Până la sfârșitul timpului - Raluca Alina Iorga

Până la sfârșitul timpului – Alina Raluca Iorga (recenzie)

Până la sfârșitul timpului – Alina Raluca Iorga (recenzie)

Întâmplarea a făcut ca de la începutul anului să tot văd în mediul online discutându-se despre Alina Raluca Iorga, o nouă autoare de la noi din țară, care a debutat anul trecut cu romanul Până la sfârșitul timpului. Titlul mi-a plăcut și mi-a atras atenția așa că am încercat să aflu detalii despre subiect.

Ei bine, am aflat cu surprindere că romanul scris de Alina Raluca Iorga este despre viața lui Vlad Țepeș. E drept că pe mine nu mă prea pasionează istoria, dar cum părerile despre carte erau foarte bune, am devenit curioasa și am început să-mi doresc s-o citesc și eu.

Până la sfârșitul timpului - Raluca Alina Iorga

Așa că atunci când am văzut că a apărut cartea iar pe stoc la Libris, nu am mai stat pe gânduri și mi-am comandat-o. Ca să fiu sinceră, până m-am apucat s-o citesc am avut ceva emotii la gândul că are 646 de pagini și nu voi reuși prea curând s-o termin, mai ales știind că este vorba despre un roman care se poate încadra la categoria ficțiune istorică.

Însă spre surprinderea mea, am reușit să termin de citit romanul Alinei Raluca Iorga destul de repede. Nu vă lăsați înșelați de faptul că are așa de multe pagini. Formatul lor este unul ceva mai mic decât de obicei și scrisul destul de mare. În plus, odată ce întrați în poveste o să vă capteze și o să vă doriți s-o citiți mai repede.

Despre ce este vorba în Până la sfârșitul timpului

Despre ce este vorba în carte? Hm, pai… despre Vlad Țepeș, cum ziceam la început. Dar nu despre acel Vlad Țepeș pe care probabil îl știți din informațiile aflate din cărțile de istorie de la școală, sau din fimele în care imaginea acestuia este asimilată cu cea a unui vampir.

Prin romanul ei, Alina Raluca Iorga încearcă reabiliteze imaginea vestitului domnitor valah pe nedrept considerat demon sau vampir. Nu încearcă să scrie povestea lui Vlad Țepeș ca și cum ar fi un cronicar care nu face decât să înșiruie faptele istorice, ci din perspectiva omului Vlad.

Până la sfârșitul timpului ne descrie un Vlad privit ca un om cu defecte și calități, cu suferințele lui interioare, cu angoasele și frământările pe care poate doar un domnitor le putea avea. Un domnitor care își iubește neamul și țara, care încearcă să facă orice pentru a salva tărișoara lui de la cotropire și neamul de la a trăi în robie, dar care este nevoit să facă asta în vremuri tulburi, înconjurat de trădări și comploturi, de boieri trădători și avizi doar de bani, de o Europă coruptă și lașă.

Alina Raluca Iorga descrie principalele momente ale vieții lui Vlad Țepeș ambalând totul într-o frumoasă poveste de dragoste dintre domnitor și Ana, fiica unuia dintre boierii fideli lui Vlad și cu care este nevoit să se căsătorească în secret.Vlad Țepeș

 

sursa foto

De ce în secret? Pentru că, din nefericire în acele vremuri, multe căsătorii se încheiau nu din dragoste ci din interese politice. Iar Vlad era conștient că e posibil ca la un moment dat să fie nevoit să încheie o altfel de alianță politică prin mariaj.

Evident că povestea este ușor romanțată, însă pornește de la fapte reale însemnate de cronicarii acelor vremuri. Deși cele mai multe însemnări rămase sunt despre luptele duse, sau despre felul în care conducea țara cu o mână de fier, există și informații despre viața lui privată. Se pare că Vlad ar fi avut o mare dragoste dar și că s-ar fi căsătorit din interes politic cu  Ilona Szilágyi, o verișoară a lui Matei, regele Ungariei.

Îmi este foarte greu să vă dau amănunte referitoare la intrigă și nu cred că își au rostul să fie scrise aici. Esența trebuie reținută iar povestea citită pentru că este frumos scrisă și te captivează. Am să încerc totuși să scriu foarte succint și în cuvinte simple despre intrigă așa încât să vă faceți o imagine despre ce este vorba în roman.

Până la sfârșitul timpului nu este doar un roman istoric, nu vă speriați. Este o combinație de fantasy și ficțiune istorică și roman de dragoste.

Acesta începe în zilele noastre, la Sighișoara (locul nașterii lui Vlad), când EA (da, personajul nu are un nume) întâlnește spiritul lui Vlad care îi dăruiește un medalion cu însemnele Ordinului Dragonului, rugând-o să descopere unde sunt rămășițele lui și să le ducă la Poienari, cetatea lui de suflet, pentru a le îngropa acolo ca să-și poată găsi odihna veșnică.

Acest colier, odată pus la gât, o face pe EA să perceapă lumea altfel și, la un moment dat să se întoarcă în trecut, exact în momentul în care tatăl lui Vlad Țepeș este omorât. Devine astfel martoră la toate momentele importante din viața lui Vlad de la 1457 și până în 1477

Faptele istorice sunt foarte frumos integrate în poveste cu ajutorul dialogurilor și „strecurate” printre descrieri ale poveștii de dragoste dintre cei doi. Sau invers. Depinde cum percepeți voi cartea. Așa că romanul, deși încărcat de astfel de date, de nume de boieri și conducători de țări și oștiri, este unul ușor de citit.

Au fost multe momente pe care le-am savurat fascinată și din toate, suprinzător pentru cineva care nu este pasionat de istorie, în memorie mi-a rămas lupta pe care a fost Vlad nevoit s-o dea ca să apere țara de invazia sultanului Mehmet.

Felul în care este descris acel moment din viața lui mi s-a părut superb scris și l-am citit cu sufletul la gură. O să fiți surprinsi cum a reușit domnitorul, cu o armată mică să alunge din țară pe cel mai mare sultan venit după el cu o armată nemaivăzut de numeroasă până atunci.

Până la sfârșitul timpului ne descrie un Vlad puternic, inteligent, foarte bun strateg militat, sigur pe el, îndârjit, iubitor de neam și țară, nevoit să aplice metode dure pentru a eradica minciuna, hoția, înșelătoria, trăsături de caracter pe care le disprețuia. Un conducătător da, nemilos dar poate forțat să ia astfel de măsuri dat fiind vremurile în care a trăit.

Era normal cumva să nu fie iubit de boieri ci mai mult de oamenii simpli din popor. Și nu e surprinzător că s-au spus atâtea despre el, multe poate neadevărate.

Rămâne să aflați singuri cum era în acele vremuri, cât de greu i-a fost lui Vlad să fie domnitor, cum se termină povestea de dragoste dintre el și Ana și mai ales dacă EA reușește sau nu să îndeplinească dorința lui Vlad. Eu sper doar că am reușit să vă fac curioși și dornici să citiți acest roman deosebit.

Părerea mea despre Până la sfârșitul timpului

Romanul Până la sfârșitul timpului m-a surprins plăcut și îl recomand și eu la rândul meu. Mai ales celor tineri, adolescenților care petrec timpul la televizor și sunt influențați de tot ce văd în mass media, „îndopați” cu informații nu tot timpul adevărate.

Îl recomand și profesorilor de română sau istorie să-l citească pentru a-l recomanda la rândul lor, spre lectură elevilor, mai ales că se știe, programa școlară este învechită și copiii din ziua de azi nu mai rezonează cu scrierile în limbaj arhaic de acum sute de ani. Au nevoie de ceva modern, bine ambalat într-o poveste care să-i captiveze și să-i facă să iubească lectura și istoria neamului.

Până la sfârșitul timpului m-a dus cumva cu gândul la scrierile lui Sadoveanu („Frații Jderi”) sau la cărțile lui Alexandre Dumas („Regii Blestemați”, de exemplu), doar că, evident, într-o variantă mai modernă.

Eu una pot spune că, pe măsură ce citeam romanul Ralucăi, deveneam din ce în ce mai curioasă să aflu mai multe despre acele vremuri, despre domnia lui Vlad, așa că am început să citesc articole referitoare la date istorice despre viața lui. Și mai ales m-a făcut să-mi doresc să merg în acele părți ale țării în care a trăit, iubit și domnit Vlad Țepeș.

Nu știu de ce dar nu am crezut niciodată că Vlad Țepeș ar fi fost vampir sau demon și mă bucur tare mult că cineva a reușit să scrie o altfel de carte în care Vlad este descris ca un om, cu trairi, cu sentimente și suferinte, care a trăit în vremuri tulburi și ca un domnitor cu dragoste față de țară și popor. O fi omorât el cu cruzime dar nici alții nu erau „ușă de biserică”. În acele vremuri tortura, omorurile, trădările, minciuna, ipocrizia erau la ordinea zilei.

Fără să vreau gândul mi-a fugit, când citeam romanul, la filmul „Mihai Viteazul” al regretatului Sergiu Nicolaescu. Există și un film foarte vechi despre Vlad, făcut în 1979, cu Ernest Maftei și Ștefan Sileanu în rolurile principale, dar nu prea a avut succes la vremea lui. Astăzi nici atât. Se concentreaza prea mult pe partea istorică.

Mi-ar plăcea să se facă un film după cartea Ralucăi și mai ales să aibă același succes pe care l-au avut cărțile și filmele care l-au făcut pe Vlad, pe nedrept celebru ca și vampir și să aibă puterea de a șterge acea pată de imagine pe care o are numele lui din cauza acestora

Aș avea multe de scris, de comentat referitoare la romanul Până la sfârșitul timpului și la acest subiect dar ar însemna să scriu prea mult și nu vreau să vă plictisesc. Vă recomand un interviul al autoarei și … să citiți cartea pentru că merită pe deplin!

13 comentarii publicate

  1. O carte absolut superbă. Anul trecut in Noiembrie am citit-o si chiar am declarat-o cartea anului 2018. Superba! As vrea sa fi văzut așa istoria in școala!
    Felicitări pentru recenzie, superba! ❤️❤️❤️

  2. Imi place acest gen de carti din care aflam si despre viata personalitatilor istorice, nu numai ce am invatat la scoala, strict despre date istorice. Imi place povestea si acum…. cat e adevar si cat fictiunea, parca ma intereseaza mai putin.

  3. Mi-ar placea sa se faca un film dupa aceasta carte minunata! Am citit intrebarile cat adevar si cata fictiune? Adevarul pe care trebuie sa ni-l insusim (fiecare dintre noi ) este ca trebuie sa-l respectam pe Domnitorul Vlad Tepes si sa stergem imaginea de vampir pe care o tot flutura dusmanii poporului roman( de atunci si as indrazni sa spun si de acum!) ! Ii datorama asata!!!! A fost viteaz, drept, si-a iubit neamul si a luptat pentru tarisoara lui! Romanul este atat de frumos si daca o sa-l parcurgeti veti fi incantati!

  4. Un roman deosebit, pe care il recomand cu drag! Un roman de fictiune istorica reusit, bine documentat, iar despre partea romantica a povestii, este foarte bine integrata in ansamblu. Ma bucur ca ti-a placut si tie, Claudia! Sugestiile de la finalul articolului sunt binevenite, mai ales elevii de liceu ar putea beneficia in urma acestei lecturi pentru a se apropia de istorie dintr-o perspectiva mult mai accesibila.

    • Da! mi-a placut foarte mult! Si culmea, eu care nu sunt pasionata de istorie ci mai degraba romantica am fost mai impresionata de partea asta decat de povestea de dragoste 🙂 De aia am afirmat ca ar trebui citit in special de cei tineri!

  5. uite ca despre viata amoroasa a lui Tepes chiar nu stiam nimic. N-am citit tabloidele vremii, daca imi permiti o astfel de gluma! ramane intrebarea cat e fictiune si cat adevar istoric in aceasta carte.

    • Mai, nu stiu e sa zic. Nu stiu cat o fi sau nu adevar dar ce pot zice cu siguranta e ca ar trebui citita cartea asta de cat mai multi si mai ales de catre cei tineri. Sa mai iubim si istoria poporului roman 🙂

    • O sa raspund eu la intrebarea asta. Ana a existat chiar daca nu se scrie despre ea. Toti oamenii din Arefu ii stiu povestea. Si mai mult, am luat fiecare data istorica si am transformat-o in dialoguri. Ma saturasem de fictiuni si povesti inventate. Daca vreti sa cititi ceva adevarat despre el, cartea asta este raspunsul!

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: