goana după orașul de aur - vânătorii de comori 5

Goana către orașul de aur (Vânătorii de comori #5) – James Paterson, Chris Grabenstein

Goana către orașul de aur (Vânătorii de comori #5)
autori James Paterson și Chris Grabenstein,
ilustrații Juliana Neufeld editura Corint Junior, 2018

Întâmplarea a făcut să primesc pentru recenzie cartea Vânătorii de comori – Goana către Orașul de Aur, adică volumul 5 al seriei Vânătorii de comori, scrisă de cunoscutul autori de cărți pentru copii, James Patterson.

Cum primele 4 volume nu le-am citit, am avut un moment de panică în care m-am gândit ”oare cum voi putea citit cartea pentru a-i face recenzia?”.

goana către orașul de aur - vânătorii de comori 5

Apoi m-am documentat puțin și am aflat că volumele nu au legătură între ele, ca și continuare a unei povești ci că sunt povești de sine stătătoare, aventuri ale aceleași familii, familia Kidd.

Despre ce este vorba în Goana către Orașul de Aur

Eroii noștri nu sunt la prima lor aventură dar chiar dacă nu știm ce au făcut ei în alte expediții, prin ce pericole au trecut și cum s-au comportant în fața primejdiilor de tot felul, intrăm ușor în poveste și aflăm rapid cam câți membri are familia Kidd, precum și ce trasaturi de caracter au fiecare așa încât să formeze nu doar o familie ci și o echipă de exploratori unită.

Gemenii Bick (Bickford) și Beck (Rebeca) sunt doi puști cu umor și mereu puși pe șotii. Storm (Stephanie), sora lor mai mare, este geniul familiei, cea care are o memorie fotografică și o cultură generală de invidiat. Tommy este fratele mai mare, dar încă nematurizat, căruia îi plac nu doar aventurile ”pe teren”, împreună cu famillia ci și cele în care sunt implicate persoane de sex feminin de care este foarte ușor păcălit. Evident că familia Kidd are și doi adulți responsabili care conduc operațiunile din teren, soții Kidd.

Ca și celelalte volume și acesta este povestit din perspectiva lui Bick. El este naratorul în timp ce Beck este ilustratorul. Cartea are niște ilustrații foarte simpatice care completeaza foarte bine textul scris și care o face mai atractivă în ochii unor puști de 8-10 ani, publicul căreia i se adresează.

Aventura din Goana către Orașul de Aur începe, de data asta, în largul statului Costa Ricacu Beck și Bick înotând spre Insula Cocos, urmăriți de rechii cap-de ciocan. Gemenii, împreună cu Storm, fuseseră lăsați la bordrul vasului pe care navigau, Rătăcita, să păzească niște secrete aflate în Cameră, sub punte. Părinții lor, împreună cu fratele mai mare, Tommy au plecat la o mică vânătoare de comori pe Insula Cocos, luând cu ei toate bărcile.

Neastâmpărații de Bick și Beck nu au dat ascultare părinților și s-au gândit că fără ajutorul lor aceștia nu se vor descurca, așa că s-au aruncat în apă cu gândul să ajungă la mal înotând. Nu au prevăzut că în acele ape sunt rechini și nici că mai apoi vor face cunoștință cu un jaguar Panthera Onca care cântărește 90 de kilograme și măsoară 2 metri.

jaguar Panthera Onca

Sau că, încercând să evite a fi devorați de jaguar vor fi nevoiți să facă mai apoi cunoștință cu viperele veninoase Terciopelos (Bothrops asper) Acestea sunt cele mai periculoase vipere de groapă. Pot cântări până la 6 kilograme și ajunge până la 1,8 metri lungime. De asemenea sunt foarte prolifice, putând avea până la 60 de pui o dată!

Membri familiei Kidd sunt în căutarea unei comori despre care au aflat dintr-o hartă foarte veche (care data de prin anii 1600) pe care au găsit-o când au fost la Roma. Harta îi putea ghida spre Orașul Pierdut Paititi (Orașul pierdut al zeilor), aflat în adâncul pădurii Amazoniene.

Se spune că Paititi a fost construit de către un celebru erou incaș, Inkarri, cel care este considerat și întemeietorul orașului Cusco. Acesta se pare că a construit orașul după sosirea conchistadorilor, înainte de a se retrage în junglă și că ar fi plin cu ”tot aurul și toate nestematele pe care ultimii incași ai anticului Peru au vrut să le ascundă de conchistadorii spanioli care le prădau pământurile”.

Părerea mea despre Goana către Orașul de Aur

O să vă întrebați, poate, de ce vă dau aceste amănunte, în loc să povestesc efectiv despre ce este vorba în carte. Simplu. Acțiunea nu cred că este bine să fie povestită ci efectiv citită de fiecare în parte. Eu vreau doar să subliniez ceea ce mi s-a părut interesant la acest volum (bănuiesc să și celalalte sunt scrise la fel) și ceea ce mi-a plăcut la el.

În afara faptului că este scris cu mult umor, că avem parte de aventuri și răsturnări de situații, de ilustrații simpatice, cartea este și o sursă de informații care pot ajuta copiii să-și îmbogățească cultura generală. Un lucru foarte bun, după părerea mea. Este știut faptul că cei mici mai degrabă învață din joacă decât forțat. Chiar și la adulți este valabilă această ”regulă”.

Mi-a plăcut cartea și m-am distrat, împreună cu baiețelul meu, citind-o. Evident că pentru mine a fost o lectură ușoară dar sunt sigură că și pentru cei de vârstă cuprinsă între 8 și 10 ani este una la fel de ușoară și plăcută. Băiețelul meu are încă 7 ani și citește mai greu așa că, seara, înainte de culcare am citit cartea, alernativ, un capitol eu, unul el. I-a plăcut și lui și s-a distrat nu doar când am citit textul dar mai ales privind la poze. Deh, vârsta își spune cuvântul. 🙂

Eu vă recomand cartea dacă aveți copii de această vârstă și cred că ar fi un bun cadou de Moș Crăciun. O puteți cumpăra, comandând-o fie direct de pe site-ul editurii, fie de la marile librării online – vezi AICI întreaga serie.

Să aveți lecturi plăcute și distractive!

2 comentarii publicate

  1. cam tot ce este carte pentru copiii are sau ar trebui sa aiba si umor in meniu. De-asta si eu aleg uneori carti pentru copii pentru ca ma destreseaza complet pentru o ora sau doua. La Vanatorii de comori nu am ajuns inca, dar nu e timpul trecut.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: