vahamță frumoasă

VaHAMță frumoasă! (Jurnalul unui câine poznaș #2) -James Patterson

 VaHAMță frumoasă! Jurnalul unui câine poznaș #2
autor James Patterson împreună cu Steven Butler, ilustrații de Richard Watson,
roman publicat la Editura Corint Books, colecția Corint Junior, București 2019, traducere din limba engleză de Gabriela Mitrovici

Bine v-am regăsit dragi cititori copii și adulți. După ce v-am prezentat nu demult primul volum din prima carte scrisă de un câine, iată că acum a sosit și vremea celui de-al doilea, scris desigur de același câine poznaș.

Câinele nostru super-inteligent, după ce a fost adoptat de oamenii lui, și s-a împrietenit cu copilul Mariham Prindosu, își continuă aventurile în cotețul oamenilor (adică în casa acestora).

vahamță frumoasă

De această dată totul se petrece în vacanța (adică vaHAMța – pe limba câinească) de iarnă, în timpul magicelor sărbători care ne fascinează pe toți, oameni și câini deopotrivă.

Poate cei care nu înțeleg pe deplin subtilitățile și complexitatea vieții își imaginează că doar oamenii au sărbători de iarnă în timpul cărora vine Moș Crăciun. Nimic mai fals, pentru că și câinii îl așteaptă pe Moș HAMciun, cu aceeași nerăbdare ca și copii oamenilor. Iar un întreg sezon de sărbători, pentru câini este o mare bucurie, fiind în același timp un întreg sezon de urlat. Vă puteți închipui bucurie mai mare pentru un câine decât aceea de a putea urla în voie? Și asta zile și nopți la rândul…

Dar dacă ar fi numai urlatul, nu ar fi atât de frumos. Ce fac oamenii de sărbători? Mâncare, apoi mâncare și din nou mâncare. Pentru ei desigur, dar și pentru câinii lor, care au și ei parte de adevărate festinuri câinești.

Și ce mai fac oamenii de sărbători? Petreceri, petreceri și iar petreceri. Din nou un prilej minunat și pentru toți câinii din cartier să se întâlnească și ei și să se distreze în stilul lor câinesc.

Iar în case, oamenii de Crăciun (adică HAMciunul câinesc) împodobesc un brad, tocmai bun pentru ca și un câine să aibă cu ce se juca, numai de nu l-ar dărâma. De aici pot să apară o mulțime de necazuri, dacă nu știi să te ferești de ele.

Mai aflăm că oamenii mai au un obicei tare ciudat în acea vreme de sărbători, când niște copii și mai ciudați (cică s-ar numi colindători) vin și urlă cu toții în fața ușii (ei cred că de fapt cântă). Iar oamenii, ciudați cum sunt, nu numai că nu-i alungă pe micii urlători, dar îi mai și răsplătesc cu dulciuri. Au și oamenii ăștia ciudățeniile lor…

De ce poate să aibă parte un câine poznaș în vremea sărbătorilor de iarnă dacă nu de distracție cât cuprinde și de aventuri care mai de care? Iar cititorii cărții, fie ei copii sau părinții lor, de ce credeți că vor avea parte citind-o? Tot de o adevărată distracție pe cinste, de haz, umor și bună dispoziție.

Eu inițial m-am distrat de minune fără să o citesc, numai când băiețelul meu insista să îmi citească cele mai caraghioase pasaje, la care se amuza copios. Așa că haideți la citit această carte, copii și părinți de copii, deoarece, credeți-mă, orice copil își dorește un părinte iubitor, vesel și relaxat, care apreciază umorul de foarte bună calitate!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.