să nu spui niciodată pentru totdeauna

Să nu spui niciodată pentru totdeauna – Jennifer L. Armentrout

Să nu spui niciodată pentru totdeauna – Jennifer L. Armentrout

Pe Jennifer L. Armentrout am îndrăgit-o ”de la prima citire”. Adică mi-a plăcut stilul ei lejer și dinamic de a scrie și mi-am dorit să citesc și alte cărți scrise de ea. Am făcut cunoștință cu stilul ei acum câțiva ani când am citit cartea ”Întoarcerea”, primul volum al seriei ”Titanii”. Apoi am citit toată seria Lux , cu 5 volume și care se numără printre seriile mele preferate

Acum am găsit la bilbioteca școlii în care învață fiul meu o altă carte scrisă de ea. De data asta nu este vorba despre o serie ci despre un roman de sine stătător. Am fost curioasă să văd cum e așa că l-am împrumutat cand a început vacanța mare.să nu spui niciodată pentru totdeauna

L-am citit abia spre finalul vacanței, din lipsă de timp dar l-am terminat rapid pentru că este genul de carte care se citește foarte ușor. E normal să fie așa pentru că se adresează adolescenților de vârste mai fragede. Aș zice adolescenții de vârsta primei iubiri.

Cunoscând cărțile ei anterioare și felul în care au fost scrise mă așteptam ca și această să conțină limbaj sau/și scene potrivite de la o anumită vârstă în sus. Mare mi-a fost însă mirarea când am descoperit că stilul ei e altul, mult mai ”soft” așa încât romanul poate fi citit și de cei de o vârstă mai mică.

Știm cu toții, și nu mai e un secret că deja cei de 18 ani citesc cărți cu altfel de conținut așa că nu e de mirare dacă zic că aceasta poate fi citită de un adolescent de 14 ani și chiar mai mici.

Despre ce este vorba în Să nu spui niciodată pentru totdeauna

După titlul mă așteptam să citesc o poveste de dragoste fără happy end, ceva tragic în care ori el moare ori ea dar în nici un caz nu rămân împreună. Ceva clișeic cu alte cuvinte. Însă am fost suprinsă de subiect. Nici vorbă de așa ceva. Clisee însă sunt, dar nu de acel gen.

Eroii principali ai cărții sunt doi copii orfani deveniți acum adolescenți, liceeni, care au crescut practic împreună dar pe care viața i-a despărțit la un moment dat și apoi i-a reunit. Ea, Mallory, cu o soartă mai bună, el, Rider, cu una mai puțin bună. Clișeic, nu?

Inițial mi s-a părut un roman destul de banal, poate prea banal și prea clișeic, prea copilăresc însă, pe măsură ce înaintam cu cititul mi-am schimbat părerea despre el și chiar pot spune că mi-a plăcut și vi-l recomand.

Povestea lor nu e doar una de dragoste adolescentină. Este mai mult de atât. Este un mesaj pe care autoarea vrea să-l transmită adolescenților, celor orfani și nu numai. Trecând dincolo de povestea de dragoste, romanul este și o lecție de viață, de luptă câstigată cu un sine traumatizat în copilărie. Este despre puterea de a te înțelege și transforma, de a lupta cu tine însuți și a te schimba.

Malory are un blocaj posttraumatic și din cauza asta, primii ani de liceu îi petrece făcând homeschooling. Apoi decide să încerce să învețe ultimul an la un liceu bun din oraș pentru că-și dorea foarte mult să meargă mai departe la facultate.

Ea are norocul să fi fost adoptată de o familie de medici și salvată de la viața de infern în care crescuse însă nu reușise să treacă peste toate traumele lăsate de copilăria nefericită. Îi era greu să vorbească, să comunice prin vorbă și era și foarte timidă, având teamă să vorbească în public.

Rider însă, cu 3 ani mai mare decât ea, a protejat-o mereu cât au fost împreună în acea casă în care au fost crescuți și tratați atât de rău. El nu a avut însă norocul ei și, când s-a închis orfelinatul a fost adoptat de o familie mai săracă, formată din 3 membri: 2 băieți apropiați de vârsta lui și bunica lor care îi creștea.

Malory nu mai știe nimic de Rider de câtiva ani, 4 mai exact, de când au fost despărțiți în urmă unui incident nefericit dar se regăsesc acum, la acest liceu unde învață amândoi.

Faptul că trăiesc în medii diferite, cu posibilități financiare diferite pare mai degrabă să-i despartă decât să-i ajute să fie împreună. Apar și câteva situații în care prietenia lor și mai apoi chiar iubirea lor este pusă la încercare de câteva ori.

Dar eu nu vă mai povestesc nimic ci va trebui să citiți cartea și să aflați singuri, ce se întâmplă în roman și mai ales dacă cei doi vor reuși să depășească aceste momente, dacă vor reuși să treacă peste traumele din copilărie și obstacolele din prezent și vor rămâne împreună.

Părerea mea despre Să nu spui niciodată pentru totdeauna

Cum spuneam, inițial nu m-a impresionat romanul și l-am considerat banal însă pe măsură ce înaintam cu cititul am început să-l îndrăgesc din ce în ce mai mult și pot spune că Jennifer L. Armentrout nu m-a dezamagit nici de data asta. Cumva mi-a adus aminte de un alt roman, al unei autoare de la noi, Lina Moacă cu al său Valuri de viață (vezi aici recenzia).

Este un roman placut de citit, relaxant și plin de învățăminte. Cred ca poate fi citit atât de cei mai mici, de 13-14 ani cât și de cei mai în vârstă care sunt deja părinți. Vă promit că o să aveți ce învăța din ele și sper să vă placă stilul autoarei așa încât să mai citiți cărți scrise de ea.

Romanul Să nu spui niciodată pentru totdeauna al autoarei Jennifer L. Armentrout a apărut la editura Epica și poate fi cumpărat de AICI sau AICI la prețuri de multe ori reduse.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: