Recenzie: Jurnalul primei mele morti – Ioana Duda

Recenzie: Jurnalul primei mele morti – Ioana Duda

Ca un facut in ultimele saptamani am ajuns sa citesc doar carti de acest gen.

NU ma plang, nu intelegeti gresit.

La urma urmelor eu am ales cartile in urma cu ceva vreme, doar ca nu am avut deloc timp sa le citesc si apoi sa scriu despre ele.

Despre carte

Am ales carte tocmai din cauza subiectului despre care citisem deja si ma tenta enorm sa o descopar.

Nu am tendinte suicidale daca la asta va ganditi, dar sa zicem ca trec printr-o perioada in care ma gandesc mult la mine, la trecut si la persoane care nu mai sunt azi in viata.

Dar…cu toate ca nu am tendinte suicidale, m-am regasit in frustrarile si supararile, neputinta si durerea de a nu putea face ceva in anumite circumstante.

Nu m-au socat atat de tare cuvintele autoarei pentru ca am citit articole scrise pe blogul ei si postari pe facebook asa ca ii cunosteam deja stilul.

Nu ma identific cu asemenea stil de…comunicare, dar banuiesc ca fiecare om are propriul mod de a-si exprima frustrarile si furia manifestandu-se impotriva celor din jur intr-un mod sau altul.

Revenind la carte, va spun cateva cuvinte despre actiune….Valentina este tanara, suparata si satula de viata si de oamenii din jur care i-au distrus inocenta.

Ea decide sa moara a doua zi in jurul orei 9.25

Fiecare capitol are un titlu aparte…..adica numara orele de dinainte de punctul x, ora la care a decis ca vrea sa moara.

In acele ore de dinainte de moarte, Valentina discuta cu propria constiinta sau poate cu ingerul ei (se spune ca fiecare om are un inger pe un umar si un diavol pe celalalt umar!) despre oamenii care au ranit-o, care au folosit-o, care au distrus-o, dar si despre cei care i-au fost alaturi.

Am spus deja ca eram cat de cat familiarizata cu stilul autoarei asa ca nu revin la modul in care a ales sa (de)scrie frustrarile personajului.

Voi spune doar ca …unii oameni au comportament distructiv in relatia cu ceilalti tocmai pentru ca nu sunt capabili sa isi rezolve propriile probleme, se exprima intr-un asemenea mod care practic ii face pe ceilalti sa se simta atacati si mereu sub un val de agresiune….

Nu consider ca este dreptul cuiva sa ii judece pe ceilalti, dar le doresc tuturor sa aiba macar un prieten adevarat asa cum pare Matilda.

Din experienta mea din ultimii ani, pot spune ca exista si zile bune, dar si zile mai putin bune.

Nu e filosofie, ci experienta.

Daca pornesti cu amaraciune si frustrari, ti se va parea ca toti iti sunt impotriva si nu vei vedea si partea buna, plina a paharului.

Dar….dincolo de modul de exprimare de care se pare ca toti se leaga, eu va sfatuiesc sa cititi pana la final.

De ce?

Pentru ca exista speranta.

Pentru ca autoarea ne vorbeste de fapt din experienta unui om care a incercat sa se sinucida, dar a descoperit ca viata merita traita.

Pentru ca fiecare om trebuie sa isi gaseasca drumul care il ajuta sa mearga mai departe.

Pentru Ioana Duda, scrisul este ca o terapie (de cate ori nu am spus si eu acest lucru referitor la mine ?!?)

Pentru Valentina, comunicarea deschisa cu ceilalti pare a fi nu neaparat o solutie, ci un strigat de ajutor menit sa ii aduca pe cei din jur mai aproape de ea.

Va aduceti aminte cand scriam despre mituri despre sinucidere? Ce scriam acolo?

Omul care incearca sa se sinucida nu este considerat de psihologi drept un om slab, las, ci un om calculat, un om hotarat, un om organizat, un om puternic. A duce la indeplinire un asemenea act inseamna, de fapt, mult curaj.

Sincer, am inteles mai bine cartea tocmai pentru ca am citit-o dupa “Mituri despre sinucidere” si acest lucru mi-a fost de mare ajutor.

Din punctul meu de vedere, autoarea a avut mare curaj sa scrie o astfel de carte care pare sa reflecte propria experienta din urma cu cativa ani cand a incercat sa se sinucida.

Este o forma de terapie si eu o apreciez mult.

Consider ca orice tanar care simte ca nu este iubit si inteles de cei din jur, care considera ca ceilalti il urasc si il folosesc, ar trebui sa citeasca aceasta carte.

Astept continuarea pentru ca sunt curioasa ce se va intampla cu Valentina…sau poate cu Matilda….

Ce surpriza pregateste Ioana?!?

De final

Am primit cartea “Jurnalul primele mele morti”  scrisa de Ioana Duda, in cadrul colaborarii cu Editura Herg Benet.

Va multumesc frumos pentru carte!

Alte recenzii la carti primite ori cumparate de la Editura Herg Benet puteti citi pe celalalt blog.

Daca doriti sa o cumparati, va spun cateva secrete:

  1. cartea este la reducere in aceasta perioada – o puteti cumpara cu 22.46 ron in loc de 29.95 ron
  2. livrarea este gratuita pentru comenzi mai mari de 85 ron
Despre Antoaneta 584 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

4 comentarii publicate

  1. Nu am citit cartea. Sunt curioasa in privinta ei datorita limbajului 😛 . Prea e comentata partea aceasta 😀 . In rest nu stiu ce sa spun. Va trebui sa o citesc ca sa imi fac o parere deplina 🙂

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,651 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: