Free image from pixabay.

Jurnal…despre zile ocupate și ieșirea din zona de confort

Azi m-am gândit să schimb un pic și să vă povestesc cum au decurs zilele noastre. Nu e vorba doar de faptul că avem zile ocupate până peste cap, cât și despre ieșirea din zona de confort și ce implică acest lucru. Nu voi scrie programul zilnic pentru că mi se pare aiurea, dar voi preciza că e de alergat mai mult ca oricând cu doi copii care învață în ture diferite.

Altfel de program

Știți cum este să fii obișnuit să ai măcar câteva ore pe zi doar ale tale și apoi să dispară și acelea? Îți rămân orele din noapte, dar ești așa de obosit că nu mai poți face mare lucru. Înainte era cât de cât simplu…îi trezeam pe copii, mâncau micul dejun, îi duceam la școală. Până la prânz reușeam să fac o mulțime de lucruri sau măcar îmi organizam timpul astfel încât să rezolv 80% din taskuri. Ajungeau acasă, mâncau, aveau o pauză de joacă/relaxare și se apucau de teme. Iar pauză cu o gustare, apoi baie, masă, somn. Ordonat ca la armată 🙂 )))

Acum e diferit. Dimineață pleacă Andrei la școală, dar e Daria acasă. Ea a ales (momentan) să facă temele dimineața. Vedem mai târziu când se vor aglomera temele dacă va continua așa. La prânz iese Andrei, intră Daria. Schimb de tură cum s-ar spune. Nu am obiceiul să stau cu el când face temele. Știu! Are un scris oribil! Mă dor literalmente ochii când mă uit pe caietele lui. Dar cum eu nu pun mare accent pe caligrafie, doar îl cert când nu se înțelege forma literelor. Bine măcar că face tema corectă ori aproape corectă! În schimb îl verific la teme. Asta e regula. El le scrie, eu îl verific. Nu știe ceva, vine să discutam înainte să scrie.

Și acum ajung la partea cu ce înțelegere am făcut noi trei!

Andrei a ales să lucreze cu mine, în cursul săptămânii, dar să aibă liber week-endul. Cu alte cuvinte, săptămâna aceasta am lucrat o zi ortograme (am terminat o carte de exerciții de la editura Gama). În altă zi am lucrat la engleză. Am decis că e cazul să înțeleagă ce înseamnă exact pronumele personal, pronumele posesiv și adjectivul posesiv. Iar în altă zi am lucrat la mate. Am descoperit în biroul lui o culegere de mate rămasă de pe vremea când era Daria în clasa a III-a (o culegere de pe care a apucat să lucreze strict 3 pagini așa că e ca și nouă). Nu îmi aduc aminte când am adunat materialele de la Daria și le-am mutat la Andrei în cameră (probabil că s-a întâmplat în cursul verii), dar uite că acum ne prind bine.

Andrei scrie urât de tot, e foarte adevărat. Nu prevăd șanse să se schimbe ceva. Am lucrat în vară cu litere și cifre, dar nu sunt șanse să scrie frumos așa că am renunțat. În schimb, are o capacitate ridicată de a face operații matematice complicate, în minte. Nu are răbdare cu problemele complicate. De când era mic, prefera să pună totul într-o singură ecuație. Ne mai certăm când eu insist să folosească ciornă pentru că, evident, mai face și greșeli. Dar una peste alta nu prea sunt șanse să greșească dacă se concentrează și nu se grăbește să ajungă la joacă. Are și o ureche bună. Prinde ușor orice cuvânt într-o limbă străină. Refuză (momentan) să dea testarea Cambridge susținând că el nu înțelege engleza așa de bine. Dar l-am prins cu rața-n gură cum se spune! Discutam cu Daria în engleză zilele trecute și mă enervasem așa că i-am spus ceva de genul…ești copil, crezi că știi engleză și nu vrei să înveți gramatică, dar, de fapt, știi circa 1% din ce e de învățat. Andrei se prefăcea că nu pricepe ce spun…după vreo 5 minute eram la bucătărie, spălam vasele…vine la mine și mă întreabă dacă am certat-o pe Daria că se crede deșteaptă și îmi redă cuvânt cu cuvânt ce spusesem! Deci…se poate! poate! numai să vrea!

Daria…a refuzat să lucreze ceva în cursul săptămânii sub pretext că e obosită și că are multe teme! Bleah! Știam că minte, dar am lăsat-o. La română 15 rânduri, la franceză alfabetul, la mate 4 exerciții, la engleză de rescris o poezie. Asta e temă? Să fim serioși! Știam ce urmărea, dar am lăsat-o ca să cadă singură în plasă. Avea impresia că va veni week-endul și va susține că are multe teme, că nu poate lucra cu mine. Dar…surpriză! A venit singurică să lucrăm la franceză! E încântată să învețe ceva nou, reprezintă o provocare pentru ea așa că ….

Să ne înțelegem…nu știu franceză decât câteva cuvinte. Săptămâna aceasta am căutat materiale și surpriza cea mare a venit de la Institutul francez care pune la dispoziție materiale pentru toate vârstele. Foarte utile de altfel! Așa că azi am lucrat cu Daria audio și scris. A învățat alfabetul, cifrele de la 1-20, zilele săptămânii. Îi trimiteam pe mail fișele de exerciții și linkurile cu exerciții audio, ea le rezolva, apoi venea la mine să discutăm, să repetăm pronunția. La un moment dat, mi-a trântit una bună și m-a anunțat că am un mail de la ea! Șmechera folosise google translate să mă anunțe ce părere are ea despre acele “exerciții” 😀 Măcar m-a făcut să râd cu lacrimi! 😉

Înainte să lăsați comentariu, citiți mai jos

Ca idee….azi căutam prin bibliotecă cărțile de franceză ale soțului meu, moment în care am găsit cărțile de engleză, spaniolă, italiană și germană. Daria era pe lângă mine (exact, nu am scăpare, stă pe lângă mine mereu mai ales când e vorba de cărți). Văzând cărțile, deja începuse să mă întrebe când începem la spaniolă și la germană, dar la italiană? I-am zis că e cazul să învețe franceza și apoi discutăm despre alte limbi străine. V-am zis acest lucru ca să nu îmi săriți în cap crezând că o forțez eu să lucreze. Ea vrea, dar mai face scene când i se năzare…Azi făcea la fel când i-am trimis fișele de exerciții. I-am spus că putem să nu mai lucrăm și să se bazeze doar pe ce învață la școală. A…nu i-a convenit și a insistat că lucrează imediat exercițiile 😉

Free image from pixabay.
Despre Antoaneta 590 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

16 comentarii publicate

  1. Felicitari pentru faptul ca le-ai insuflat dorita de a invata. Cat despre franceza… eu o urasc si ea pe mine. Nu s-a prins de mine nici eu de ea. E una din limbile care ma zgarie pe timpan. Prefer hindi, rusa, greaca sau orice alta limba diferita si mai grea decat franceza. Nu stiu de unde aceasta antipatie nejustificata fata de limba franceza.

  2. Cand m-am plans si la invatatoare si la profesoara de roamana ca Andrei scrie foarte urat, si nu-i prea place sa citeasca, in schimb ar sta toata ziua sa rezolve probleme la matematica, ambele mi-au spus ca asa sunt aproape toti baietii, tot ce trebuie e sa scrie corect, fara greseli.

    • Adevarul este ca rar gasesti baieti care sa scrie frumos. Eu nu pun mare pret pe caligrafie, cu cea mai mare sinceritate o spun. Din moment ce scrie corect, intelege gramatica foarte bine, nu vad la ce il ajuta sa contureze perfect literele. Nu stiu sa existe vreo meserie care sa il faca…caligraf!

  3. Eu la baza sunt profesoara (de franceza si romana). Am renuntat sa mai profesez si m-am axat pe traduceri autorizate, lucru pe care imi doream sa-l fac inca din facultate.
    Noi cam asa ne-am nimerit in familie: soacra si ea a fost profesoara de franceza, iar sotul e traducator fr, de.

    So, ne place.
    Asa ca daca ai candva nevoie de vreo traducere sau nelamuriri frantuzesti, aici sunt.

  4. Momentan eu nu lucrez decat cu Ante, matematica si la romana citim…cat mai mult. Ii place, uneori ar vrea sa se mai joace si o mai las, alteori vine ea singura sa imi arate ce a citit, ce exercitii a facut. Ma gandesc cu groaza mai tarziu, cand va incepe si Sofia daca voi face fata…toata ziua la servici si seara la teme :O

  5. pe mine ma oboseste sa lucrez cu copiii. In timpul liceului am muncit mult cu varul meu acasa, apoi in facultate mai faceam meditatii cu niste fete la engleza, dar am renuntat intr-un an ca pe mine ma doare capul de la teme.

  6. Oh, si al meu scrie urat! Cred ca asa sunt baietii. Caut si eu o scuza :))) E inca la inceput si inca mai sper sa scrie mai bine.
    Sper sa fie si al meu asa de interesat sa invete. Deocamdata ii e gandul doar la joaca 🙁

    • Oh, avem intelegerile noastre si in plus le-am explicat ca lucram cat pot si cat vor ei, dar e in interesul lor sa lucreze. Le-am spus clar ca nu ii oblig, dar sa se gandeasca care sunt avantajele si dezavantajele. Ei au ca “exemplu” destule mame din jur care prefera sa isi vada de ale lor si sa nu lucreze cu copiii ori sa ii trimita la meditatii in cel mai bun caz. Asa prefera ei (deocamdata) sa lucreze cu mine. Acum nu iti imagina ca lor le place sa renunte la joaca pentru a lucra. Tocmai de asta prefera sa lucreze cu mine ca stiu un lucru: putem schimba si adapta programul de lucru in functie de joaca lor 🙂 )))

  7. Cu siguranta nu este usor sa lucrezi cu doi copii, eu n-am nici macar unul si deja ma gandesc la paralele. Este frumos sa le dai credit, sa ii sustii si sa ii lasi sa aleaga atat cat se poate. Ultimele escapade in strainatate m-au facut sa inteleg cat de important ca un om sa studieze limbi straine si daca se poate sa le prinda repede. Am fost buna la scris, dar la vorbit, mereu o problema. Am invatat franceza cu adevarat in liceu, au fost 4 ani de revolutie francofona, acolo a fost esentialul. Acum daca nu vorbesc, normal ca am uitat ce era relevant. 😛

    • Mili, exact asta le-am explicat si eu. Nu conteaza ce vor sa devina in viata. Traim intr-o societate in care fara cel putin 2 limbi straine nu te descurci. Daca adaugam lucrul pe calculator si eventual permis de sofer, deja au din start un avantaj.
      Eu pun accent cu ei si pe partea practica. Engleza o vorbim toti. De multe ori discutam in engleza. La un moment dat eram asa de concentrata cand am fost cu ei in parc (citeam ceva de pe kindle) si fara sa vreau le-am strigat in engleza sa nu se indeparteze ca sa ii vad. Sotul zicea ca exagerez, dar sincer nu am realizat ca am zis ceva in engleza. Abia cand au raspuns ei in engleza am realizat ce spunea sotul…in romana 🙂 )))))

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 1,070 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: