Recenzie: Cascada Șoaptelor de Elizabeth Langston

Cascada Șoaptelor de  Elizabeth Langston

Așa cum ați constatat una dintre pasiunile mele este să citesc despre călătorii în timp. Nu cred că vă veți mira când veți afla că astăzi vă prezint o carte care tratează acest subiect, nu? Vă mai spun că personajele reușesc să folosească drept portal de trecere în timp o ….cascadă. Și nu e o cascada simplă (bine, permițând trecerea dintr-un secol în altul nu o califică oricum drept o cascada obișnuită!), ci o cascadă care îți schimbă percepția și care pare să aibă…personalitate. E ca și cum ar vrea să o protejeze pe Susanna de oricine ar dori să îi facă rău. Revin în articol cu această afirmație 😉

Despre cartea “Cascada Șoaptelor” de Elizabeth Langston

Titlu: Cascada Șoaptelor (volumul 1, seria Cascada Șoaptelor)

Alte titluri în serie: Șoaptă în timp (volumul 2), Șoapte din trecut (volumul 3) – încă nu au fost traduse la noi din ce știu eu

Autor: Elizabeth Langston

An apariție: 2013

Editura: Leda

Rezumat

Mark este pasionat de ciclism montan și se antrenează zilnic pentru a participa la curse speciale pentru adolescenți. Într-o zi ajunge aproape de o cascadă și o întâlnește pe Susanna care trăiește cu două secole în urmă. Treptat, cei doi încep să se împrietenească, iar Mark începe să studieze istoria anului în care trăiește Susanna descoperind lucruri nu tocmai bune despre viitorul și viața fetei și a celor din jurul ei.

Părerea mea

Sincer, primele capitole m-au plictisit de moarte. Dacă nu m-aș fi încăpățânat să citesc mai departe (deși mi-a luat o săptămână să termin 6 capitole și știți că nu e cazul meu să o lălăi atât de mult!), nu aș fi descoperit lucruri foarte interesante despre vremurile trăite de oamenii secolului al XVIII-lea.

La început mă enerva cumplit faptul că acele capitole povestite din perspectiva lui Mark sunt chiar plictisitoare. Nu aveam răbdare să citesc despre starea de spirit schimbătoare a mamei lui Mark, despre comunicarea fragmentată dintre el și prietenii lui. Eu aș fi vrut să aflu mai multe despre situația de servitoare a Susannei și despre ce se întâmpla în casa stăpânilor ei. Evident, știam că acele capitole sunt importante ca să înțelegem mai bine mediul în care trăiește Mark, dar totuși…față de viața plină de evenimente și trăiri grele ale Susannei, problemele lui Mark mi se păreau de-a dreptul puerile, simplu de rezolvat.

Modul în care autoarea Elizabeth Langston alege să ne prezinte stilul de viață al oamenilor din secolul în care trăiește Susanna denotă faptul că a studiat intens acele vremuri, acele obiceiuri, stilul vestimentar, educația sau mai degrabă lipsa ei. Este impresionant cum reușește să evite anumite lucruri despre care probabil nu s-a documentat, dar pune în centru câteva lucruri esențiale de la obligațiile unui servitor până la drepturile unui stăpân, de la diferențierea dintre genuri până la puterea pe care o dețineau albii bogați asupra servitorilor și sclavilor. Și în acest mod, cititorul își poate face o idee despre politica acelor vremuri, despre situația economică și socială pe care o trăiau oamenii din secolul al XVIII-lea. Așa că este suficient. La urma urmelor, nu este necesar să se facă o amplasare în timp și spațiu mai mare de câțiva kilometri pentru a capta atenția cititorului, nu?

Cascada cu personalitate (cum am numit-o eu) este interesantă. Dacă ar fi să pariez, aș zice că acea cascadă e fermecată pentru că pare să aleagă cine poate vedea dincolo de ea și pe cine dorește să protejeze. Sunt diverse scene în care Mark ridică vocea, iar cascada îi blochează trecerea în trecut. Sentimentul pe care l-am avut este că cei doi tineri nu sunt singurii pe care cascada i-a ajutat să se regăsească (nu sunt o mare romantică, mă știți deja, dar cam asta sugerează cartea).

Personajele te fac fie să te cutremuri, fie să te înfurii. Pe de o parte, sunt stăpânii de servitori și sclavi care sunt îngrozitori, ei profitând de tinerele/copilele aflate în casa lor fie violându-le, fie bătându-le cum li se năzărea. Pe de altă parte, sunt soțiile acestora care întorc capul și se fac că nu văd cum se comportă soții lor când există diverse situații în care ar fi putut interveni. Mulți dintre copiii acestor familii cresc cu ideea că servitorii sunt un fel de subspecie așa că nu e de mirare că ajung să imite comportamentul părinților pe măsură ce cresc.

Părinții celor două personaje sunt rodul secolului în care trăiesc. Mama Susannei este o femeie slabă care se recăsătorește fără a ține cont de binele și protecția propriilor copii. Sincer, nu am niciun pic de respect pentru o femeie care îți lasă soțul să vândă fete libere unor stăpâni doar ca să nu le aibă în casă. Nicio scuză nu are cum să ierte ceea ce a acceptat. Mama lui Mark este mai mult decât enervantă. Sincer, primele capitole au fost extrem de frustrante pentru că mi s-au părut lipsite de substanță. Nu înțelegeam comportamentul ei, nu pricepeam de ce i se schimba starea de spirit și de ce era mereu critică, apoi plângăcioasă. Nici scuza că îi murise un pacient nu mi s-a părut plauzibilă pentru că am considerat că autoarea nu a depus prea mult efort pentru a descrie și lumea acestui secol așa cum a procedat cu lumea de acum două secole.

Subiectul acestei serii este foarte interesant, iar această carte mi se pare a fi cea care are scenele cele mai dureroase dintre toate 3. Ca cititor cu vechime, simți că autoarea a studiat problema astfel încât să acopere cât mai multe situații în care descria vremurile trecute, dar nu prea mult pe cele din prezent. E ca și cum nu ar fi echilibru între cele două lumi prezentate în carte. Sau cel puțin așa am perceput eu această carte.

De multe ori autorii recurg la descrieri pentru a ajuta cititorul să se integreze în atmosferă, pentru a ajuta la amplasarea spațială. De data aceasta, descrierile mi se par a fi fix la limită. Parcă autoarea se teme de descrieri și preferă mai degrabă dialogul și acțiunile scurte pentru a introduce un nou element, pentru a sugera ce urmează să se întâmple.

Ce mi-a plăcut la această carte?

În primul rând mi-a plăcut modul în care Elizabeth Langston a ales să construiască personajul feminin principal. Mi-a plăcut…(1) modul în care Susanna îți păstreză voința, nu se lasă doborâtă de faptul că stăpânii sunt răi și de faptul că mama sa are un comportament nepotrivit; (2) faptul că, deși nu are o viață ușoară, nu se lasă pradă disperării, ci caută modalități de a vedea și părți bune în viața ei; (3) comportamentul ei protectiv față de cei mai slabi.

Mark pare nenatural pe alocuri pentru că sentimentul este că autoarea s-a străduit să creeze un fel de prototip al băiatului perfect. Dar…există suficient de multe scene care ne arată că este adolescent, că are trăiri aproape copilărești de multe ori, că învață să lase egoismul deoparte pentru o fată de care se îndrăgostește.

Mi-au plăcut referirile istorice. Am mai afirmat acest lucru și mai sus, dar reiau ideea. Deși nu sunt un mare fan al romanelor istorice, apreciez enorm atunci când o lectură îmi aduce un surplus de informații pentru cultura mea generală. Așa că pot afirma că această carte aduce și aport intelectual dacă ne gândim strict la părțile referitoare la secolul al XVIII-lea.

Recomandare

La noi a fost tradus primul volum, la editura Leda. Nu am aflat dacă va continua această serie și la noi. Am menționat la începutul articolului că există încă două volume, dar nu am precizat că este vorba despre continuarea acestei povești. Am început deja al doilea volum și nu e rău deloc. Sper să se traducă și să se publice și la noi pentru că știu că sunt mulți care citesc exclusiv în limba română.

Cartea “Cascada Șoaptelor” de Elizabeth Langston o puteți găsi la 30% reducere pe Libris așa că aș zice să profitați cât puteți.

Despre Antoaneta 590 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

9 comentarii publicate

  1. Nu! Deci, nu, nu, nu! Nu mai vreau sa aud despre serii care nu au fost inca traduse la noi sau nici macar scrise :)))
    Oare de ce sunt seriile astea atat de tentante? Ca eu una mai mult peste serii am dat anul asta. Neterminate, netraduse, etc. Nu e corect! :p

    • Doamne, nebuna mai esti, Clau!
      Eu nu citesc serii, fug de ele ca….stii tu! Dar anul acesta am fost si eu prinsa de anumite stiluri si am trecut peste.
      Vestea buna e ca exista celelalte doua volume. Era mai rau daca nici macar nu era publicat urmatorul volum 😀

  2. Foarte frumoasă prezentarea ta Anto, ai surprins și punctat foarte bine atuurile cărții. Și eu am remarcat ce bine documentată este. Foarte interesanta!

    • Ma bucur ca iti place cum am scris. Nu pot spune ca m-a dat pe spate, dar e adevarat ca am citit cartile din seria aceasta imediat dupa cealalta serie de pe amazon – The Immortal Descendants – si e greu sa se compare ceva cu acele 5 carti.

  3. Vai, tocmai mi-am luat-o si eu si n-aveam idee ca face parte dintr-o serie. Bine ca m-ai anuntat ca nu e cazul s-o las daca ma plictisesc primele pagini. Momentam am inceput 50 de zile inainte de sinucidere si am ce face o saptamana :
    ))

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Recenzie: seria Whisper Falls de Elizabeth Langston

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 1,458 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: