Omul de Neanderthal

Omul de Neanderthal – o poveste rescrisă de știința modernă (recenzie)

Omul de Neanderthal – o poveste rescrisă de știința modernă
autori Dimitra Papagianni și Michael A. Morse,
Editura Corint Books, București 2018, colecția Istorie,
traducere din limba engleză Sorin Șerb

Da, încă o recenzie la o carte de istorie, doar am tot spus că îmi place istoria… De data aceasta, însă, este o carte despre preistorie, adică despre o perioadă foarte veche, carte apărută la editura Corint și intitulată Omul de Neanderthal – o poveste rescrisă de știința modernă.

Termenul preistorie se folosește pentru timpul de la apariția omului până la epoca de la care există mărturii scrise. Aceasta, însă, este o carte despre o perioadă foarte veche din preistorie și nici măcar nu se referă la oamenii pe care-i știm cu toții, oamenii din specia noastră , homo sapiens sau homo sapiens sapiens adică. Este o carte despre niște „rude” ale noastre ca specie pe scara evoluției, anume despre oamenii de Neanderthal.

Omul de Neanderthal

Autorii, Dimitra Papagianni și Michael A. Morse, sunt soț și soție. Dimitra este grecoaică și a fost pasionată de istoria veche încă din vremea studenției (este absolventă de Cambridge), ajungând mai apoi o somitate pe plan mondial în acest domeniu. De tânără a participat la cercetări arheologice în teren, începând cu studii în Grecia sa natală. Michael A. Morse este și el istoric și o completează fericit pe soția sa. El este englez cu specializare în arheologia Marii Britanii. Amândoi trăiesc acum în Statele Unite ale Americii.

S-ar putea crede că o carte despre omul de Neanderthal ar putea fi urâtă și plictisitoare. Dar depinde de cine este scrisă și cum este scrisă. Această lectură istorică este una pasionantă pentru că autorii chiar au un stil foarte frumos și plăcut de a scrie. Ei povestesc totul foarte frumos, împletind informațiile stricte despre istorie cu altele din epoca actuală, despre viața lor și despre cum s-a ajuns la unele descoperiri, despre munca arheologilor și despre șansa de a descoperi vestigii foarte vechi.

Pentru mine, ca fizician a fost și o plăcere să aflu ce metode mai folosesc arheologii pentru a data artefactele foarte vechi. Mai este interesant de aflat cum fac autorii munca de detectiv punând „cap la cap” informații disparate, care la prima vedere nu par a se „lega” între ele, cum reușesc să afle informații „culturale” despre oamenii din vechime și câte și mai câte.

După ce am citit cartea Omul de Neanderthal – o poveste rescrisă de știința modernă, am reușit și eu să mă apropii de concepția autorilor, anume că neanderthalienii nu erau deloc așa cum sunt (încă) percepuți în cultura populară, ca niște sălbatici primitivi și care au dispărut complet prin cine știe ce cataclism sau fiind distruși complet de noii locuitori ai Europei, homo sapiens.

Omul de Neanderthal, numit așa după valea râului Neander din Germania, unde s-au făcut primele descoperiri, era o specie destul de evoluată, care își îngrijea bătrânii și copiii, care își îngropa morții, care a lăsat picturi rupestre și care era mai cu seamă foarte iscusit la vânătoare.

În ultimii zeci de ani descoperirile arheologice făcute peste tot prin lume, combinate cu evoluția instrumentelor de cercetare (pentru că și tehnica are rolul ei), au reușit să creeze o altă imagine a omului de Neanderthal, o imagine mai „umană”, mai aproape de realitate. Dar absolut șocant a fost să aflu că oamenii de Neanderthal nu au „dispărut” cu totul, ci mai degrabă au fost ”asimilați”, s-au „contopit” cu noii veniți, deoarece acum pe Terra s-a găsit că 20% din genomul uman este „moștenire” de la neanderthalieni.

Într-adevăr, tehnicile de studiu a ADN-ului au devenit atât de avansate încât mostre foarte vechi de la neanderthalieni, conservate prin cine știe ce noroc, au putut fi analizate până la a se reface „imaginea” unui om din vechime.

Iar afirmația că dacă acum am vedea pe stradă un neanderthalian, tuns și ras, costumat în haine moderne, cu siguranță că nu l-am deosebi de ceilalți trecători, adică el ar trece practic neobservat.

Cartea Omul de Neanderthal – o poveste rescrisă de știința modernă reușește să ne facă să-i tratăm de acum încolo cu respectul cuvenit pe „verișorii” noștri, care prin caracteristicile lor au supraviețuit mai multor epoci glaciare și probabil că au „ajutat” astfel și pe homo sapines să supraviețuiască și să ajungă așa cum este acum.

Dacă vă place genul acesta de lectură cu siguranță o să vă facă plăcere să citiți și Omul de Neanderthal – o poveste rescrisă de știința modernă pe care o puteți cumpăra de pe site-ul editurii sau la marile librării  online – vezi AICI sau aici.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: