educația spartană

Stiluri de parenting: educația spartană

Stiluri de parenting: educația spartană

Am scris nu de mult un articol despre stilurile de parenting și am promis să revin pe acest subiect. Astăzi vom vorbi despre educația spartană, pe care am putea să o integrăm fără a greși în stilul autoritar de educație, dintre cele pe care le-am discutat în articolul amintit.

Dar trebuie să spunem clar de la început, că în cazul Spartei nu se poate spune că vorbim strict despre un stil de parenting, ci mai degrabă de o educație specială, deoarece părinții interveneau în educația copiilor (băieți) doar până la vârsta de șapte ani.educația spartană

Antica cetate greacă a Spartei a fost o teribilă forță militară (între 650 și 371 î.Hr.) și totul a fost construit în jurul acestei idei. De aceea băieții trebuiau să devină soldați de neînfrânt iar fetele viitoare mame de soldați invincibili. Totul era prin urmare subordonat acestui scop.

Părinții își creșteau băieții în spirit războinic până la vârsta de șapte ani. Se înțelege că pentru ca băieții să facă față încercărilor de mai târziu, nu erau cocoloșiți în prima parte a copilăriei, ba dimpotrivă, le era insuflată ideea de a deveni militari de nădejde pentru patria lor, ca să nu își dezonoreze familiile.

După vârsta de șapte ani, băieții erau trimiși să locuiască departe de părinți, în „cazărmi” destinate special lor, împreună cu alți băieți de aceeași vârstă. Educația lor era deosebit de dură. Erau învățați să citească (puțin, doar cât se considera că le este strict necesar), să danseze și să cânte (nu de dragul artei, ci pentru a deprinde ordinea și mișcările pe care urmau să le facă în lupte) și desigur să lupte cu armele pe care le aveau pe vremea aceea.

Falanga spartană era o formațiune de luptă care presupunea aranjamentul ordonat al soldaților într-un dreptunghi în care ei se acopereau reciproc și atacau împreună. După spartani, falanga macedoneană a fost forma supremă de organizare, care i-a permis lui Alexandru cel Mare să cucerească un vast imperiu, pe ruinele celui persan.

Așadar băieții primeau o educație strict militară, dar și pedepse continue, pentru a deveni rezistenți. Erau înfometați ca să se învețe cu lipsurile din timpul unui război, dar și ca să învețe să fure fără să fie descoperiți.

Ei trebuiau să fie niște supraviețuitori și luptători teribili, dar nu individualiști, deoarece forța armatei lor era coeziunea. În cazarmă, deși intrau deseori în conflict unii cu alții, învățau totodată să se bazeze unii pe alții.

Fetele erau educate pentru a fi mame de soldați. Se punea mare accent pe educație fizică a fetelor, care trebuiau să aibă un trup frumos și armonios, ca o condiție pentru a deveni mame puternice.

De altfel spartanele erau recunoscute în vremea respectivă pentru frumusețea lor. Ele mai învățau să cânte și să danseze, tot ca o premisă a armoniei vieții pe care urmau să o ducă.

Există desigur nenumărate critici al modului de educație spartan, iar părinții super-protectivi din zilele noastre nu cred că ar accepta așa ceva pentru copiii lor. Cetatea Spartei și-a pierdut în cele din urmă hegemonia în Grecia Antică tocmai din cauza rigidității ei și în momentul în care armate mai flexibile au învățat cum să contracareze temuta falangă.

Dar nu trebuie să uităm că o astfel de educație spartană este foarte utilă oricărui copil, dar nu ca stil unic de educație, ci combinată cu alte stiluri. De exemplu pentru pregătirea unui examen important, părinții ar putea decide împreună cu copilul pentru un calendar de pregătire „spartan”, în care să se renunțe la „dulcegăriile” vieții și să se subordoneze totul unui scop mai înalt.

Pregătirea examenului de bacalaureat poate fi un exemplu de dat pentru a urma un stil spartan pe o perioadă de un an de exemplu, an în care elevul să se dedice cu totul scopului final urmărit. După reușita la bacalaureat și la admiterea la facultate, el va reveni la un stil de educație mai permisiv, pentru că… merită să se mai relaxeze.

Voi folosiți educația spartană pentru copiii voștri?

4 comentarii publicate

  1. Depinde mult de un numar de factori, printre care si personalitatea copilului, motivatia pentru anumite actiuni (ex. spartanii erau motivati in scopul de a deveni militari excelenti). Elemente preluate pot fi utile, bineinteles, mai ales in ideea de a nu fi foarte pretentiosi, de a nu consuma excesiv resursele etc. Sa nu uitam insa ca parintii acestor mici spartani erau spartani si ei, deci nu trebue sa cerem copiilor lucruri pe care nici noi nu le facem.

  2. ca stil unic de parenting, clar nu mi se pare de folosit, cum ai zis si tu. Dar combinat cu altele si imprumutate unele din elementele lui, ar merge. Pana la urma spartanii au facut istorie, nu?

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: