Luați laptopul când plecați în vacanță?

Luați laptopul când plecați în vacanță?

Sau mai bine spus: lucrați și în vacanță?

Îmi aduc aminte de anii când soțul meu era director de vânzări pe sudul României la o multinațională. Dincolo de faptul că suna telefonul în draci indiferent de oră din zi ori din noapte, de faptul că lucra și în week-end, nu aveam liniște nici în vacanță. Mereu apărea ceva. Mereu era căutat. Mereu trebuia să rezolve vreo criză. Și aici vorbim de ceea ce se întâmpla în urma cu circa 9-10 ani.

Cred că de atunci ne-am obișnuit cu ideea că noi nu avem vacanțe normale. Nici măcar atunci când și-a dat demisia și a pornit pe cont propriu. Sau poate mai rău de atunci încoace. Cel puțin în perioada când era angajat, teoretic, exista o perioadă de concediu. Puteam planifica o plecare. Puteam stabili o perioadă în care urma să fim departe de casă.

De când e pe cont propriu, e mai rău ca oricând. Nu a existat nici măcar o dată în ultimii 10 ani să putem planifica o vacanță, să stabilim ca în perioada x să fim doar cu cei mici. De fiecare dată apărea ceva. Fie amâna în ultima clipă, fie mă anunța seara că plecăm a doua zi în vacanță pentru că “altădată e imposibil”. Evident, nici acea vacanță nu era liniștită. Mereu apărea ceva.

Cum spuneam…deja ne-am obișnuit.

Acum 5 sau 6 ani, nu mai știu exact, m-am enervat rău. Era vacanța de o săptămână a copiilor și m-a anunțat cu o seară înainte că nu poate merge la Sinaia cu noi. I-am spus că plec singură cu ei și că e binevenit să apară când se rezolvă urgența la nu știu ce prieten care musai atunci trebuia ajutat (să ne înțelegem, petrecea mai multe zile la firma prietenului respectiv decât la a noastră!).

A doua zi a văzut că nu glumeam când am început să încarc bagajele în mașină. Copiii erau mici…Andrei avea cam 3 ani, iar Daria 5 ani. Poate chiar mai mici cu un an dacă nu mă înșeală memoria. A insistat să îl sun din oră în oră pentru că era prima dată când conduceam pe serpentine.

Cu mintea de acum, m-aș opri să nu plec la drum cu copii așa mici, doar eu ca adult care să îi supravegheze. Cu mintea de atunci, eram prea furioasă ca să mai stau să mă (răz)gândesc.

Nu, nu s-a întâmplat nimic. Am condus cu grijă pe serpentine, mai ales că ambii copii au rău de mișcare. Dar vă spun un lucru: am oprit la o benzinărie de la Ploiești ca să ne dezmorțim și aveam emoții pentru că amândoi vroiau la baie. Era practic ceva….să intri cu un copil la toaletă, iar celălalt să rămână singur afară. Cred că am bătut recordul de rapiditate în ziua aceea. Plus că am albit un pic de teamă.

Când am ajuns în parcarea hotelului Orizont de la Sinaia și am coborât din mașină…îmi venea să pup pământul de fericire. Îmi tremurau genunchii de parcă erau de gelatină. Pe acele serpentine, și-a găsit Andrei să scape sticla cu apă. Norocul a fost că Daria a reușit să se aplece și să i-o dea altfel…ar fi trebui musai să trag pe dreapta (ceea ce era imposibil după cum bine știți).

Noaptea târziu a reușit și soțul meu să ajungă, dar, în cele 3 zile de mini-vacanță, a vorbit la telefon mai ceva ca o centrală. La un moment dat l-am lăsat singur la masă și am plecat să ne plimbăm pentru că era nu doar plictisitor, ci și enervant.

A fost o aventură interesantă. La întoarcere am mers cu ambele mașini, dar…ca orice bărbat care se respectă mă suna periodic să mă întrebe de ce am depășit nu știu ce mașină, de ce nu am depășit în nu știu ce moment, cum se simt copiii (amândoi au preferat să mergă cu mașina mea) etc. Vă spun sincer că, deși drumul la dus a fost emoționant și stresant pentru mine, drumul la întors m-a enervat la maxim.

După acea experiență, am prins curaj să conduc pe drumuri mai lungi de 20-40 km. E drept că, de atunci și până acum, am condus enorm de mult. Nici nu se compară cu acei ani. Am mers cu cei mici până aproape de Slatina, la Pitești și în alte locații de câte ori ni s-a făcut chef de ducă.

Nu da cu pietre

Anul acesta mi-a venit mie rândul. Va trebui să iau laptopul cu mine când plecăm în vacanță? Asta e întrebarea care mă macină. Pe de o parte l-aș lua ca să pot lucra, pe de altă parte m-aș rupe un pic de internet și de calculator…

Știți cum e…nu arunca cu pietre pentru că nu se știe niciodată când îți vine rândul! 😛

Despre Antoaneta 584 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

4 comentarii publicate

  1. Of, bărbații ăștia! Al meu nu are o funcție înaltă și tot mă enervează telefoanele de la clienți. Bine, in ultima vreme, ignor aspectele astea. Soțul e cel mai bun în concediu!!! Lasă tot si ne acordă o atenție specială, se relaxează, nu ridică vocea, nu-l irită nimic( nici măcar când mă irit eu 😉 . Ai putea să duci laptopul cu tine, dar sa nu-l deschizi doar seara, eu așa fac, pentru o privire rapidă, așa ca să nu pierzi nimic. NU munci in concediu, relaxează-te! 😊 😀 Apropo, unde mergeți? :*

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,639 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: