Originea speciilor

Originea speciilor – Charles Darwin (recenzie)

Originea speciilor, autor Charles Darwin, Editura Academiei Române,
Editura Herald, București 2017. Traducere din limba engleză de Ion E. Fuhn

Cu mai bine de zece ani în urmă am citit Originea speciilor în limba italiană și în Italia. Cartea m-a impresionat puternic, așa încât acum, când am găsit-o și în limba română, nu am ezitat să o (re)citesc. Îmi mai amintesc și de cât de profund impresionat am fost demult, în copilărie, când am văzut celebrul film Procesul maimuțelor, cu Spencer Tracy și Gene Kelly.

Filmul, bazat pe întâmplări adevărate, după care s-a scris și o piesă de teatru, este despre o dispută în justiție pe seama teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin, teorie care chiar și în zilele noastre provoacă dezbateri aprinse. Un profesor dintr-un mic orășel american este judecat pentru că a predat elevilor teoria lui Darwin, iar fanaticii religioși au atacat printr-un proces care a atras atenția întregii Americi și a presei internaționale.Originea speciilor

Când am citit prima dată cartea am ajuns imediat la o concluzie „revoltătoare”, dacă pot spune așa, aceea că fanaticii religioși, contestatarii lui Darwin, nici măcar nu au citit-o. Am mai citit apoi din alte surse că însuși Darwin nu avea absolut nimic împotriva religiei, el fiind chiar un bun creștin. Era prieten cu vicarul de Downe (John Brodie Innes), cu care discuta multe probleme, atât în desele lor întâlniri, cât și printr-o bogată corespondență, iar această prietenie a durat toată viața.

Ignoranța naște monștri, și această zicere este confirmată o dată în plus de cartea Originea speciilor. Pur și simplu Darwin a scris o lucrare științifică absolut încântătoare despre biologie, despre ceea ce a studiat el. Și a scris-o cu foarte multe date și argumente, care nu-l neagă nicidecum pe Dumnezeu, dar nici nu îl implică.

27 decembrie 1831 este data la care corabia Beagle părăsea portul Plymouth, avându-l la bord printre alți cercetători și pe tânărul naturalist Charles Darwin. Cinci ani în jurul lumii a durat călătoria, ani în care au fost studiate intens, cu rigoare englezească, plante și animale din foarte multe habitate naturale de pe tot globul pământesc.

În urma cercetărilor, Darwin elaborează teoria evoluției prin selecție naturală. Foarte riguros și profund, Charles Darwin a tot scris, a corectat și a revizuit concluziile sale și poate că nici n-am fi auzit de el dacă nu era îndemnat de niște apropiați să publice o dată cartea, pentru că și alții lucrau la același subiect și ar fi putut să o ia înaintea lui.

Așadar Originea speciilor apare abia în 1859, când Darwin era la deplină maturitate creativă și pe cele mai înalte trepte ale carierei sale.

Toți specialiștii, dar și toți cei care au citit cartea Originea speciilor au recunoscut faptul că este printre puținele lucrări științifice foarte accesibile publicului larg. Este atât de frumos scrisă încât o poți citi cu plăcere oriunde, chiar dacă nu ești specialist în biologie. O poți citi ca pe o carte de aventuri sau ca pe un roman dacă vrei. Te va încânta.

Dacă o să scriu doar titlurile capitolelor, vei putea afla cât este de interesantă.

Deci aceste sunt:

I.Variația în condițiile vieții domestice;
II. Variația în stare naturală;
III. Lupta pentru existență;
IV. Selecția naturală sau supraviețuirea celor mai adaptați;
V. Legile variației;
VI. Dificultățile teoriei;
VII. Diferite obiecții împotriva teoriei selecției naturale;
VIII. Instinctul;
IX. Hibridizarea;
X. Despre imperfecțiunea datelor geologice;
XI. Despre succesiunea geologică a organismelor;
XII. Răspândirea geografică;
XIII. Răspândirea geografică (continuare);
XIV. Afinități reciproce dintre organisme. Morfologie, embriologie, organe rudimentare;
XV. Recapitulare și concluzii.

Sună interesant? Sună provocator? Dacă vei citi cartea, vei ajunge la concluzia că această activitate a fost un mare câștig pentru tine. Dar să vedem care ar fi ideea de bază a evoluției și de ce, după cum spun unii cârcotași, nu „vedem” și acum evoluția speciilor. Răspunsul este că evoluția poate fi observată zi de zi, dar trebuie să știm să o „vedem”. Ideea fundamentală este supraviețuirea și reproducerea celui mai adaptat.

De exemplu, acum câțiva zeci de ani s-a observat că într-un orășel poluat din Anglia, unde se exploatau și se ardeau cărbuni pentru obținerea de energie, porumbeii sălbatici au devenit cenușii, gri sau negri, adică închiși la culoare. Nu mai erau porumbei albi. Asta s-a petrecut însă pe parcursul câtorva generații, deoarece porumbeii cenușii se camuflau mai ușor în mediul cenușiu al zonei, pe când porumbeii albi erau ușor de reperat și de vânat de către șoimi.

Porumbeii cenușii au avut astfel mult mai multe șanse să se reproducă. Așa se petrece selecția naturală. Porumbeii cenușii nu s-au „murdărit” de funingine, ci erau urmașii altor porumbei cenușii care s-au reprodus cu mai mult succes în comparație cu porumbeii albi.

Un fapt asemănător s-a petrecut și în orașele noastre și a fost chiar prezentat la emisiunile de știri de la TV. Câinii maidanezi, vagabonzi sau comunitari cum vreți să le spunem, au „învățat” să traverseze strada pe trecerile de pietoni.

Unii câini au descoperit că e mult mai sigur să traverseze pe zebră și ei au supraviețuit și s-au reprodus cu mai mult succes, în comparație cu alți câini mai „încăpățânați”, care au preferat să traverseze pe aiurea. Desigur că și urmașii câinilor care au traversat pe zebră au fost apoi învățați să traverseze strada „corect” și deja în decurs de două-trei generații ne-am ales cu câini care respectă regulile de circulație, măcar în ceea ce privește traversarea străzii.

În natură lupta pentru existență a fost și este foarte dură, dar a condus în timp la evoluție. Așa este și în societatea omenească unde educație și învățătura sunt esențiale pentru adaptare. De aceea sfatul înțelepților este să învățăm cât mai mult, să citim și să evoluam. Citiți și Originea speciilor, lucrare fundamentală în istoria civilizației noastre!

Tu ce parere ai?

%d blogeri au apreciat: