ultimul dintre noi

Ultimul dintre noi – Adelaide de Clermont-Tonnerre (recenzie)

Ultimul dintre noi (recenzie) – autor Adelaide de Clermont-Tonnerre,
Pandora Publishing, București 2017, traducere din limba franceză de Alina-Diana Ene

Răsfoind oferta de carte de pe Libris am observat că romanul Ultimul dinitre noi al scriitoarei franceze Adelaide de Clermont-Tonnerre este la reducere așa că mi l-am comandat. M-a atras nu doar prețul sau subiectul ci și faptul că la descriere era precizat faptul că romanul a fost premiat cu Marele Premiu al Academiei Franceze in 2016.

Autoarea ne propune un roman șocant a cărei acțiune se petrece în Statele Unite și în Germania nazistă. Vom avea două locuri diferite și două momente temporale diferite. Evenimentele din Statele Unite, din New York mai precis, au loc între anii 1969-1971, când acolo era o epocă de avânt economic, înaintea marii crize a petrolului, o epocă în care a fost foarte bine să trăiești.ultimul dintre noi

Pe de cealaltă parte, evenimentele din Germania se petrec în prima parte a lui 1945, adică exact la finalul războiului, când iadul „coborâse” pe pământ, când țara era nimicită de bombardamentele aliaților și când nu mai știai cât mai ai de trăit.

Puteai să o sfârșești sub dărâmături în orice clipă, dar la fel de bine puteau să te execute și ai tăi, germanii adică, care în agonia sfârșitului bănuiau pe oricine de orice acțiuni potrivnice, închipuite de cele mai multe ori.

Romanul Ultimul dintre noi este o tulburătoare poveste de dragoste, dar nu una obișnuită, ci una (aproape) imposibilă. Această dragoste nu este atât de mult amenințată de prezent, cât mai ales de trecutul care vine să răscolească totul și care își cere tributul, rezultând de aici și un veritabil roman psihologic.

Werner Zilch este un antreprenor american, co-proprietar la o mică firmă care se zbate să răzbească în jungla constructorilor din New York. Și acolo, ca și la noi, trebuie să dai șpagă, ca să obții toate aprobările pentru a reuși să construiești ceva și apoi să poți vinde în profit. Bărbat frumos și puternic, el are și mare succes la femei… până când se va adeveri proverbul că „orice naș își are nașul”, adică se va îndrăgosti și el de-adevăratelea.

Rebecca este o femeie tânără, frumoasă și bogată (adică fiică de magnat), așa că este obișnuită să primească tot ce vrea și să trăiască pe picior mare. Numai că niciodată lucrurile nu sunt așa cum par a fi la prima vedere.

Împrejurările în care s-a născut Werner în orașul german Dresda, chiar în timpul când a fost supus unuia dintre cele mai înfiorătoare bombardamente din istoria nu numai al celui de-al doilea război mondial, ci și din întreaga istorie a umanității, sunt descrise într-un capitol pe care nu oricine l-ar putea citi. Nici măcar în ziua de azi nu s-au aflat motivele pentru care aliații s-au năpustit asupra unui oraș fără industrie și fără importanță strategică, plin de refugiați civili la vremea respectivă.

Și în alte capitole se revine la evenimente din Germania acelor timpuri, romanul fiind de fapt o alternanță de capitole „din prezent” (în jurul lui 1970) și din trecut (1945 și după). Din punctul de vedere al descrierii a ceea ce se petrecea în Germania, pentru mine personal cartea este una originală, deoarece suntem obișnuiți de obicei să privim lucrurile din punctul de vedere al învingătorilor. Ori de această dată putem afla și cum trăiau cei care „o încasau” cu vârf și îndesat, ce drame înfiorătoare trăia și populația civilă din Germania distrusă de război.

Așadar Werner se naște dintr-o mamă care își trăia ultimele clipe de viață și ale cărei picioare fuseseră smulse de suflul unei explozii. Printr-o minune ea reușește să își vadă fiul și să le ceară celor care au ajutat-o să aibă grijă de el, pentru că este „ultimul dintre noi”, adică din neamul lor.

Urmează o serie de alte peripeții, în alte capitole în alternanță cu cele din „prezent”, peripeții și adevărate minuni care-l vor ajuta pe micul nou-născut să supraviețuiască. Aici autoarea a dat dovadă de multă imaginație, pentru că l-a postat pe Werner lângă … Werner von Braun, celebrul savant german care a creat rachetele arme V1, V2 și V3 și care, după război, a fost părintele programului spațial american. Așa ajunge Werner Zilch în America, alături de nașul său de botez, celebrul von Braun.

Acțiunea cărții ne conduce apoi prin lagărele de concentrare atât naziste cât și sovietice. În scenă intră și mama Rebeccăi, care fusese torturată de naziști și nu reușește să uite trecutul. Nici Werner von Braun nu este uitat, apărând și el în acțiunea romanului.

Sunt sigur că ați dori să aflați și dacă cei doi rămân împreună. Ei bine, acest amănunt nu vi-l pot dezvălui, dar eu vă pot spune despre carte că este tulburătoare și că îți trebuie curaj ca să o citești, pentru că oricum ar fi descrise niște orori prin cărți, niciodată ele nu vor putea fi zugrăvite așa cum or fi fost în realitate.

Vouă vă place să citiți cărți cu astfel de subiecte dureroase?

2 comentarii publicate

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: