Putina introspectiva nu strica – „Abel Sanchez/Sfantul Manuel cel Bun” (Miguel de Unamuno)

Cand am primit cartea „Abel Sanchez/Sf.Manuel cel Bun„, am crezut ca e vorba despre o carte simpla, banala…despre viata unor oameni si…atat!

Cat m-am inselat!!! Este o carte pe care nu o mai poti lasa din mana, o carte care te pune pe ganduri, te face sa te intrebi, sa cauti raspunsuri, sa …gandesti!

Doua povesti care nu au legatura intre  ele decat gandirea profunda a scriitorului si un mod aproape fanatic de a face introspectiunea …..sufletului si a psihicului fragil al omului!

 

Abel Sánchez şi Joaquín Monegro sunt prieteni încă din copilărie. Abel e sociabil, prietenos, răsfăţat de soartă. Pe scurt, un învingător. Joaquín e antipatic, retras şi studios, plin de sine şi mai ales invidios. Cei doi aleg căi diferite în viaţă: Abel devine artist, iar prietenul lui studiază Medicina. Când Abel pictează portretul Helenei, verişoara lui Joaquín, de care acesta din urmă este îndrăgostit, iar mai apoi se căsătoreşte cu ea, Joaquín este iremediabil cuprins de invidie. Patima întunecată îl consumă şi ajunge să îşi vadă sufletul otrăvit oglindit peste tot, până şi în pacienţii săi, în răutatea ascunsă a societăţii. Sentimentele i se amplifică la naşterea fiului lui Abel şi se pare că pizma lui Joaquín nu are leac: până şi nepotul născut în urma căsătoriei copiilor celor doi prieteni devine motiv de vrajbă şi dezbinare.

Cu multă fineţe psihologică, Miguel de Unamuno construieşte această variaţie modernă pe tema mitului lui Cain şi Abel, sondând în profunzime resorturile şi consecinţele invidiei – „păcatul naţional” – pe care autorul îl atribuia Spaniei începutului de secol XX.

 

 

A doua nuvelă din acest volum (Sfântul martir Manuel cel Bun) este considerată de critici testamentul spiritual al scriitorului. Unamuno introduce aici o perspectivă filosofică ce vizează conştiinţa oamenilor organizaţi într-o comunitate, dar şi uitarea colectivă luminată fulgurant, din când în când, de o conştiinţă. Prin intermediul cuvântului scris, eul poate fi creat şi recreat şi poate contribui la formarea lumii fiecăruia dintre cititorii săi. Este ceea ce face Ángela Carballino atunci când se hotărăşte să îndepărteze uitarea, scriindu-şi propria evanghelie despre sfântul martir Manuel cel Bun. Ángela îşi asumă riscul cuvântului scris, despre care „numai Dumnezeu ştie care-i va fi soarta“. Chiar dacă episcopul din regiune şi autorităţile bisericeşti s-ar folosi de textul ei pentru a-l condamna pe sfântul Manuel, Ángela se simte nevoită să consemneze tot ce ştie despre „adevăratul meu părinte spiritual“, iar asta pentru că misiunea ei este să transmită istoria sfântului, pentru ca acesta să poată fi recreat de alţii, de cititorii săi.

 

 

Nu stiu cati vor „gusta” a doua novela ori prima, dar pentru cei care doresc sa citeasca si altceva decat obisnuita literatura….va recomand sa cititi acest bestseller aparut pe Strada Fictiunii la Editura All.

Despre Antoaneta 2264 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

2 comentarii publicate

    • merita citita pentru ca e genul de carte care te face sa gandesti, sa-ti pui intrebari, sa incerci sa intelegi….

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,843 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: