flatcher uau

Flatscher. Uau, un sconcs detectiv! – Antje Szillat (recenzie)

Flatscher – uau, un sconcs detectiv! (recenzie)
de Antje Szillat și Jan Birck, Editura Corint Junior, București 2016,
traducere din limba germană de Mara Wagner

Trebuie să recunosc faptul că nu mă gândisem la așa ceva: personajul principal al unei cărți pentru copii să fie un sconcs! Am întâlnit desigur tot felul de animale pe post de personaje în cărțile pentru copii și tineri, de la câini, pisici și cai (cel mai adesea) până la maimuțe, elefanți și balene. Dar niciodată până acum nu am întâlnit un sconcs pe post de erou simpatic al unei aventuri.

Flatscher este numele simpaticului sconcs, dar fiți pe pace că sconcșii în mod normal nu put. Chiar am aflat că există și persoane care dețin un sconcs pe post de animal de companie. Un sconcs își folosește putoarea doar în caz de pericol, deci dacă se simte bine și în siguranță cu stăpânul lui om, nu are de ce să miroase urât.

flatcher uau

Flatscher își începe aventura într-o bună zi când pleacă să facă rost de mâncare de la restaurantul maestrului bucătar Bode. Acolo, după ce este prins (ghinion – niciodată nu mai fusese prins!), reușește să scape cu ajutorul băiețelului bucătarului, pe  nume Theo. Între cei doi se leagă pe loc o prietenie strânsă și datorită faptului că se potriveau, aveau gusturi comune, printre care se numărau și renumitele găluște cu pesmet și aluat din cartofi ale lui Bode.

Cei doi prieteni, un sconcs și un băiețel, pun la cale înființarea unei agenții de detectivi, mai cu seamă că bucătarul Bode avea mare nevoie să fie ajutat, chiar și fără voia lui. Trebuia de urgență să fie descoperit și dat în vileag un client care nu plătea consumația și care își propusese să saboteze restaurantul Elanul Sălbatic, să-l aducă în faliment prin îndepărtarea clienților fideli.

Agenția de detectivi nou înființată, avându-l ca șef pe Flatscher, cel isteț și cu nas fin, va beneficia și de ajutorul neprețuit al altor prieteni din rândul necuvântătoarelor (șobolani), o întreagă gașcă ce mai… Cum se înțeleg toți? Vorbesc și își spun multe. Dar animalele nu vorbesc, sau… De fapt s-o credeți voi că animalele nu vorbesc. Ele vorbesc destul de mult și de bine în limba lor, limbă pe care micuțul Theo o înțelegea, că tocmai de aceea a putut comunica cu prietenul lui sconcs și cu ceilalți.

Aventura detectivilor este alertă, ia turnuri neașteptate și răsturnările de situații se succed cu repeziciune. Dar până la urmă totul e bine când se termină cu bine. Numai că nu vă mai spun cum anume se termină, că trebuie să aflați și singuri, fie că sunteți pici, fie că sunteți părinți de pici.

Cartea are o mulțime de imagini amuzante și este tipărită cu text mare lizibil, numai bună pentru copiii care sunt în primii ani de școală și descoperă tainele și frumusețea lecturii. Sigur o să-i placă copilului și tăticului de copil, pentru că este frumoasă și amuzantă. Spor la citit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.