singurul om

Singurul om – de Andrew Gross (recenzie)

Singurul omAutor Andrew Gross, editura Preda Publishing, București 2018,
traducere din limba engleză de Cristina Barbu

Deși autorul american, Andrew Gross a scris mai multe cărți, aceasta este prima lui carte pe care o citesc, iar după părerea criticilor este și cea mai bună. Așa că, atunci când am văzut-o în stoc la Libris m-am și comandat-o și pot spune că m-am ales cu ceea ce e mai bun din prima.

Singurul om este un thriller istoric, o carte care îmbină personaje și fapte reale cu ficțiunea produsă de imaginația nemărginită a autorului. Și trebuie să recunosc faptul că acțiunea țesută de Andrew Gross este una care te ține cu sufletul la gură până la final, fiind chiar rodul unei imaginații creative fabuloase.

singurul om

Ce avem în această carte? Spionaj și contraspionaj, acțiuni militare de bombardament și de recunoaștere, lagăre de concentrare, prizonieri, gardieni nemiloși, luptă pentru supraviețuire, orori nemaivăzute, cu alte cuvinte al doilea război mondial. Și mai avem încă ceva în plus față de alte cărți de acest gen care și-au găsit subiectele în cea mai mare conflagrație din istorie: savanți de prim rang, care deși nu apar propriu-zis în acțiune, au contribuit decisiv la deznodământul final al războiului.

Despre ce este vorba în Singurul om

Autorul leagă foarte inteligent acțiunea cărții și de marele proiect de cercetare care a condus la crearea primei bombe atomice. Cum anume, vă voi spune imediat.

Un mare fizician polonez, evreu, specialist tocmai în separarea izotopilor de uraniu, ajunge cum au ajuns și mulți alții de altfel, în lagărul nazist de la Auschwitz. Aliații și-l doresc cu orice preț și pun la cale evadarea acestuia din cel mai bine păzit loc de pe Pământ la acea oră.

Nu e deloc simplu și forțele implicate în acțiune sunt colosale, dar în momentul în care agentul se infiltrează în lagăr, acesta rămâne singur și are nevoie și de mare noroc ca să poată duce misiunea la bun sfârșit.

Acțiunea se petrece pe mai multe planuri, fiind la un moment dat implicat chiar președintele american, dornic și el să fie pus la curent cu mersul evenimentelor. Iar germanii nu stau nici ei degeaba, pentru că și ei au spionajul lor, care caută să afle ce acțiuni mai pregătesc aliații. Așa că răsturnările de situație sunt de-a dreptul uluitoare, șocante, neverosimile.

La finalul cărții putem afla, din explicațiile autorului, că acesta s-a documentat foarte intens pentru a scrie romanul, dar ne spune și ce „erori” a făcut intenționat, pentru ca datele să se potrivească.

Pentru a respecta adevărul istoric, chiar a existat un caz real, al celebrului fizician laureat al Premiului Nobel, Niels Bohr, unul dintre părinții fizicii atomice, care a fost salvat în ultimul moment din Danemarca ocupată de naziști (el trăia la Copenhaga).

La acțiune au participat agenți secreți britanici și desigur rezistența daneză. Ajuns apoi în Statele Unite, Niels Bohr a lucrat la proiectul numit Manhattan, împreună cu o armată de savanți, la laboratoarele secrete de la Los Alamos. Autorul recunoaște că și cazul lui Bohr l-a inspirat.

Mulți oameni nu știu că pe lângă trupele de pe front o contribuție decisivă la victoria aliaților au avut-o și oamenii de știință, care au lucrat în foarte multe direcții, cum ar fi: spargerea codurilor transmisiilor radio ale germanilor și japonezilor, dezvoltarea radarului, găsirea modalităților de transport optim cu pierderi cât mai mici cauzate de submarinele germane (au găsit funcția matematică ce descrie fenomenul), perfecționarea armamentului de toate categoriile sau dezvoltarea bombei atomice.

Chiar și civilii au avut rolul lor deosebit de important, în țările ocupate ei organizând lupta de partizani (rezistența), iar în cele neocupate participând activ la producția din fabrici, ferme, șantiere navale, spitale, construcții de tot felul etc.

Părerea mea despre Ultimul om

Comentariile de pe a patra copertă sunt elogioase, dar te și pun în gardă cu nivelul de suspans al romanului, care este la cote amețitoare. Lucru pe care vi-l pot confirma și eu.

Îndrăznesc să afirm că multe persoane nu vor rezista să citească romanul, pentru că suspansul este incredibil, iar în plus, ororile din lagăr descrise sunt de o duritate extremă, deși cred că în realitate nici măcar nu ne putem închipui cum a fost cu adevărat în acel loc unde iadul a ajuns pe pământ, un loc unde au fost omorâți milioane de oameni nevinovați.

Mi-au plăcut foarte multe lucruri în această carte, chiar dacă pe alocuri este foarte dură, dar un singur lucru nu mi-a plăcut și anume faptul că spre final nu am mai putut efectiv să o las din mână și mi-a „sabotat” într-o după amiază întreg programul. Dar acest ”inconvenient” nu face decât să ii dau notă maximă.

Că tot am pomenit ceva despre sabotaj, „Sabotorul” este ultima carte tradusă și editată la noi, dar pe care (încă) nu am apucat să o citesc.

 

4 comentarii publicate

  1. Nu mi se pare mai dura decat altele, dar recunosc ca am avut momente in care simteam ca imi vine sa plang de ciuda stiind ca dincolo de fictiune sta realitatea care poate a fost chiar mai crunta. Per total, Singurul Om este una dintre cele mai bune carti citite.

  2. Cat de interesanta pare! Stiu ca sunt dure cartile de genul asta si am avut si eu cateva pe care le-am citit tare greu, dar tot am o placere “sadica” din a citi carti despre lagare. Am adaugat si eu cartea in wishlist. Multumesc pentru recomandare!

    • Cu mare drag! Da, iti stiu gusturile si sunt sigura ca o sa iti placa. Mai adauga si ”Sabotorul” tot scrisa de el. Sunt sigura ca si aceasta e la fel de buna!

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: