Sahara - o poveste adevarata

Sahara. O poveste adevărată despre supraviețuire – Dean King (recenzie)

Sahara. O poveste adevărată despre supraviețuire – autor Dean King,
Editura Corint, colecția Istorie, București 2018,
traducere din limba engleză de Florin-Răzvan Mihai,
cu titlul original Skeletons on the Zahara (Schelete în Sahara)

Dean King a publicat în anul 2004, Sahara. O poveste adevărată despre supraviețuire, o carte impresionantă bazată pe o poveste reală. El a scris un roman istoric bazându-se pe documente reale și pe mărturiile care au rămas scrise din vremea când s-au petrecut evenimentele.

Este stilul acestui autor american, un stil care l-a consacrat, el preferând să scrie cărți de aventuri non-ficțiune, istorice și marinărești. El practic narează foarte frumos niște evenimente reale, despre care există documente care pot fi consultate. El încearcă astfel să reproducă povestea cât mai exact cu putință, dar își lasă și amprenta stilului său.Sahara - o poveste adevarata

Încă de la început ești pus „în gardă”, atunci când citești prefața, că urmează o carte foarte dură. Nu oricine o poate citi, pentru că este o carte despre viața adevărată în deșert. Nici cărțile de groază nu pot fi citite de oricine, dar în acele cărți găsești și situații „de tot râsul”, pentru că știi că sunt doar invenții, bazaconii. Cartea lui Dean King însă nu este nicidecum o carte de groază, estre o carte despre viața în cele mai grele condiții de pe Pământ.

Despre ce este vorba în Sahara. O poveste adevărată despre supraviețuire

În 1815 un vas comercial american, numit chiar așa, Commerce, va pleca într-o călătorie firească, normală pentru un asemenea vas, o călătorie de afaceri, de transport de marfă. La începutul cărții, după prefață, ni se prezintă o frescă pe undeva idilică despre viața marinarilor americani de la ei de acasă, din Statul Connecticut.

Tocmai se terminase un război cu Anglia, față de care fostele colonii își câștigaseră independența, iar marinarii erau dornici să plece pe mare, ca să mai câștige și ei ceva. Lipsa de activitate din vremea războiului îi înglodase în datorii. Și totuși, încă de la vremea respectivă, după cum putem deduce din cele narate, nivelul de trai din America era destul de ridicat comparativ cu cel din alte țări ale lumii. Tânăra națiune americană a avansat extrem de rapid, ea fiind formată din oameni activi și hotărâți.

Și marina americană tot așa s-a dezvoltat, într-un ritm alert, copiind de la cei avansați și învățând de la ei, astfel încât după un anumit număr de ani, americanii vor deveni și ei o forță maritimă. Revenind la marinarii noștri cu vasul lor, conduși de căpitanul Riley, ei naufragiază în Africa în dreptul Capului Bojador, o zonă foarte periculoasă și acum, nu doar la 1815. Bojador este situat în Sahara Occidentală, un teritoriu administrat acum de Maroc, dar în trecut aflat sub tutele Franței și a Spaniei.

Sahara Occidentală era la vremea naufragiului un teritoriu al nimănui, deși de-a lungul vremurilor Imperiul Arab, dar și alte imperii sau regate au crezut că îl stăpânesc. De fapt niciodată oamenii aspri ai deșertului nu au putut fi supuși decât doar așa de formă, ei făcând mereu doar ceea ce doreau. Situația aceasta nu era prea favorabilă marinarilor naufragiați la 1815, deoarece alte țări arabe, mult mai avansate, aveau convenții cu toate marile puteri maritime și eventualii marinari naufragiați erau salvați și returnați, în schimbul unor sume de bani.

În cazul naufragiaților de pe vasul Commerce, singura lor speranță era să ajungă cumva într-o zonă mai „civilizată”, ca să poată fi răscumpărați. Ei au avut un prim naufragiu cu corabia lor, au fost jefuiți de localnici și au reușit apoi să scape pe mare, într-o ambarcațiune (o barcă mai mare) cu un minim de provizii și aproape fără apă.

Al doilea naufragiu, cu barca lor, îi face prizonieri, sau mai bine zis sclavi. Chinurile pe care le au de suferit sunt fără număr și greu de înțeles pentru noi cei din ziua de azi. În ochii noilor stăpâni nu erau altceva decât niște „câini de creștini”, puși să își bea propria urină sau pe cea a cămilelor, ca să încerce să se hidrateze.

Iar dacă stăpânii lor, în condițiile vitrege ale deșertului, abia aveau de mâncare cât să nu moară de foame, se înțelege că ce mai ajungea la bieții marinari americani era mai nimic.

Un fapt pe care l-am remarcat era acela că femeile se purtau cu ei mult mai rău decât bărbații, probabil și ca o refulare a frustrării, știut fiind faptul că în lumea musulmană femeile nu aveau un statul prea fericit și de aceea se „răzbunau” pe bieții sclavi.

Urmează călătorii interminabile prin deșert, în condiții foarte grele, dar și norocul lor de a fi în cele din urmă cumpărați de un negustor, care dorea să facă ceva profit de pe urma lor. Aceasta era de altfel și șansa americanilor, să ajungă să fie până la urmă răscumpărați de țara lor, dar asta numai dacă ar fi ajuns într-un loc în care să existe legi. Cum se va sfârși totul, veți afla citind cartea, dacă nu ați intuit deja.

Părerea mea despre Sahara. O poveste adevărată despre supraviețuire

Personal mi-a plăcut foarte mult, Sahara. O poveste adevărată despre supraviețuire, romanul istoric al lui Dean King, pentru că este și o carte din care ai multe de învățat. La fiecare pas se aduc multe informații, cartea fiind și un reportaj despre supraviețuire, atât pe mare cât și în deșert. Poți afla, dincolo de datele istorice sau geografice pe care le mai poți afla și din alte surse, și cum să supraviețuiești în condiții extreme.

De exemplu, căpitanul i-a sfătuit pe marinari să fie cât mai ascultători față de stăpânii lor, deoarece în caz de revoltă nu ar fi avut nici o șansă și ar fi putut fi repede omorâți de arabii aprigi din fire.

Scopul lor era atunci să supraviețuiască, să se întoarcă la familii, nu să încerce să schimbe mentalitatea primitivă a locuitorilor deșertului. De fapt poate că noi, europenii, îi consideram primitivi pe oamenii deșertului, dar în fond modul lor de viață era o adaptare necesară la condițiile foarte dure ale mediului, un loc unde și astăzi se supraviețuiește cu mare dificultate, dacă ai avea ghinionul să ajungi acolo altfel decât ca și turist.

Criticii consideră cartea o capodoperă a genului iar autorul a refăcut parțial traseul urmat în peripețiile lor de marinarii americani naufragiați, ca să poată să vadă singur și să se transpună în „pielea” eroilor săi, reușind astfel să (re)scrie și cu inima o poveste uluitoare despre supraviețuire.

Sahara. O poveste adevărată despre supraviețuire o puteți cumpăra direct de pe site-ul editurii cât și de la marile librării online – vezi AICI sau AICI.

Voi ați citit cartea? Ce părere aveți?

2 comentarii publicate

  1. si eu am bifat cateva din cartile din sectiunea non-fictiune de pe site-ul editurii Corint, majoritatea pe tema terorismului si a islamismului, si apreciez foarte mult ca au ales sa le publice. Sper ca anul asta sa vina cu mai multe noutati in domeniu, ca au de unde.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: