Povesti pentru copii

La mine in familie, poezia si povestile au fost mereu la mare apreciere. Mama mea a avut grija sa-mi citeasca tot ce a putut inca de cand eram mica, la grupa mare am recitat la spectacolul de final Miorita (pentru ca asa m-am incapatanat eu – acum stiti cu cine seamana Daria la capitolul incapatanare!), tatal meu a compus poezii de cand ma stiu eu (cele mai multe inainte de a ma naste eu, dupa aceea se pare ca…si-a pierdut inspiratia)……cand eram mica, povestile preferate erau cu pinguinul Apolodor 😉

 

Asa ca nu-i de mirare ca mereu vroiam sa scriu cate ceva,nu? Am inceput cu un roman – istoricul familiei cand aveam 9 ani (chiar ma intreb pe unde o fi caietul acela gros, schita cu arborele genealogic……), povesti inventam mereu pentru prietenele mele…visam mereu cu ochii deschisi…cumva …crescand am uitat sa mai visez!

Dar a aparut Daria care are o inclinatie deosebita spre orice inseamna….literatura! Imi aduc aminte ca avea mai bine de 2 ani cand ma intreba: de ce printesa asteapta sa vina printul, ce-ar fi daca piticii nu veneau acasa multa vreme (a se intelege zile intregi) si incuiau usa astfel ca Alba-ca-Zapada nu putea intra, ce-am face noi daca am putea schimba ceva…..eu am folosit o carte foarte utila „Educarea limbajului la prescolari” ca sa-i dezvolt aceasta inclinatie si sunt foarte multumita 🙂

O data cu aparitia roscatelului Andrei, am avut surpriza frumoasa sa constat ca Daria a inceput sa creeze povesti, vorbea mult (nu ca acum ar tace!) si apoi a trecut la desene (desene naive, nu va imaginati ceva profesionist 😉 ) ca sa se asigure ca fratiorul ei intelegea tot, dar chiar tot ce spunea ea! Mereu venea la mine sa-i perforez foile, sa i le leg cu un snur…..

Intr-o dimneata, Andrei dormea mai mult si am iesit cu Daria in curte sa se joace in parculetul lor. Cat m-am invartit eu sa-i scot apa, servetelele, o carte si creioane colorate cu foi, ea isi facuse de lucru (ce rau mi-a parut ca nu am avut aparatul foto!): statea pe un scaun si vorbea cu Brandy, catelul ei (i l-am facut cadou cand a inceput grupa mica)….imaginati-va o fetita mica cat un ghemotoc care e concentrata sa povesteasca (evident ceva inventat) si un catel mic de tot care statea in fund si ii absorbea fiecare cuvintel fara sa se clinteasca!

brandy

Treptat, am descoperit ca imi revine „pofta” de inventat…si totul multumita copiilor mei! Intr-o seara (sa fi fost cam 23.oo), m-a lovit inspiratia 😀 si m-am asezat in fata calculatorului. Imi zburau mainile pe tastatura …cuvintele veneau de la sine…..ma gandeam la Daria, la Andrei (pasionat de trenulete, motiv pentru care unul dintre personaje este un trenulet numit Dodo -numele de alint de cand roscatelul era bebe), la cainele mare alb care a intrat in viata noastra si, desi este un carpatin ciobanesc, este indragostit de piticii mei asa ca mereu vrea sa fie mangaiat, la prietenii copiilor mei si personalitatile fiecaruia…..gandurile „porunceau” degetelor ce sa scrie…..pe la miezul noptii am terminat…..Nu stiu cat am dormit de bucurie, bucuria regasita de a crea…..abia asteptam sa le citesc povestea si sa le vad reactia…..”Un nou prieten” este o prima poveste scrisa din dragoste pentru copiii mei 🙂

Am ramas surprinsa cand am terminat si, pentru prima data, nu aveau nimic de comentat, a fost o pauza de 5 minute cat au stat si apoi au sarit in bratele mele razand 🙂

Celelalte povesti au venit de la sine „Misterul adus de toamna” (tocmai incepea numaratul bobocilor 😉 ) si copiii invatau ce inseamna scoala/gradinita, primele litere… ), „Important este sa te distrezi” (poveste pornita de la un copilas care nu stia sa piarda si avea nevoie de un imbold sa inteleaga/simta ce inseamna joaca, libertatea de a rade si a te distra), „Hotul de prajituri” (poveste referitoare la pasiunea pe care o au cei mici de a investiga totul in jur, poveste creata in jurul unei prajituri care le place mult piticilor mei), „A venit primavara” (poveste creata in jurul faptului ca Daria are accese de personalitate manifestate prin dorinta de a fi independenta, vroiam sa inteleaga „pericolele” de a pleca singura undeva), „Iepurasul de Paste” (poveste inspirata de un proiect pe care l-am facut cu piticii dedicat sarbatorilor pascale si traditiilor noastre).

Inspiratia vine mereu, dar nu am mai avut timp sa scriu…..zilele acestea sper sa-mi fac timp si sa pregatesc inca o poveste inspirata de vacanta noastra 😉

Imi pare rau ca nu am reusit sa creez desenele potrivite acestor povesti, dar….poate…intr-o zi voi reusi sa le fac aceasta surpriza copiilor si sa le public. Visul meu ar fi sa reusesc sa creez ceva diferit: fiecare poveste sa aibe la sfarsit cate un craft, o reteta ce poate fi facuta rapid de cei mici alaturi de parinti/bunici, o modalitate de a invata ceva practic (de ex., literele)…..Daca voi reusi vreodata sa le public, va voi anunta 😉

Din pasiune pentru frumos, pentru originalitate, am deschis inca un blog Piticii Voinicii dedicat tuturor celor care doresc sa-si exprime pasiunea pentru arta intr-un mod sau altul: creatii  si hobby (Mausy), fantezii pentru cei mici (Larisa Rosu), poezii minunate (Mia Bara care ne uimeste de fiecare data cu vitalitatea si poeziile minunate – vi le recomand in special pentru orele de la gradinita). Acest mediu virtual sper sa devina, in timp, o mica comunitate de prieteni 🙂

Despre noi stiti deja ca ne jucam impreuna, ne facem propriile jocuri si jucarii, ne place mult sa exploram, cartile sunt pe primul plan pentru ca ne place sa citim, avem retete interesante care ne plac mult si vi le impartasim si voua, ma preocupa mult protejarea copiilor de pericolele de pe internet, multe jocuri au la baza invatarea limbii engleze, jocurile noastre sunt dedicate varstei piticilor, din cand in cand organizam concursuri dedicate atat piticilor,cat si adultilor 😉  …..dar cuvintele sunt de prisos pentru ca avem atata timp inainte si atata timp in urma ……va invit sa cititi articolele noastre si sa ne bucuram impreuna de varsta aceasta minunata pe care o traim alaturi de cei mici o data in viata 😉

 

Despre Antoaneta 2266 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

20 de comentarii publicate

  1. este superba colectia aceasta….putem imprima fiecare poveste pentru a o citi nazdravanilor nostri 🙂
    Antoaneta, povestile tale sunt minunate…tu ai un dar de a folosi cuvintele asa cum putini o fac….imi place mult cum povestesti orice 🙂

    • da, lucky a avut o idee super! nu ma gandeam ca vor fi chiar atat de multe
      multumesc,Coca! eu ma inspir din viata noastra, iar ideile si cuvintele se „insira” pe ecran singure. rar s-a intamplat sa stau un pic sa ma gandesc ce sa mai scriu ori cum sa directionez povestea…

  2. Antoaneta, povestile tale sunt foarte frumoase. E mare lucru sa te poti juca cu cuvintele! Felicitari tuturor mamicilor care au acest talent 🙂 E o colectie grozava!

  3. As vrea sa am timp sa le scriu intr-o zi!Pe-acasa mai am si eu caiete cu povesti, daca nu s-au „ros” de la vreme.Aveam un baietel care nu putea sta locului 2 secunde dar daca ii spuneam ca am o poveste era ochi si ureci.Cu el am epuizat toate povestile cu dragoni(asa am crezut eu).
    Tia in fiecare seara ma pune sa ii spun o poveste pe o anumita tema: hartie, dragoni(nu stiu cati mai am),prima ei zi pe lume,cum se fabrica diverse etc.Acum ca pleaca la scoala amandoua paote am vreme sa le pun pe hartie!

  4. M-a lasat fara cuvinte tot ce ati scris!! Deci ati mostenit talentul de la tati iar Daria care este atat de inventiva, de la dv!!! Zi de zi ma minunez de puterea dv. de munca, de ideile minunate pe care le aveti!!! Felicitari!!! Multumesc pentru frumoasa prezentare pe care mi-ati facut-o!!! Oare o fi chiar asa???? 🙁

  5. Poveste în poveste cu Gloria
    de Claudia Groza
    Vara aceasta este extrem de călduroasă. Gloria a primit o carte de ziua ei. Îşi face două codiţe împletite şi se pregăteşte de lectură. Iubeşte cărţile şi călătoriile. Motanul e nelipsit de lângă ea.
    – Bine Tom, poftim lângă mine.
    Gloria se aşază în balansoar. Farfuria cu fructe şi cu biscuiţi tronează pe un tamburel.
    Skipy, căţelul latră nemulţumit.
    – Poftim, vino să stai lângă mine. Îţi voi povesti ce se întâmplă cu personajele.
    Papucii au căzut din picioarele Gloriei şi stau dezordonat pe covaruşul de pe terasă.
    – Să nu sforâi dacă adormi, spuse un papuc. Vreau să aflu ce se întâmplă într-o carte.
    – Stai liniştit, sunt la fel de nerăbdător ca şi tine.
    Semnul de carte, eliberat dintre pagibile cărţii, respiră şi zâmbeşte.
    – Pot dormi liniştit. Mă oboseşte agitaţia din carte. Când coperţile se închid, personajele se distrează teribil. Animalele prind viaţă. Datoria mea este să le păzesc, astfel încât, atunci când cititorul deschide cartea, povestea să aibă sens. Aaaa… ce bine e să te odihneşti! Ce-mi place de Gloria că citeşte mult! Sunt sigur că dorm trei-patru ore liniştit.
    Semnul de carte, pus cu grijă pe balansoar lângă Gloria, adoarme.
    – Ahh… sunt nerăbdătoare să descopăr ce au mai făcut cei doi băieţi, Luca şi Sile.
    – Ham-ham…
    – Da… îţi spun şi ţie… imediat….
    Aşadar, vom avea o poveste în poveste.
    Rotindu-şi codiţele pe vârful degetelor, Gloria pătrunde în poveste.
    …. Verdele copacilor te îmbie să zâmbeşti. Văzduhul e plin de sunete. Trece o albină şi cu um zumzet aurit salută fluturii din preajmă.
    – Ce faceţi? La ce priviţi aşa de concentraţi? întrebă albina Lu.
    – Luca şi Sile înalţă zmee. Este o concurenţă acerbă. Ambele sunt frumoase, colorate şi bine construite. Din păcate, vântul nu ţine cu ei. Zmeele nu se ridică de la sol.
    – Îi putem ajuta?
    – Să încercăm, au răspuns în cor fluturii.
    Insectele s-au agăţat de marginea zmeelor şi au încercat să le ridice.
    – Sunt grele. E imposibil să le urnim din loc.
    – Luca, să cântăm ceva, poate vântul se îndură de noi şi ne trimite câteva adieri.
    – Să încercăm, prietene.
    Vântule, drăguţule,
    Vino şi ajută-ne.
    Te rugăm, te implorăm
    Ridică-ne zmeele.
    Nu vrem să te supărăm,
    Irităm sau deranjăm.
    O suflare şi ne-ajunge
    Visele să le-mplinim,
    Zmeele să le urnim.
    Noi îţi spunem: MULŢUMIM!
    Când auzi cuvântul „magic”, şoaptele vântului au pornit printre copaci.
    Cu drag şi veselie vom adia,
    Zmee vom înălţa,
    Copii zâmbind vom vedea,
    Vacanţă plăcută vor avea.
    Zmeele au început să se ridice încet încet. Au atins primele rotocoale de nori.
    Puful de păpădie, care plutea liniştit gândindu-se la ce visase, a fost zgâlţâit bine de curentul făcut de zmee.
    – Cu ce drept îmi perturbaţi liniştea? Cine sunteţi voi? Norule, te rog să elimini aceşti intruşi din perimetrul meu.
    Norul îşi umflă obrajii si suflă atât de puternic, încât zmeele au fost rupte. Sile şi Luca nu ştiau ce se întâmplă. În curând, bucăţi de hârtie le-au atins umerii.
    – Zmeele au fost distruse, şopti Luca, ştergându-şi o lacrimă pe furiş.
    Vântul, şuierând, şi-a înfoiat aripile şi a izgonit norul. Apoi, trist, a lipit zmeele, bucăţică lângă bucăţică. Brazii le-au oferit răşină din belşug.
    – Sile, hai să facem o mică afacere. Să construim zmee şi să le oferim copiilor la intrarea în parcuri. Părinţii ne vor plăti cât îşi permit fiecare.
    – Bună idee, Luca. Îmi doresc să donăm din ce câştigăm pentru orfelinate sau pentru copiii bolnavi.
    – Ce suflet bun ai, prietene!
    Peste o săptămână, zmee de diferite forme şi culori, înveseleau intrarea în Parcul Copiilor. Copiii erau fericiţi, iar părinţii plăteau cu bucurie preţul după ce citeau afişul: „Luaţi un zmeu şi oferiţi bucurie la dublu: copilului dvs. şi unuia nevoiaş”.
    *
    Gloria închise cartea. Îşi şterse lacrimile şi decise să dăruiască din hainele care i-au rămas mici şi din cărţile pe care le citise.
    Semnul de carte este aşezat în altă carte, cu alte personaje şi alt traseu de urmat.
    Skipy îi aşeză papucii Gloriei.
    – Mulţumesc dragul meu. Hai să facem pachetele pentru copiii de la orfelinat.
    – Ham ham ham… şi alergă bucuros, dând din coadă.

  6. Imi plac foarte mult povestile tale, te felicit, esti o mamica foarte talentata.
    Si eu ma tot chinui sa inventez niste povesti pentru a termina seria de „cifre si povesti”pe care am inceput-o (cate o poveste pentru fiecare cifra), dar inca n-am reusit. Inca mai caut povesti pentru a le folosi la cifrele 6,8, 10 , daca ai vreo sugestie ar fi binevenita :).

  7. Și la noi literatura e la mare căutare :)) Noi inventăm povești în funcție de poze pentru că nu are stare să stea să i le citesc încă 🙂 Citim în schimb orice literă cunoaștem (până la H) de pe orice, chiar și de pe mașina de spălat 😀 😀 😀
    Și mie îmi place foarte mult să scriu! Pe moment sincer, traduc o carte pentru copii care încă nu a văzut tiparul nici în America. Prietena mea Kathy tocmai a terminat-o de scris și mie mi-a plăcut așa mult încât am zis că o traduc tocmai pentru copiii din România. Vom vede acum cum vom reuși să o publicăm 🙂

  8. noi avem o mikproblema nu putem citii din carti povesti deoarece cea mik de 1an jumate nu are strae k le vede top pe ele:)0 si atunci m am gandit sa compun eu ceva din povestile ce le cunosc de mik.in curand voi scrie cei 3purcelusi si greierele si furnik.sunt amestecate k asa iau placut fetitei mele andra de 3 ani jumate.sper k le veti citii cu drag

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,768 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: