jurnalul unui puști 1

Jurnalul unui puști #1 – Jeff Kinney (recenzie)

Jurnalul unui puști – volumul 1 (recenzie)
de Jeff Kinney, Editura Arthur, București 2010, traducere din limba engleză de Andra Matzal

Puștiul meu de opt ani a citit primul volum din această serie de vreo 14 volume astă-vară și mai că nu a lăsat-o din mână, ceea ce pe mine m-a bucurat enorm. Fusesem la bibliotecă pentru a lua cu împrumut câteva cărți pentru a le citi în vacanța de vară. Știți voi, lectura de vacanță recomandată de doamna învățătoare.

Întâmplarea a făcut ca să stau mai mult de vorbă cu doamna bibliotecară și din una în alta am aflat și despre această serie care este foarte căutată de puștii din școală. Cum volumul 1 nu era dat cu împrumut și cum am văzut că al meu puști a ciulit urechile când a auzit că este o carte interesantă și amuzantă, am hotărât s-o luăm acasă. Și, spre suprinderea mea aproape că nu a lăsat-o din mână până nu a terminat-o.

jurnalul unui puști 1

Evident că, aproape odată cu el m-am apucat și eu să o răsfoiesc, intrigat mai ales de râsetele lui și de bucuria cu care se oferea să îmi citească și mie unele pasaje amuzante sau pe care el le considera amuzante. Așa mi-am făcut o impresie generală despre ea și am înțeles de este, după Harry Potter, a doua cea mai vândută carte pentru copii din toate timpurile.

Jurnalul unui puști este o serie pur și simplu este haioasă și „delicioasă”, dacă se poate adăuga și acest epitet mai mult „culinar” în descrierea unei cărți. Și am mai descoperit că puștiul meu avea dreptate să se amuze copios.

Jurnalul unui puști este scrisă mai altfel decât toate celelalte cărți. Chiar pare a fi un jurnal, deoarece editorii (poate chiar la sugestia autorului, nu știu) s-au gândit să „aranjeze” altfel textul în pagină, ca și cum ar fi un caiet/jurnal, cu textul „aruncat” pe pagini și plin de desene amuzante la tot pasul.

Cartea este chiar despre viața unui puști pe nume Greg Heffley, care are problemele specifice vârstei lui. Poate că nouă ni se par a fi probleme banale, dar realitatea este mult mai dură, deoarece pentru fiecare copil aceste probleme sunt vitale, la nivelul lui de conștiință și de percepere a lumii.

Iată și un citat din carte care vorbește despre problemele de la școală:

Vreau doar să mai spun, ca fapt divers, că școala generală este cea mai proastă idee inventată vreodată. Puștii ca mine, care nici măcar n-au intrat în perioada de creștere, sunt amestecați cu toate gorilele alea care trebuie să se bărbierească de două ori pe zi. Și după asta se întreabă de ce bătăușii sunt așa o mare problemă în școala generală.

Dar nu numai la școală are Greg Heffley are probleme. El are probleme aproape peste tot: în familie, deoarece părinții și fratele mai mare Rodrick îl necăjesc fiecare în felul său; în relația cu fratele mai mic Manny, care pare a fi protejatul părinților; în relaționarea cu fetele (subiect dificil chiar și pentru un adult, darămite pentru un biet puști); în a-și crește cota de popularitate în fața colegilor și prietenilor (oare de ce vor toți să fie populari?), dar lista nu se termină aici.

Nici Greg însă, cred că vă puteți imagina, nu este „ușă de biserică”. Face și el tot felul de năzbâtii, că doar este un puști de vârsta lui. Sper că mulți dintre cititorii copii să nu capete idei noi, că atât ne-ar mai lipsi în cartierele noastre, câteva duzini de puști isteți și puși pe șotii…

Jeff Kinney, autorul cărții, recunoaște că inițial a gândit cartea pentru a-i stimula să citească pe copiii cărora nu le place lectura. Nu doar că a reușit cu brio, ba chiar și copiii iubitori de lectură au adorat cartea, apoi părinții lor, tinerii, adulții, toată lumea. Și nu e de mirare, deoarece stilul este original, inconfundabil, poantele de limbaj și de situație sunt la tot pasul, întâmplările ne fac pe toți să ne regăsim în ele sau măcar să empatizăm cu puștiul nostru.

Voi ași auzit despre această serie? Ați reușit să citiți măcar primul volum? Cum vi s-a părut?

2 comentarii publicate

  1. mi se pare ca umorul este absolut necesar in cartile pentru copii si misiunea de a le scrie este una foarte dificila. Trebuie sa ii si distreze si sa ii si formeze pe copii, asa ca implica multa responsabilitate.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: