Recenzie: Manichiură pentru mort (Daria Donțova)

Recenzie: Manichiură pentru mort (Daria Donțova)

După ce am citit articolul scris de Ana, am decis să comand cartea Manichiură pentru mort de la Libris (este la reducere în această perioadă dacă doriți să o comandați). Subiectul mi s-a părut chiar interesant, prezentarea sugerând ceva amuzant.

 

Despre Manichiură pentru mort de Daria Donțova

Pentru prima dată după multă vreme aș dori să scriu un articol cu argumente pro și contra sau mai bine spus un articol în care să spun ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la această carte.

Să vedem…încep prin a recunoaște că nu sunt mare fan al romanelor polițiste. Cel puțin de câțiva ani am citit foarte puține cărți de acest gen poate din cauza faptul că, în perioada liceului am citit enorm de multe cărți polițiste de am simțit nevoia să iau o pauză prelungită de ani buni 😀

Dacă am recunoscut acest lucru, trec la următoare idee….Eufrosina îmi aduce aminte de un fel de păpușă blondă (nu zic neapărat Barbie), la fel și soțul ei care ar trebui să se numească simplu: Ken, nu Mihail. Glumesc, dar cred că ați prins ideea, nu? Eufrosina nu face nimic toată ziua, este ipohondră, susținută de părinți și de soț dornici să o țină ca pe o păpușă de porțelan.

Ideea cărții ar fi că Eufrosina încearcă să se sinucidă când află că soțul ei are o amantă (vă dați seama ce șoc a avut când a apărut amanta să îi ceară să divorțeze ca să îi lase liberi). Nu reușește decât să se ascundă în casa Katiei cea care se afla în mașina care era să o calce. Ca într-un adevărat film gen parodie (scuze celor care sunt fani ai acestei cărți, dar eu cam așa văd lucrurile), ea își asumă o altă identitate – Evlampia – și se transformă într-o femeie independentă.

Partea aceasta mi s-a părut ….să zicem cam așa…umorul rusesc amestecat cu idei de acțiune americane sună atât de…talmeș-balmeș…dar cumva autoarea reușește să le combine frumos. Evlampia devine un fel de personaj care (teoretic) evoluează și învață să gătească (are niște rețete interesante pe care le-aș încerca și eu), să investigheze dispariția Katiei (tot îi plăceau ei romanele polițiste) și să devină puternică pentru cei din jur.

Părerea mea despre Manichiură pentru mort

Recunosc faptul că au fost scene amuzante, iar umorul ușor sarcastic mi-a plăcut. Nu mi s-a părut o carte grea, dimpotrivă. Aș zice că e o carte care se citește rapid tocmai pentru că te prinde prin ușurința cu care se desfășoară lucrurile. Cumva ajungi să îți placă de amețita de Evlampia chiar dacă ți se pare scoasă din….cărți 🙂 ))))

Dacă am înțeles eu bine, este prima carte dintr-o serie așa că sunt curioasă când vor fi traduse și celelalte. Poate mă mobilizez să le citesc ca să mă relaxez.

Despre Antoaneta 589 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

4 comentarii publicate

  1. Pe mine m-a cucerit umorul acestei carti. Este mai ales o lectie pentru ca oamenii au tendinta adesea sa ia lucrurile (si mai ales pe ei insisi) foarte in serios si uneori este un lucru bun sa nu faci acest lucru. Pe de alta parte, are si mai multe mesaje mai profunde, unul ar fi cum te modeleaza cei din jur si cat de mult ajungi sa ii crezi si sa te raportezi la ceea ce gandesc ei despre tine (vezi cazul Frosiei si tuturor bolilor ei, anterior transformarii in “Evlampia”). Eu cred in puterea de a te reconstrui ca persoana daca ceea ce ai ajuns nu te multumeste.

    • Da, nu contest. Sunt lectii de invatat…cea mai importanta e sa fii tu insati!
      Nu e prima data cand mi se intampla sa citesc o carte care sa se potriveasca cu starea mea de spirit ori cu intamplari din viata mea.

Tu ce parere ai?

%d blogeri au apreciat: