„Hotul de prajituri” (poveste scrisa de mine)

”  Era o zi frumoasa de toamna, pasarelele ciripeau, vantul adia usor. Se simtea mirosul prajiturilor de mere….Mmmm, ce imbietor! Ti se facea pofta numai cat te gandeai la prajitura cu mere facuta de Tanti.

            Nu se stia cine era Tanti si de unde venise in sat, dar prajiturile facute de ea erau cele mai bune din lume. De mult incetasera oamenii sa se mai intrebe. O admirau pe batranica aceea cu par alb care avea mereu un cuvant bun si duios de spus celor care ii calcau pragul “Magazinului de Vise Dulci”.

            In dimineata aceea, toti se stransesera la usa si asteptau cu nerabdare sa guste PRIMA PRAJITURA CU MERE din livada lui Tanti. Era cunoscut faptul ca batranica aceea mereu plina de zahar pe haine (si de multe ori si pe fata!) avea propria livada si gradina din care se aproviziona.

            Copiii ardeau de nerabdare, topaiau si isi lingeau degetelele gandindu-se deja la placerea de a savura prajitura cu glazura de ciocolata. Adultii adulmecau aerul si discutau aprins despre vrute si nevrute, doar-doar o trece mai repede timpul. In jurul lor se stransesera cainii (cu sau fara stapan) care nu intelegeau ce fac atatia oameni stransi lausaunui magazin, poate se dau oase, poate se da carne….mmmm, ce bine-ar fi fost! Asa ca si cainii se adunara si se raspandira printre oameni.

            – Ajutor! Ajutor! se auzi deodata. Sa ma ajute cineva!

            Se bulucira toti lausa“Magazinului de Vise Dulci”: copii, adulti, caini!!! Era o buluceala de nedescris! Te facea sa te intrebi cum credeau ei ca vor intra pe o biata usita veche, ce abia se tinea in balamale. Deodata, BUFF!!! Se intampla ceea ce era usor de ghicit: cazura cu usa cu tot!!!

            In mijlocul incaperii se afla Tanti, plangea de mama focului si isi strangea sortul, nelipsitul ei sort plin de zahar si faina, isi framanta mainile si plangea.

            – Faceti loc! Faceti loc! Sa treaca Agentul, un politist tanar abia scolit care mergea tantos nevoie mare: era primul lui caz!

            – Buna dimineata! Ce s-a intamplat aici?

            Printre sughituri si plansete, Tanti reusi sa le povesteasca cum a pregatit minunatia de Prajitura cu Mere mult asteptata de toti si a lasat-o la racit …..si, si, si…..nu a mai gasit-o!!!

            Stupoare! Toti au inceput sa susoteasca, mai tare sau mai incet…cine putea fi HOTUL?!?!? Asa ceva nu se mai intamplase in satul lor! UN HOT!!!

            Satul vuia, se raspandise zvonul ca un hot furase prajitura pe care Tanti o pregatea la inceputul fiecarei toamne! Toti se intrebau cum va mai fi toamna fara PRAJITURA CU MERE facuta de Tanti. Era de neconceput asa ceva……acea minunatie de prajitura era pentru tot satul semnul ca incepe TOAMNA! Fara acea prajitura extraordinara cu glazura de ciocolata nimeni nu mai avea chef sa sarbatoreasca anotimpul frumos al covoarelor de frunze aurii….

            Vantul incepuse sa bata mai tare, pasarelele parca nu mai vroiau sa cante….triste si ele, cu siguranta, din cauza ca pierdusera firmiturile Prajiturii delicioase!!! Se parea ca oameni, animale, natura chiar….toti erau tristi! Cine a stricat inceputul Toamnei? Cine era HOTUL?

            Agentul incepuse sa investigheze….mergea din usa in usa, punea intrebari, nota totul intr-un carnetel negru….se plimba prin piata satului, vorbind singur ….se ducea in stanga, se ducea in dreapta, isi framanta mainile, isi scotea creionul albastru de la ureche, mai scria ceva in carnetel, mai tragea o linie…..

            Era urmarit de toata suflarea: cu mic cu mare se stransesera la Cafenea, cei care nu mai aveau loc pe scaune, stateau in picioare…barbatii pufaiau tigari din foi intoarse de ei, femeile susoteau de mama focului (uitasera sa mai mestece in mancare, de altfel incepuse sa se simta un usor, dar persistent miros de….ars!!! probabil ca mancarea daduse deja in foc!!).

            Copiii se agitau si ei nestiind exact motivul pentru care adultii se comportau asa ciudat! Niciodata nu se stransesera la ora aceea acolo, in Centru….parca uitasera toti de treburile zilnice. Parca nu isi mai aduceau aminte de cai care trebuiau scosi la pascut si care acum bateau din copite cat puteau si nechezau nemultumiti, de oi, vaci, capre care trebuiau mulse si plangeau fiecare pe vocea lor asteptand nerabdatoare sa vina cineva la ele, de gaini care cotcodaceau mandre de ouale lor si se minunau de ce gospodinele nu golisera deja cuibarele. Era doar cunoscut faptul ca Sandy si Brandy, doi catei neastamparati, dadeau iama prin curtile gospodariilor in cautare de oua proaspete!!!

            Da, ciudat lucru se intampla in lumea oamenilor! Ca niciodata la ora aceea era o harmalaie, o agitatie greu de inteles…..Dar ei, oamenii, stateau ganditori si se uitau la Agent cum face doi pasi la dreapta, inca doi-trei la stanga, un pas inainte si doi inapoi….parca, parca dansa si se framanta in acelasi timp….si toti, fara exceptie, se intrebau CE SCRIA AGENTUL IN CARNETELUL LUI NEGRU???

            BINGO!!! striga Agentul si pleca din Centru urmat de toata acea multime curioasa.

            Il urmarira cum intra in “Magazinul de Vise Dulci” si iesi dupa cateva secunde, se invarte in jurul magazinului, folosind o Lupa (de unde o luase?!? Si la ce folosea?!?)….mergea aplecat si tot privea prin lupa, un obiect ciudat care din cate spuneau unii avea darul de a mari obiectele, te uitai prin lupa si puteai vedea ceva mic transformat in ceva mare! Ce chestie si cu inventiile astea!!!

            Si cum mergea Agentul asa aplecat uitandu-se prin Lupa, cu multimea curioasa in urma lui care nu-l pierdea din ochi o secunda, parca timpul se oprise in loc, nu se mai auzea nici un zgomot…toti isi tineau respiratia si erau atenti la fiecare sunet, gest, pas, geamat, mormait pe care Agentul il scotea!

            Mersera asa prin tot satul pana ajunsera pe pajistea din apropiere!!!

            Acolo vazura nu unul, ci doi HOTI!!! Stateau cu burtile la soare si gemeau de zor!! AU, AU, AUUUU, Brandy siSandy, cei doi catei neastamparati, se invarteau pe pajiste si gemeau: mancasera prajitura calda si acum ii dureau burticile!!!

            Asa le trebuia!!! Sa mai fure alta data! Se vaicareau asa de tare ca mai-mai ti se facea mila de ei, saracii…isi primisera o lectie binemeritata asa ca nu avea rost sa le mai dea alta pedeapsa: se jurau ca nu vor mai fura altadata, ca se vor cuminti, ca nu mai fac in viata lor!!!

            Deodata printre oameni isi facu loc Tanti, le aduse neastamparatilor de catei niste ceai de tei indulcit cu un pic de miere ca sa le calmeze burticile! Ca de obicei, Tanti facea ce facea si avea grija ca toti sa fie bine si sa le aline in felul ei suferintele!!!

            Seara veni curand……Centrul satului era luminat cu lampioane colorate atarnate de stalpii din jurul parculetului, licuricii zburau neosteniti, toti erau obositi dar fericiti: Tanti facuse alta PRAJITURA CU MERE CU GLAZURA DE CIOCOLATA!!! Era intr-adevar cea mai buna din lume! Toti savurasera prajitura alaturi de o ceasca de ceai de tei indulcit cu miere si acum admirau cerul instelat si Luna care se legana pe cer si ii trimitea la culcare. Era tarziu!

            Oamenii erau multumiti: in sfarsit venise TOAMNA inmiresmata de dulceata prajiturilor, frumos colorata de covoarele de frunze galben-roscate…..incet-incet luminile satului se stingeau: NOAPTE BUNA!!!”

____________________________________________________________________

Reteta prajiturii de mere cu glazura de ciocolata o gasiti aici 🙂

Despre Antoaneta 2267 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

16 comentarii publicate

  1. Toate povestile dv. sunt minunate! Le citesc cu multa placere dar cu noul format de pagina nu stiu ce se intampla ca pe cand scriu imi dispare!

    • va multumesc doamna Mia, sper ca le plac si copiilor 🙂

      noul format? a,va referiti de la wordpress – pentru comentarii…am si eu aceeasi problema cand scriu pe alte bloguri, nu dispare, este tot acolo scrisul,dar wordpressul a modificat marimea casetei de comentarii si aici nu am cum sa intervin sa maresc

    • multumesc,scumpa Agatha!
      asa cum am spus la inceput: am scris 4 povesti in toamna, zilele acestea am mai scris inca doua…nu mi-am dat seama cat imi place sa scriu pana acum…dar e minunat ca am aflat acest lucru 😀

  2. Am mai scris, o dat comentariul, dar nu stiu de ce n-a aparut, te felicit pentru povestea frumoasa, tu ai scris-o?
    Iar despre reteta, se poate pune unt in loc de margarina? Si nici cacao n-as vrea sa pun in glazura, ci mai degraba as inlocui-o cu altceva…

    • intrasera ambele comentarii la spam de aceea nu aparea nimic; ti-am raspuns la comentariul anterior 🙂

      glazura poti sa o schimbi: cumpara ciocolata alba,topeste-o si toarn-o peste prajitura 😉

  3. Frumoasa povestea, iar daca autoarea esti tu, te felicit pentru talent!

    P.S.
    Si reteta pare interesanta (dar, se poate inlocui margarina cu unt? Dar in loc de cacao, ce-as putea sa pun?)

    • eu am scris povestile 🙂 (daca erau scrise de altcineva as fi precizat 🙂
      eu folosesc unt (reteta o am de la soacra mea si margarina este trecuta acolo), in loc de cacao poti folosi pudra de roscove(=carob) 🙂

        • mersi 🙂
          (e din familie: tata scrie poezii de cand era copil, fiica-mea are talent la poezii si povesti – inventeaza pe banda rulanta 😀 )
          reteta este super delicioasa (scuzati expresia), este buna si cand afara este calda pentru ca,daca o mananci rece, te „reveneste” (expresia batranilor din familie 😉 )

  4. superba povestire….si asa mi-ai facut o pofta de prajitura cu mere…..yammmmmmmy……dar suntem la regim:(..nu trebuie sa ne vada Alex cu dulciuri.

    • :)))
      lasa ca se face el bine si le faci o prajitura delicioasa sa se linga pe degetele :)))
      multa sanatate ii uram lui Alex, inteleg ca Danut se simte mai bine?
      pupici ursuletilor 🙂

Trackback-uri și pingback-uri 2

  1. Prajitura de mere cu glazura de ciocolata - Drumul vietii
  2. Leapsa printre carti - Drumul vietii

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,728 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: