educația în China

Învățământul pe pe glob – #5 educația în China

Învățământul pe pe glob – #5 educația în China

Civilizație multimilenară, China a dat lumii întregi foarte multe în domeniul creațiilor intelectuale, iar educația este la baza acestor realizări. Dacă grecii antici aveau școlile lor renumite centrate în jurul marilor filozofi ai vremii și chinezii aveau încă din antichitate școli în care totul se învăța cu multă disciplină și prin nenumărate repetiții, centrate în jurul unor „maeștri” învățați.

China are cea mai numeroasă populație dintre toate țările globului și în ciuda acestui fapt a reușit să creeze un sistem de educație foarte performant. La ora actuală jumătate dintre universitățile de top ale lumii sunt din China. Clasamentul Shanghai este un indice unanim recunoscut pe plan mondial al nivelului de performanță a unei universități și are la bază standarde foarte riguroase. Din 1999 încoace cheltuielile cu educația în China au crescut constant cu 20% pe an în fiecare an!educația în China

Acum s-a ajuns la peste o sută de miliarde de dolari pe care chinezii îi dau an de an pentru educație! S-ar putea spune că această țară a făcut din educație o obsesie națională. China a trecut la reforme serioase în educație după dispariția liderului comunist Mao Zedong (1976) când s-a sfârșit practic și Revoluția Culturală. Și totuși unele „semințe” au fost „plantate” chiar și în timpul Revoluției Culturale, deși în acea perioadă se glorifica munca manuală și ideologia comunistă.

După moartea lui Mao, conducătorii Chinei (cu liderul incontestabil Deng Xiaoping) au înțeles că educația trebuie separată de ideologie, iar economia unei țări trebuie construită pe baze pragmatice. Educația trebuia să ajute la dezvoltarea economică, prin instruirea forței de muncă cu diverse grade de calificare.

Prin anii 1950 procentul analfabeților în China era uriaș și încă de atunci s-au pus bazele învățământului obligatoriu de 9 ani: șase de școală primară și trei de școală secundară (gimnazială), sistem folosit și acum. În vremea de până la dispariția lui Mao Zedong s-a redus substanțial analfabetismul, chiar dacă nu a fost total eradicat, însă cele mai multe performanțe de înalt nivel au fost consemnate în ultimele trei decenii.

După educația obligatorie de 9 ani urmează alți trei ani de educație secundară (liceul adică) și apoi studiile universitare, diferite ca durată în funcție de specializări. Ceea ce face ca universitățile chineze să fie atât de bine cotate sunt de fapt trei factori cheie. Primul îl reprezintă calitatea studenților.

Examenele de admitere sunt atât de dure și de riguroase încât reușesc doar cei mai buni dintre cei buni. La unele universități de top, cei care intră sunt cunoscuți și respectați de întreaga lor comunitate, sat, oraș sau regiune. Al doilea factor sunt profesorii, care sunt și ei foarte bine pregătiți. Mulți au lucrat ani de zile prin universități americane, după care au fost atrași să se întoarcă în țară.

Cum au fost atrași? Chiar dacă salariile nu sunt la fel ca în America, chinezii le-au oferit tot ce și-au dorit în ceea ce privește condițiile de lucru, plus bani pentru proiectele de cercetare. Acesta este de fapt al treilea factor, cercetarea chineză ajungând la rezultate deosebite. Numărul articolelor științifice publicate de cercetătorii din China este de departe cel mai mare din lume.

Numărul studenților străini din China este de asemenea uriaș, ca dovadă că toți apreciază calitatea învățământului superior chinez. Vin mulțime de studenți nu doar din țările asiatice, ci și din Europa sau America, pentru stagii de pregătire în China. De asemenea vin cercetători cu contracte pe diferite perioade și cu toții consideră că au ce învăța de la chinezi.

Dar de unde au chinezii atât de mulți bani pentru a-i investi în educație? Îi au tocmai datorită dezvoltării economice pe care educația a susținut-o și o susține. Ei au început să dea mulți bani pentru educație și atunci când nu-i aveau. La noi am auzit de zeci de ani din gura politicienilor faptul că „vom da mai mult educației atunci când vom avea de unde”. Dar în acest ritm nu vor fi niciodată destui bani. Dimpotrivă, ca să te dezvolți, trebuie ca mai întâi să dai pentru educație, apoi dacă îți mai rămân bani dai și pentru altele.

China are și un bazin uriaș de unde poate alege cei mai buni oameni pentru a-i face specialiști în toate domeniile. Cea mai mare parte a populației Chinei locuiește în mediul rural. În mediul rural există prin urmare și cel mai mare număr de școli și licee, dar trebuie să știm că unele sate sau comune ajung și la 50000 de locuitori! Dar există și în mediul rural probleme, mai ales în zonele mai izolate, unde tradiționalismul este încă foarte puternic.

Și dacă tot am pomenit de tradiționalism, trebuie să știm că de mii de ani bătrânii au fost susținuți de către familie, de către cei mai tineri și apți de muncă. În China nici acum nu există un sistem de pensii de stat. Unele firme au mai introdus sisteme de pensii pentru angajații lor, dar în cea mai mare parte bătrânii fiind susținuți de familie, au avut tot interesul atunci când erau mai tineri și în putere, să își educe cât mai bine copiii pentru ca să aibă și ei de unde trăi la bătrânețe. În tradiția chineză, a nu avea un copil se zice că este mai rău decât moartea.

Există și critici ai sistemului de educație din China. Se spune că școala lor îi dezumanizează pe elevi iar examenele sunt mult prea grele. Se mai spune că de acele examene depinde prea mult traiectoria în viață a unui tânăr.

De asemenea se critică faptul că elevii chinezi repetă foarte mult anumite lucruri pe care le învață și asta încă din antichitate. Dar totuși sistemul acesta „imperfect” dă rezultate. Și adulții sunt puși să participe la programe de învățare continuă, iar prin orașe, în anumite locuri, ca să fie bine văzute de toți, sunt puse până și afișe uriașe cu diferite chestii utile, de exemplu despre forma gramaticală corectă a unui cuvânt sau a unei expresii, sau cu formule matematice utile tuturor.

Cum ar fi să vedem și pe la noi, prin centrul Bucureștiului de exemplu, un afiș mare cu „Corect este: oamenii fac; greșit este: oamenii face”, sau „Corect: Nu vreau decât…; greșit: Vreau decât…”?

Un celebru analist occidental remarca faptul că „Acum China este fabrica omenirii. Să ne ferească Dumnezeu de anii în care China va deveni și creierul omenirii, pentru că atunci nouă nu ne va mai rămâne nimic de făcut!” Chiar dacă acei ani se pare că au venit deja, eu rămân optimist, pentru că de muncă este pentru toți oamenii care vor să muncească, cum și de învățat este pentru toți oamenii care vor să învețe!

Mai multe despre celelalte sisteme de educație din lume puteți citi AICI.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: