Eul din spatele măștii de Nicole Patric
Pe Nicoleta am cunoscut-o prin prisma blogurilor noastre. Am discutat, de-a lungul timpului, despre copii, educație, cărți. Nu mereu coincid părerile noastre, dar e firesc pentru că avem altă educație, alte opinii referitor la anumite subiecte, alte experiențe de viață.
Să lămurim ceva de la început. Eu nu merg des la biserică. Nu pentru că nu simt, nu cred, ci pentru că prefer să am dialoguri interioare cu Cel de Sus. De ceva vreme nu mai am încredere în ceea ce reprezintă biserica. Am încredere doar în ceea ce simt, cred și gândesc.
Am avut momente de îndoială, de supărare, de tristețe când nu simțeam că avem parte de ajutor, sprijin, protecție. Cred că e firesc acest lucru pentru orice om. Dacă există cineva care să susțină că nu a avut în viața lui un moment de îndoială, că nu și-a pus niciodată întrebări … atunci acel om fie minte, fie nu e în stare să gândească mai departe de ceea ce i se spune și ia ca atare orice aude, citește etc.
Există oameni extrem de credincioși (expresie complexă pe care nu intenționez să o dezbat aici). Ei cred cu tărie în religia lor, în cuvântul lui Dumnezeu. Așa își cresc copiii. Această carte nu este doar despre Dumnezeu și credința profundă resimțită de Nicoleta, ci (cred eu) despre regăsirea de sine, despre recunoașterea propriilor gânduri, sentimente, dorințe.
Dacă am înțeles eu bine mesajul acestei cărți, Nicoleta ne îndeamnă să ne oprim o clipă și să ne gândim și la altceva…la cei din jur, la Dumnezeu, la sacrificiul de sine, la profunzimea sentimentelor ce ne înconjoară. Pentru că, nu-i așa, dacă sunteți un pic mai sensibili ați putea percepe sentimentele celor din jur mai ușor…aproape că sunt palpabile uneori.
Uneori purtăm o mască sau două și nici nu realizăm că o facem. Ne purtăm într-un anume mod pentru a nu le arăta celorlalți când suferim prea tare, când avem trăiri interioare intense. Nicoleta explică în carte că nu poți să porți mască în fața lui Dumnezeu. Este singurul care Te vede cu adevărat.
Nicoleta, am înțeles bine mesajul? Sper că da.
Pentru cei interesați, aici aveți detalii.
P.s.: cartea e cumpărată de mine, nu e primită cadou!
Nu sunt foarte religioasa si nu ma duc prea des la biserica. Cred in Dumnezeu si atat.
Din punctul meu de vedere, e bine si asa! E chiar foarte bine!
Nici eu nu-s foarte religioasa, Anto, dar cred ca acolo Sus exista cineva. Am nevoie sa cred asta. Poate e egoist din partea mea… nu stiu. M-ai facut curioasa in legatura cu aceasta carte.
Cris, sa stii ca asa simt si eu. Am nevoie sa cred ca exista. Nu din egoism, ci pentru a nu ma simti asa de singura
Poti fi singur inconjurat de oameni, poti fi singuratec din propria vointa.
Chiar suna bine!! Mulțumesc pentru impresii.
Cu placere!
🙂 Am așteptat cu emoție recenzia ta Antoaneta. Ai prins ideea cărții. Este evident că nu putem avea aceleași opinii în toate punctele, dar e fain că ceva ne unește totuși 🙂 Te îmbrățișez!
Nicoleta, m-am tot gandit cum sa scriu despre ceva ce trebuie citit cu ochii larg deschisi, cu inima libera si cu mintea limpede.
Da, ne uneste ceva important!