„Iepurasul de Paste” (poveste scrisa de mine)

– La-la-la-la-la! Pam-pam! Daria sareau cand pe un picior, cand pe celalalt ducand cosuletul plin cu flori in manuta. La-la-la-la….un iepuras se legana…..pe o frunza de….morcov! Ha-ha-ha….pana si ei ii venea sa rada imaginandu-si un iepuras cum se legana pe o frunzulita de morcov…” oare cat de mic trebuia sa fie iepurasul ca sa pota sta pe o frunza de morcov? Dar daca morcovul era mare, urias??? daca nu era un morcov urias,ci unul fermecat…ca in povesti?” astfel de ganduri nastrusnice ii trecea fetitei prin capsor in timp ce topaia vesela pe cararea ce ducea spre Cabana.

Era in vacanta cu parintii ei si se bucura ca stateau intr-o cabana din lemn, o cabana adevarata facuta din barne de lemn. Padurarul fusese cel care doborase fiecare stejar in parte si facuse Cabana cu propriile maini. Era foarte mandru de munca lui, dar Cabana arata minunat multumita Doamnei care o ingrijea cu dragoste. Pentru fiecare camera facuse singura-singurica paturile din lana toarsa de la oile familiei, pernele le umpluse cu puf de la gastele din ograda. Florile inveseleau camerele Cabanei, asezate in ghivece lucrate din lut chiar de bunicul Doamnei, celebru in imprejurimi pentru prezenta la targuri cu vasele sale pictate cu atata maiestrie.

Era minunat sa te rasfeti in patul acela mare din lemn (toata mobila din casa era facuta de Padurar si baietii lui din lemnul daruit cu atata dragoste de Padure), sa simti mirosul de lavanda care tinea moliile departe de paturile acelea colorate, frumos tesute de mainile harnice ale Doamnei. Dimineata, te trezeau trilurile vesele ale pasarelelor si te dezmierdau razele soarelui bucuros sa strabata printre crengile groase ale Padurii seculare.

Daria ajunse la Cabana tocmai la timp pentru micul dejun: hmmm….mirosea a oua prajite cu costita afumata….hmmmm, delicios! Deja simtea gustul lor si se gandea la laptele proaspat muls de la vacuta baltata a Doamnei. Se grabi sa se spele pe maini inainte sa se duca in Sala de Mese si sa le dea binete tuturor oaspetilor.

In aer domnea voia buna. Mancau veseli si discutau diverse despre padure, primavara, despre oua vopsite, iepurasi….Cum? Oua vopsite si iepurasi? Ce legatura aveau toate acestea? Adica, ce legatura aveau iepurasii cu ouale vopsite? Mancau asa ceva? Daria era contrariata si ar fi vrut sa puna multe intrebari, dar isi aduse aminte ca invatase la scoala sa fie cuminte si sa nu intrerupa adultii in timp ce vorbeau (cam greu pentru o vorbareata ca ea, dar …hai,o data nu-i bai sa taca si sa asculte…poate afla mai multe lucruri interesante de la adulti daca nu-i intrerupe – asa gandi ea si tacu chitic).

 

Nimeni nu observa cand Daria se furisa de la masa si porni catre calea ferata. Era asa de ganditoare ca nu-si dadu seama ca trenuletul Dodo o urmarea de ceva vreme. Lovi usor pietrele de pe marginea terasamentului, alunga o albina care ii dadea tarcoale….se tot gandea….

– Hei,Daria! Ce mai faci? Esti gata sa plecam intr-o aventura? striga Dodo cam suparat ca fetita cu par castaniu nu-l baga in seama.

– Sigur ca da! tresari Daria. Uitase ca ii promisese lui Dodo ca vor petrece toata ziua impreuna. Unde mergem?

– E o surpriza!!! Dodo era entuziasmat. De ceva vreme vroia sa-i arate prietenei lui o comoara. Era ceva ce descoperise in calatoriile unde il trimisese Conductorul. Descoperise Comoara din pura intamplare. Bine-bine, nu chiar intamplare….trecuse de multe ori pe langa “ea”, dar nu o vazuse. Abia dupa ce Daria il invatase sa citeasca, observase placuta din lemn,veche ce atarna pe un stalp uitat probabil de oameni.

Chu-chuu!!! porni vesel la drum trenuletul portocaliu. “Mergem la plimbare in padurea mare!!!” canta el vesel nevoie mare. Daria uitase intrebarile care o framantasera, se concentra la zgomotul care se auzea din ce in ce mai tare. Incerca sa desluseasca ceva printre trunchiurile groase ale stejarilor seculari, insa era aproape imposibil. Ceea ce era sigur, insa, era ca se auzea un zgomot pe care nu-l cunoastea, nu-l recunoastea….nu se mai auzeau nici pasarelele cantand asa de mare deveni zgomotul.

Deodata, vazu! Vazu ceea ce nu mai vazuse pana acum! Era acolo! Era ceea ce …..era o cascada! Oau!!! ce frumoasa era! Nu-si imaginase vreodata ca asa arata o cascada. Citise povesti cu zane si feti-frumosi, cu printese si dragoni, cu ursi, cu indieni….dar nu-si imaginase ceva atat de frumos! Cascada! Da, cascada! Curgea de sus, aproape ca-ti venea sa crezi ca izvoraste din Soare, asa de sus cadea apa! Si nu era doar o cascada! Nu! Erau trei cascade: de sus de pe varful muntelui, cadea apa si le lovea de o stanca, apoi de alta si, intr-un final, cadea intr-un lac mare unde facea multe bolboroace. Era o apa limpede si curata. Puteai vedea pietrele de pe fundul lacului, florile inconjurau acest lac si faceau sa para ca e un basm devenit realitate.

 

Seara, obosita dupa o zi atat de lunga,dar frumoasa petrecuta la Cascada de Basm din Padure, se cuibari in paturica de lana ce mirosea a lavanda si adormi. Visa ca un iepuras roz o lua de manuta si o plimba printr-o gradina magica unde morcovii erau albastri, nu portocalii, iar cativa iepurasi se jucau de-a-v-ati ascunselea dupa frunzele acelea imense. Un pic mai incolo, cinci iepurasi erau foarte preocupati si pictau oua, alti trei iepurasi, aveau grija sa le pregateasca culorile artistilor.

– Cum obtinem portocaliu? Se opri un iepuras din lucru. Ceilalti iepurasi ridicara din umeri si se uitau nedumeriti unii la altii.

– Pot sa va ajut eu? Inainte de vacanta, Invatatoarea ne-a aratat cum sa amestecam culorile ca sa obtinem alte culori.

– Esti binevenita! O intampinara bucurosi iepurasii harnici. Cum obtinem portocaliu? Intreba iepurasul imbracat in salopeta galbena cu floricele rosii cusute pe ea.

– Cred ca portocaliu se obtine daca amestecam galben cu albastru! Se grabi sa raspunda iepurasul cu salopeta albastra si floricele rosii.

– Ba eu cred ca obtinem portocaliu daca amestecam rosu cu albastru! Zise iepurasul cu salopeta rosie si flori albe.

– Nu, nu, nu! Va arat eu, spuse Daria si isi sufleca manecutele camasii albastre pe care o purta.

Daria se indrepta spre iepurasul cu salopeta galbena si ii spuse sa amestece galben cu rosu ca sa obtina portocaliu, dar sa invarta bine lingura pe care o tinea in labute ca sa nu ramana cumva urme nedorite.

– Tu, ii spuse fetita iepurasului cu salopeta albastra, amesteca, te rog, galben cu albastru si vei obtine verde. Iar tu, se intoarse ea catre iepurasul imbracat in salopeta rosie, amesteca albastru si rosu si vei obtine culoarea mov.

Lua si ea o pensula si incepu sa picteze cu grija cerculete pe ouale aflate pe suportul artistilor, apoi trasa linii si puse diverse puncte de culori diferite. Veseli, incepura toti sa cante si sa picteze.

Dupa un timp, iepurasul roz o trase pe Daria de maneca sa-si continue drumul. Fetita isi lua la revedere de la iepurasii pictori si pleca cu Pufulet (aflase ca asa il chema pe iepurasul roz care o insotea peste tot). Intalnira cativa iepurasi care avea manusi de cauciuc si unelte de gradinarit: unii sadeau flori, altii dadeau la o parte sticlele de plastic care protejasera peste iarna trandafirii plantati, cei mai mici se ocupau sa umple stropitorile colorate si sa ude gradina. Incantata, fetita se apuca sa-i ajute: aici tinu ladita cu panselute, dincolo tinu sacul in care se strangeau sticlele, scoase buruienile care napadisera micii trandafiri. Cel mai mult ii placu sa ude gradina: toata ziua ar fi stat cu manutele in apa si s-ar fi balacit…ca toti copiii de altfel!

De acolo, pleca alaturi de Pufulet catre Cascada unde intalni cativa iepurasi ce-si spalau blanita de zor.

– Cine sunt? Intreba ea curioasa.

– Sunt vestitorii primaverii. Ei pregatesc surprizele pentru cei mici si nu vor sa apara murdari in fata copilasilor, raspunde Pufulet.

– Ce surprize? Care copii? Vin si la noi?

– Vin la toti copiii cuminti, raspunse iepurasul roz. Vino, e timpul sa plecam.

 

Daria se trezi din somn vesela, isi facuse noi prieteni, dar oare….unde erau iepurasii? Off, fusese doar un vis! Dezamagita, isi facu toaleta de dimineata, se imbraca cu hainutele pregatite de seara si cobori la masa unde o asteptau ceilalti. Era ultima zi pe care o petreceau acolo si ea tot nu intelesese ce era cu iepurasii si ouale vopsite asa ca decise sa nu se mai gandeasca. Da, pur si simplu nu se va mai gandi! Off, dar era cam greu sa nu se mai gandeasca la ceva ce o framanta asa de mult ca ajunsese pana sa si viseze….

Doamna o intampina cu un cosulet pe care i-l dadu.

– Ce e cu acest cosulet? E facut de dvs? E frumos, multumesc, spuse fetita inca gandindu-se la iepurasi, oua, salopete colorate, cascada, surprize…..

– Nu,nu! Grabeste-te ca incepe vanatoarea de oua!

– Ce incepe??? intreba Daria uimita.

– E o traditie: in dimineata de Paste, copilasii pornesc in cautarea de oua pictate si dulciuri gustoase ascunse de iepurasii nazdravani.

– Deci nu a fost un vis! Sopti Daria incantata.

 

Se auzeau chiote de bucurie de peste tot: unul gasise un ou pictat cu floricele portocalii ascuns in tufele de narcise, altul gasise un ou mare de ciocolata in cuibarul gainilor….Incet-incet, copiii se adunara pe terasa Cabanei, incalziti, imbujorati, dar fericiti sa aibe cosuletele pline. Fiecare incepu sa manance din ceea ce “vanase”, altii mai maricei faceau schimb cu cei mici: un ou mare de ciocolata in schimbul a doua oua incondeiate, o punguta cu bomboane in schimbul unei acadele in forma de oua….

 

Seara, pe drumul catre casa, in timp ce Dodo pufaia si clantanea, Daria ii povestea entuziasmata cum alergase de colo-colo alaturi de iepurasii care topaiau, cum pictase cu artistii, cum se imprientenise cu iepurasii care aduceau surprize….Lui Dodo nu-i venea sa creada:

– A fost doar un vis, Daria! Ai auzit discutiile adultilor si ti-ai imaginat totul! Pufai el neincrezator.

– Ba nu, te inseli! Se infurie Daria. Isi incrucisa bratele si refuza sa mai vorbeasca cu Dodo. Statea imbufnata in cabina si nu scotea un sunet. Ha! Sa creada ca ea minte! Ha! Tocmai ea! Lasa ca ii arata ea!

 

A doua zi, nazdravana se trezi devreme, dar nu iesi din camera ei. Trist si nedumerit, Dodo o astepta pe sine si tot se chinuia sa se ridice pe rotile din fata sa vada ce facea fetita. Dar nu reusea! O vedea ca se agita prin camera, se auzeau tot felul de zgomote din dormitorul de la etaj….dar nu-si dadea seama ce erau! Din cand in cand o vedea ba cu foarfeca in mana, ba cu lipici….Dar nu intelegea ce facea!

Dupa un timp, Daria iesi in fuga din casa cu ceva in mana si se duse direct catre Dodo:

– Haide! I-am cerut voie tatei sa plec cu tine astazi si am o treaba importanta de facut!

– Unde mergem?

– La cascada! Am un cadou pentru iepurasi!

– Nu inteleg nimic! Bolborosi Dodo nedumerit,dar si suparat ca prietena lui tot mai credea ca se jucase cu fricosii aia de iepurasi, ba mai mult nici nu ii mai acorda lui atentie din cauza asta!

Totusi, decise sa o duca acolo ca sa-i arate ca greseste! Daria nu mai putea de emotie: se ridica,se aseza, isi framanata manutele, acum lua tabloul pe care il lucrase cu drag, acum il aseza cu grija pe bancuta trenuletului portocaliu, acum chicotea, acum se ridica….si o tinu tot asa pana ajunsera in Padure. Dodo era curios sa vada Tabloul de care tot vorbea Daria si ramase mut de uimire cand vazu copacelul plin cu oua colorate de langa cascada si iepurasii imbracati in salopete cu floricele cusute pe ele topaind veseli nevoie mare in intampinarea fetitei.

Daria se duse catre Pufulet si o imbratisa cu drag:

– V-am facut un Tablou in semn de multumire pentru cadourile pe care le-ati ascuns pentru noi in gradina. Multumim mult! Spuse fetita emotionata.

Iepurasii topaira in jurul ei si admirara cadoul lucrat de fetita, apoi incepura sa se joace. Cativa mai nazdravani sarea de pe Dodo direct pe o trambulina din apropiere, altii culesesera floricele colorate si aranjau cabina trenuletului, Daria se asezase pe marginea lacului si se uita la noii ei prieteni cu drag.

 

Pe drumul spre casa, Dodo se gandea ca avusesera parte de o aventura pe cinste,iar noii lor prieteni erau grozavi. In cabina, Daria dormea linistita, chipul ei era luminat de Luna blanda si de stelele care spuneau povesti minunate facand ca visele sa se trasnforme in…..prietenii frumoase!

 

NOAPTE BUNA!

Despre Antoaneta 2266 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

2 comentarii publicate

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,755 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: