Viață și moarte
Free image from pixabay

Jurnal despre viață, moarte și alte …banalități

Nu intenționam să scriu despre așa ceva, dar uite că azi e o zi din aceea care te pune pe gânduri, care te lasă fără cuvinte ori cu inima fărâme chiar dacă aparent nu ai motive. Așa că azi veți citi câteva gânduri despre viață, moarte și alte…banalități. Dacă aveți răbdare și chef, evident.

…sâmbătă

Am fost la țară. A fost Sâmbăta Morților ori Moșii de Iarnă cum le zice la țară. Timp de 3 ani nu am participat la astfel de comemorări. Eu nu fac parastas, dar mă gândesc la bunicii mei. De un an mergem iar, dar nu de fiecare dată, când suntem chemați la parastas. Uneori nu avem timp, alteori nu vor copiii. Ce pot spune? Despre viață, despre moarte…

…azi dimineață

Îl duceam pe Andrei la școală. Eram la semafor. El tot vorbea și vorbea…La un moment dat, mi-a trecut un gând: de câți ani nu am mai ajuns la medic? Am realizat că am fost la medicul specialist în urmă cu enorm de mulți ani. Cum de mi-a ieșit din cap, nu știu. Aș vrea  să zic că de vină este timpul limitat, foarte ocupat, dar știu prea bine că, din nou, m-am lăsat deoparte pentru ceilalți.

Puțini știu, dar mi-au apărut chisturi la sân la câteva luni după nașterea Dariei. La acea vreme, medicul m-a asigurat că nu e nimic. La câteva luni după nașterea lui Andrei au reapărut, dar mai multe. Am fost la medic și am aflat că sunt acolo, dar sunt mici. Nu părea să fie ceva grav așa că am fost sfătuită să nu mă operez.

(Imediat după aceea am scris un articol pe blogul Pitici, dar Voinici pe care l-am transferat anul trecut pe Lecturi cu aromă de viață. În acel articol descriu diferența dintre ecografie și mamografie. Aici îl găsiți. Anul acesta am scris alt articol despre simptome. Îl găsiți aici.)

…înainte de prânz

După ce a lucrat un pic dimineață, Daria a verificat telefonul. A venit la mine și mi-a spus că mama unei colege a murit dimineață. Știam că avea cancer, trecuse printr-un tratament dur în ultimele luni. Am întâlnit-o în prima zi de școală, era slăbită, dar încerca să fie optimistă. Am rămas….fără cuvinte.

Am cumpărat un buchet de flori (mai mulți copii au exprimat dorința de a duce flori la școală) și am plecat spre școală. Fetița îi rugase pe copii să vină mai devreme ca să stea cu ea. Știam că, încă de anul trecut, fetița mergea periodic la psihologul școlii care o ajuta să înțeleagă ce se întâmplă.

Gândurile mele zburau de la o idee la alta, de la o teamă la alta. Daria mă întreba (din nou) cum se depistează cancerul, dacă la noi în familie sunt cazuri etc. I-am explicat, din nou, că da, sunt cazuri de cancer și la noi în familie, dar că oricum ar fi viața merge mai departe.

Ajungem la școală. După câteva minute apare un coleg de-al Dariei care o întreabă dacă a apărut fetița respectivă și dacă o fi adevărat ce a spus pe grupul de wh. Am rămas fără cuvinte, cum să creadă că e o glumă. El mi-a dat replica rapid: nu e prima dată când minte cu ceva! Ok! Am zis că e un copil insensibil și chiar mă revoltasem în sinea mea. După încă câteva minute apare și fetița înconjurată de grupul ei de prietene: râdea! Când m-a văzut s-a întristat. Am mers la ea neștiind clar ce să zic. Am îmbrățișat-o în timp ce îmi spunea că mama ei este în comă, dar că nu mai are mult de trăit.

…cuvintele sunt de prisos când este vorba de viață ori de moarte

Ce aș mai putea spune eu acum?!? Dar voi? Nimic nu e de spus, nu?

Viață și moarte
Free image from pixabay

update (deși nu îmi place acest termen): în seara aceasta am aflat că a murit mama fetiței respective

Condoleanțe familiei! Să îi fie țărâna ușoară!

Despre Antoaneta 584 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

8 comentarii publicate

  1. Condoleante!
    Din pacate, oricat am incerca, nimeni si nimic nu poate sterge durerea, neputinta. Sunt acolo, in suflet. Durerea nu tine cont de varsta. Intrebari vor fi tot timpul iar raspunsuri clare nu vor exista. Cel putin asta cred. Pentru copii este si mai dureros pentru ca sunt prea mici si nu isi pot exprima in cuvinte frustrarile, temerile etc.
    Este bine sa sse discute cu copii despre moarte. De la o varsta la care , credem, ca ar putea intelege. Dar, cand va veni momentul, mai devreme sau mai tarziu, pierderea unei persoane dragi, va lasa urme, iar “lectiile”, sfaturile, etc nu isi vor face efectul la acel moment. In timp, poate….
    Sanatate Antoaneta si mergi regulat la medic.

  2. Anto, nici eu nu sunt intr-o situatie prea roz cu analizele si mersul la medici. Am ajuns sa am oroare de ei, vazand cat de superficiali sunt, chiar si cei de la privat, si cat de usor pun diagnostice gresite…

  3. Nu-i de gluma cu chisturile si cu nimic anormal care apare in corp. O stiu prea bine. Eu cand am aflat ca sufar de NF am fost la pamant, insa m-am ridicat si am decis sa profit din plin de viata si sa ma bucur de ORICE! Pacat ca sunt factori care cauta sa te tranteasca iar la pamant, ca asa suntem noi oamenii…. FOARTE RAI. Scuze ca am refulat la articolul tau. Te pup Antoaneta si-ti doresc multa sanatate ca e cea mai pretioasa. Daca o ai, poti face orice.

    • Stiu! Ai dreptate, Irina! Oamenii sunt rai, din pacate. De multe ori vrem sa ii protejam pe copii, dar nu putem in totalitate. Macar de am sti cum sa ii invatam sa se protejeze singuri ori sa reactioneze in situatii grele.
      Multa sanatate, Irina!

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,657 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: