Scrisori din insula Guernsey (recenzie film)
De obicei stau mult și mă gândesc atunci când aleg un film pe care să-l urmăresc pe Netflix. Mă uit la trailler, citesc din părerile celor care l-au văzut înaintea mea, caut informații despre distribuție etc. Nu a fost așa și în cazul ultimelor două filme pe care am ales să vi le recomand și vouă.
Despre Situl am mai scris pe blog, aici, iar după ce l-am vizionat mi-a și apărut ca recomandare filmul despre care vă vorbesc acum: Scrisori din insula Guernsey. Am decis pe loc să-l văd, fiind pasionat de filmele a căror acțiune se petrece în război.
Acest film însă nu este unul de război, ci mai degrabă urmărește o dramă socială peste care se suprapune (în cele din urmă) și o poveste de dragoste. O parte din acțiune se petrece în anii de după cel de-al doilea război mondial, în vreme ce firul poveștii începe practic chiar din vremea războiului.
Noi de pe la școală am aflat că germanii nu au reușit să pună piciorul, să cucerească adică, nici o palmă de teren englezesc. La fel știm că japonezii nu au pus piciorul în Statele Unite. Ei bine, e adevărat în mare parte, dar e și fals în același timp. Japonezii au ocupat o vreme vreo două insulițe din Arhipelagul Aleutinelor, situat în prelungirea Alaskăi, hăt departe către Asia.
Insula Guernesey este situată în Marea Mânecii, aproape de țărmurile Franței, dar a aparținut și aparține Marii Britanii. A fost ocupată de germani în cel de-al doilea război mondial, sau mai bine zis, nu a mai fost apărată de englezi, care s-au retras și au abandonat-o, cu locuitori cu tot.
Ei bine, tocmai acolo, în Guernesey, începe acțiunea filmului, care tratează și viața localnicilor sub ocupație germană. Subiectul este excepțional din punctul meu de vedere, iar sintagma rezistență prin cultură am mai întâlnit-o cu referire la perioada comunistă. Intelectualii din țările foste comuniste au reușit prin cultură să își vadă de o viață cât de cât normală, deși trăiau sub regimuri opresive.
Aveți mai jos și trailerul filmului
În insula Guernesey, un grup de oameni înființează un club de lectură, aproape din întâmplare și mai apoi descoperă că le place enorm să se întâlnească și să discute despre literatură. Era modul lor de rezistență, de a continua să se întâlnească, să socializeze, într-o perioadă în care întrunirile erau interzise.
O tânără și frumoasă scriitoare britanică de succes (interpretată de Lily James – a jucat în Cenușăreasa în rolul principal) află după război de acest club de lectură și impresionată de faptul că niște oameni aparent simpli au depus atâta efort și pasiune în ceea ce au făcut, se hotărăște să-i cunoască. Ea părăsește confortul Londrei pentru a trăi o vreme pe insula Guernesey, în mijlocul acelor oameni minunați, dar care au și ei poveștile lor nespuse, cutremurătoare, impresionante totuși.
Nu vă povestesc acțiunea filmului, ci doar vă provoc să-l vedeți, pentru că nu veți regreta. Este un film care ne învață că oamenii trebuie să rămână oameni, indiferent de greutățile pe care le vor avea de depășit în viață și că arta, cultura, trăirea frumoasă ne pot oricând ajuta să trecem mai departe. Este un film bun de văzut cu întreaga familie.
Celor care iubesc să citească le recomand și cartea după care a fost făcută acest film, scrisă de Mary Ann Shaffer, Annie Barrows și care a fost publicată la noi la editura Nemira – o puteți comanda de aici.
Lasă un răspuns