impartirea elevilor in functie de rezultate scolare

Cu totii stim ce s-a intamplat la bac……mass media a avut grija sa ne tina la curent cu toate, dar nu trebuie sa ii impartim pe elevi in functie de cei mai buni/cei mai slabi…..sa nu uitam de ceilalti: elevii de nivel mediu.

http://www.realitatea.net/parintii-despre-impartirea-elevilor-pe-categorii-este-discriminare_857036.html

Nu stiu daca de vina e sistemul de invatamant, implicare/lipsa de autoritate a profesorilor, imaturitatea elevilor si,implicit, lipsa de autodeterminare spre mai bine, sa invete ……ce exemple sa aibe elevii,cand in media se vorbeste de tot felul de pitzipoance si baieti de bani gata care abia au terminat (sau nu) liceul, care isi bat joc de sistemul de invatamant?!??!?

E usor sa gasesti vinovati, dar trebuie solutii…..

E greu si pentru parinti sa isi faca timp sa se ocupe de copii…..dar poate totul incepe de acasa …… cred ca acei parinti care isi rup din timp si reusesc sa se ocupe de copii (indiferent de varsta) sunt cei care pot spune ca au copii cu sanse (nu vorbim de nivelul de pregatire, aici totul tine de fiecare in parte) in viata.

Cred sincer ca important este ca cei mici (mari mai tarziu) sa invete sa gandeasca singuri, sa inteleaga lectiile, sa nu le invete pe de rost. Aici intervin parintii, profesorii dedicati meseriei…..toti cei care incearca sa-i ajute pe copiii nostri sa inteleaga ca vine un moment cand trebuie sa aleaga singuri in viata, de aceea conteaza sa gandeasca singuri!

Cum sa ne facem timp de copii?!?!?

Vreau sa va dau un exemplu: o cunostinta de-a mea, mama unei fetite destul de obraznica care nu suporta cartile, era obsedata de curatenie si gatit. Cum venea de la serviciu, incepea sa faca treaba prin casa, in curte etc. Sotul ii tot spunea sa se mai opreasca si sa iasa si ei la plimbare, sa lucreze cu Maria ceva, sa o implice in ceva etc. Ea nu auzea nimic! Totul pana intr-o seara: era ziua mamicii respective si a stat pana la 3 dimineata sa faca curat (v-am zis ca era obsedata!!!) si sa pregateasca mancare pentru ca a doua zi veneau la masa fratele si cumnata ei (oameni de-ai casei, vorba aia pentru care nu era nevoie sa spele covoare, sa mute biblioteca etc). Uitase sa-i dea fetitei mancare, nu mai avea timp sa calce hainele etc

Infuriat sotul i-a spus ca divorteaza, nu mai suporta nebuniile ei! Credeti ca a inteles?!!? Nu, a plans ca sotul e un tiran care nu face ce zice ea, s-a vaicarit ca se intampla totul de ziua ei…..etc. Vazand ca nu il poate indupleca,a  renuntat la victimizare si i-a cerut iertare, spunand ca nu mai face (evident ca e greu sa iti schimbi obiceiurile de o viata). Cand au venit „musafirii” a inceput sa caute simpatie dar tot nu a obtinut.

Dupa cateva saptamani in care a spus tuturor problemele ei si a vazut ca nimeni nu ii ridica statuie ca era gospodina!, a stat si s-a gandit: cum reusea cumnata ei sa-si duca fetita la aikido dupa ce venea de la serviciu (tatal o lua), sa aibe si serviciu, fratele ei sa vina seara de la serviciu si sa mai renoveze o camera (isi construiau o casa in aceeasi curte) etc. Culmea, erau toti fericiti, poate nu era praful sters mereu, mancarea era pentru 2-3 zile, spala rufele o data la 2-3 zile, dar toti se implicau cu placere dupa puterile lor…..plus ca fetita (au tot fetita,dar mai mare cu un an decat Maria, fetita cunostintelor mele) invata bine, era foarte apropiata de parinti si ii asculta…..

E o intamplare reala care m-a pus si pe mine pe ganduri: am inteles ce important e sa fii alaturi de familie (la vremea aceea eram proaspat casatoriti, cu o viziune idealizata a familiei si,implicit, a educarii copiilor).

Oricum pana nu ai copii, pana nu incepi sa intelegi tu ca parinte care iti sunt prioritatile……….ce isi va aduce aminte copilul tau peste cativa ani (si stim toti ce memorie fantastica au!): mancare gatita in nu stiu ce duminica? sau cum v-ati jucat impreuna, vizita facuta impreuna la Zoo, gradina botanica, intr-un parc etc????

Cred ca totul incepe de cand sunt mici si tine de modul in care suntem ghidati in viata. Sa nu credeti ca parintii mei s-au ocupat de mine la modul acesta……la inceput au facut asa, pe urma au uitat de mine si pot spune ca am putine amintiri despre momente petrecute impreuna: ne plimbam prin parc duminica, mergeam o saptamana in vacanta cu ei, in rest stateam la tara la nasa mea (cu ea ma sfatuiesc cand am de luat diverse decizii si simt ca e mai greu!)….totul pana cand au devenit preocupati sa faca o casa, sa aibe masina……etc. Spuneau ca fac asta pentru mine. Stiti cat am urat casa pe care au facut-o?!?!!?

Sper sa nu uit vreodata prioritatile mele : COPIII. Nu stiu ce vor fi cand vor fi mari 🙂 , dar sper sa fie multumiti de viata lor, sa stie sa aleaga singuri si sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce aleg (indiferent ca e bine/rau)……

Am o prietena, Nicoleta, de la care am invatat de inseamna sa lupti pentru copilul tau. E o persoana extraordinara care a reusit sa faca atat de multe lucruri cu baietelul ei, dar e atat de modesta ca nici nu constientizeaza cat de speciala e!

Sper sa fiu o mamica asa buna cum este ea! Mai am multe de invatat!

Am deviat un pic de la subiect, dar simteam nevoia sa „vorbesc” din punctul meu de vedere, ca mamica a doi copii pe care ii ador si care sper sa nu ajunga vreodata in situatia copiilor care au dat bacul anul acesta si au luat decizii gresite……..Stiu doar ca voi incerca sa fiu alaturi de cei mici si sa le arat ca suntem prieteni, nu doar mami si copiii 🙂

Voi cum procedati cu copiii vostri? Cum va impartiti timpul? Cum va jucati impreuna? Ce faceti pentru cei mici ca sa fie fericiti? Cat de des le spuneti ca-i iubiti?…….

Despre Antoaneta 2287 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,649 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: