!

Despre Antoaneta 590 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

14 comentarii publicate

  1. Nici nu mai țin minte câte și-a uitat Lucas la școală. Norocul lui e că doar a lor este clasa. Chiar și asa , deja a rămas fara caietul de engleză și romană. Sa nu mai vorbesc de sacul de sport și de haine. E zăpăcit cu totul. Trebuie sa recunosc ca nu prea băga în seama lucrurile colegilor, nu îl interesează. 🙂

  2. copiii copie comportamentele de acasa, fac ce vad la parinti: in cazul asta e grija pentru lucrurile proprii si pentru lucrurile altora.
    Sunteti in locul bun, zic 😉

    • Da, din punctul acesta de vedere si eu cred ca e o scoala buna, desi au fost cazuri de furturi (am zis deja ca s-a furat o kendama din ghiozdanul unui coleg de-al Dariei). Momentan, nu am auzit de cazuri mai grave de genul furtul unui telefon, dar ma astept sa fie.
      Stiu sigur ca telefoane se furau la cealalta scoala pentru ca mama unui baiat de la Andrei din clasa mi-a povestit la acea vreme cum i s-a furat telefonul fiicei ei (la acea vreme in clasa a V-a). Si vorbim despre o scoala din centru, asa zis de fite, deci….peste tot sunt uscaturi.

  3. cei 7 ani zic eu ca-s esentiali! nu am inca un copil, dar cand voi avea, tin sa-l invat ca respectul fata de ceilalt si grija pe care le-o poti purta prin lucruri marunte conteaza enorm

  4. Educatia primita acasa este importanta dar si organizarea de la scoala. In momentul in care sunt instituite anumite reguli de catre cineva cu autoritate (invatatoare/diriginte) va fi mai usor pentru cei mici sa stie cum sa procedeze. Anul trecut aveau o cutie mare cu “Obiecte gasite”, de exemplu. Anul acesta nu au, din ce stiu eu, insa eu cred ca in fiecare clasa ar trebui sa existe o astfel de cutie sau raft, unde ingrijitoarea sa puna obiectele gasite dupa ce face curatenia de seara. Cine are inclinatia de a subtiliza obiectele altora o va face indiferent de ce ii spun parintii, mai ales daca este influentat de un anturaj nepotrivit sau o face doar ca teribilism/amuzament. Atat familia celui in cauza, cat si profesorii trebuie sa poarte o discutie foarte serioasa in acest caz privind urmarile acestui gen de comportament.

  5. Mai încerc o dată.
    Citeşte cu atenţie ce am spus eu şi vei constata că răspunsul la întrebările mele este altul, decît concluzia la care ai ajuns tu.
    Nu mai repet. Deşi nu mi-ai publicat ultimul comentariu,presupun că l-ai citit.
    Îţi doresc mult bine!

  6. Ceva nu se potriveşte.
    Să recapitulăm-
    Copilul meu este uituc, ameţit, distrat etc.şi îşi lasă tot felul de obiecte peste tot.
    Ceilalţi copii n-au voie să fie la fel de distraţi, ameţiţi,uituci şi trebuie să fie atenţi, să recupereze obiectele lăsate de al meu şi să-şi facă program special împreună cu întreaga lor familie să mi le înmîneze.
    Dacă nu procedează aşa sînt needucaţi?
    Păi al meu copil, dacă îşi uită propriile obiecte, este cît se poate de clar că nu le va vedea nici pe ale altor copii, în caz că ei le uită.Este şi al meu needucat?
    Si atunci mă întreb, ce înseamnă de fapt educaţie, ce înseamnă cei 7 ( 6) ani de acasă?

      • E un pic greşit.N-am intenţia să jignesc pe cineva Răspunsul la primele două întrebări este NU, nici ceilalţi copii ( care nu recuperează obiectele atora) şi nici al meu nu sînt needucaţi.
        Am încercat să aduc în discuţie limitele ( în general) educaţiei parentale, dacă tot veni vorba.
        Nu toţi părinţii au răbdare să explice copiilor că a lua un obiect care nu-ţi aparţine, pentru a-l restitui proprietarului, nu înseamnă furt.Consideră că este suficient să spună, nu lua ce nu-i al tău.Asta nu înseamnă că acel copil este needucat.
        Poate fi catalogat ca needucat acel copil care fură- deşi se poate întîmpla să fure şi un copil ai cărui părinţi îi dau cea mai bună educaţie-, dar restul nu pot fi încadraţi în această categorie.

  7. Conteaza foarte mult cei sapte ani de acasa. Conteaza educatia primita si mai ales ceea ce vad la parinti. Uneori parintii uita ca au copii si isi arunca chiar si pe soptite cuvinte grele, cuvinte care sunt inregistrate de copii si apoi reproduse.

  8. Educaţia de acasă şi cei 7 ani de acasă nu-i acelaşi lucru?
    Au existat cazuri de furt ( însuşiri) ?
    Dacă nu, nu-i nici o problemă că unii copii îşi uită lucrurile şi nici nu sînt de condamnat alţii dacă le lasă acolo.

    • La ora de sport s-a furat kendama unui baiat de la fiica mea din clasa. Kendama se afla in ghiozdanul din vestiar. Aveau ore cu colegi mai mari.
      La clasa baiatului meu nu s-au intamplat furturi. Din cate stiu eu, cel putin.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,677 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: