Cum sa scrii un review la un produs

Societatea in care traim este o societate de consumerism, in continua miscare si evolutie, iar un review la un produs poate face diferenta intre esec si reusita promovarii /vanzarii.

S-a ajuns si la noi ca firmele sa plateasca in bani ori produse ca sa apara reviews (prezentari, testari etc) la produse si servicii.

Oamenii sunt asa de satui de acest gen de articole care par doar ca lauda produsul incat nu mai stiu ce sa aleaga dintr-o multitudine de produse aparent identice si ajung sa decida strict pe baza …..pretului!

Cum se intampla pe bloguri/site-uri

Sincer, un articol scris/publicat pe un site nu ar trebui sa genereze vanzari prin afiliere sau cel putin nu ar trebui sa aiba ca scop strict acest lucru. Nu ca sunt eu impotriva acestei idei (cine nu ar vrea sa poata trai din asa ceva ?!?) !

Nu este vorba ca bloggerii nu introduc linkuri afiliate pentru ca acest lucru se intampla aproape la fiecare.

Unii introduc linkuri pe cuvinte cheie, altii pun linkuri vizibile si subliniaza ca fac acest lucru.

In afara de bloggerii cu multe vizualizari pe zi care pot ajunge sa traiasca din afiliere, va spun sincer ca ceilalti abia daca castiga suficient sa ia o paine sau un pachet de guma ori chiar (norocosii! ­čśŤ ) un pachet de cafea/tigari.

Completare: Am fost trasa usor de urechi in mesaj privat pe fb legat de fraza de mai sus. Exista bloggeri care castiga binisor fara ca acest lucru sa aiba legatura cu numarul de vizionari, ci mai degraba cu abilitatea de a plasa anumite reclame la momentul potrivit, in grupul tinta potrivit.

Eu ma refeream nu neaparat la numarul de clickuri care nu aduc bani, ci la faptul ca, acolo unde sunt multe vizualizari, exista si cititori fideli care urmeaza sugestiile date de acei bloggeri si cumpara ceea ce li se recomanda.

Dar exista si aceasta realitate potrivit careia nu e nevoie de 500.000 de vizualizari ca sa castigi mai multi bani decat cineva cu…sa zicem 300 de vizualizari, ci este nevoie de putina strategie si de plasarea unor produse acolo unde trebuie. Dar aici vorbim despre oameni care deja stiu ce fac, au experienta si au studiat piata/publicul tinta.

Asta se intampla daca vorbim despre linkuri afiliate.

Adica iti faci cont pe un site, semnezi un contract cu ei, introduci linkuri cu niste coduri pe site-ul tau ori faci publicitate pe retelele de socializare.

Daca cineva cumpara folosind acel link, ai sansa sa castigi fabuloasa suma de 1 ron sau mai mult in functie de pretul platit de cumparator si procentul acordat de firma respectiva.

In general, este vorba de maxim 10 % – deci….la o carte (sa zicem) de 30 de ron…bloggerul poate primi….faceti voi calculul !

Si sa nu uitam altceva: banii nu vin imediat….uneori dureaza 30 de zile sa ti se aprobe acel comision fabulos de 1-10 ron!

Repet….bloggerii cu multe vizionari pe zi au sanse mai mari sa isi convinga cititorii sa cumpere acel bun, produs ori serviciu si ei castiga bani frumosi.

Mai exista o posibilitate sa castigi bani: inchei un parteneriat cu o firma si primesti un produs: sa zicem o carte sau o suma de bani.

Din nou….bloggerii bine cotati pot ajunge sa primeasca, sa zicem, o masina pentru testare, pret de 30 zile (luam un exemplu la intamplare).

In functie de pozitia de negociere, ar putea sa primeasca si o suma de bani pe langa masina primita pentru testare….dar aici nu stiu efectiv daca s-a intamplat la noi in tara…

Poate jurnalistii care s-au prins ca pot castiga bani buni din blogging plasand produse mai ceva ca fetele de la tele-marketing.

Bloggerii aflati pe pozitii mai de jos pot primi un produs ceva mai accesibil ca pret care le ramane lor (carti, jocuri, stick de memorie, tricou, cana etc).

Care ar trebui sa fie scopul unei testari de bun/produs/serviciu?

De cele mai multe ori, oamenii care primesc acele produse pentru testare ori care scriu o prezentare de produs in urma folosirii acestuia cred ca, daca critica ori aduc contraargumente pentru cumpararea bunului, se vor supara sponsorii si raman fara „jucarie” (=bani, colaborari viitoare).

Si uite asa…la noi pe piata vedeti putini oameni care sa critice un produs.

Da, singur ca exista si fraieri ca mine carora le e mila de cel care a produs acel bun / serviciu si care incearca sa gaseasca si lucruri pozitive de spus ori macar sa nu spuna efectiv ca recomanda achizitionarea lui.

Exact! Sunt si unii ca mine care se gandesc ca oricine merita inca o sansa.

Am scris despre ceva similar aici daca vreti sa „studiati” in detaliu acest aspect.

Revenind….exista si cativa oameni care scriu si argumenteaza ce nu le-a placut la un produs ori bun.

Insa acest lucru se intampla mai des cand este vorba despre ceva platit din propriul buzunar decat atunci cand au primit spre testare/in cadrul unei colaborari.

O recenzie reala, veridica ar trebui sa contina argumente pro si contra achizitonarii unui produs/bun, concluzia celui care a testat (in mod real) si care (abia atunci) poate adauga un link afiliat (daca doreste sa faca acest lucru).

Ce ar trebui sa contina o recenzie/prezentare de test si ce cauta un potential cumparator

  • produsul este scump sau ieftin (la noi in tara acest criteriu este decisiv in achizitionarea unui bun/produs/serviciu)
  • calitatea produsului
  • modul de utilizare a unui produs
  • sfaturi referitoare la garantie, posibilitatea de a returna produsul, repararea lui etc
  • nu orice produs este menit pentru toata lumea; cel care face prezentarea ar trebui sa isi stabileasca un public tinta caruia sa i se adreseze
  • daca puteti, ideal ar fi sa prezentati si alternative la acel produs (sa zicem…..produsul X poate fi cumparat de la magazine A, B…Z ori….un produs similar se gaseste si la alte magazine, dar la alt pret, in alte conditii etc) – acest lucru nu este obligatoriu, dar ajuta mult pe viitorii cumparatori sa decida ce e mai potrivit pentru ei
  • nu va luati neaparat dupa reviews care apar pe site-urile magazinelor – multe din ele (mai ales in strainatate, dar incet-incet apar si la noi) sunt platite sa fie publicate!
  • la finalul unei prezentari, ideal ar fi sa va spuneti parerea sincera – va place ori nu, de ce etc; oamenii prefera sa afle exact despre ce este vorba si sa ia decizii singuri pe baza ┬áunor prezentari realiste

Parerea mea

Imi spunea cineva ca stilul pe care am decis sa il adopt pe blogul dedicat cartilor – Lecturi cu aroma de viata – poate dauna vanzarilor.

Eu zic ca nu e asa!

Mi s-a intamplat de multe ori sa cumpar o carte (de la noi ori de pe amazon) si sa imi para rau ca am dat banii pe ea.

De asemenea, mi s-a intamplat sa citesc o prezentare anosta pe o librarie online si sa constat ca, de fapt, acea carte chiar merita citita!

Parerea mea este ca cititul este subiectiv.

Am mai spus acest lucru si nu voi obosi sa il repet.

Nu doar ca depinde de la om la om ce asteptari are de la o carte, dar depinde enorm de starea de spirit pe care o ai cand citesti o carte ori testezi un produs nou.

Spre exemplu, in urma cu multi ani am citit o carte care nu mi-a placut si am scris despre acest lucru. Dupa cativa ani am recitit cartea si mi-am schimbat parerea.

Se intampla!

Eu zic asa…..daca cineva citeste ce scrie un blogger, trebuie sa fie constient ca acel om isi spune parerea si ca totul este prezentat prin prisma propriilor experiente, stari de spirit, asteptari etc.

Fiecare decide ce atarna mai bine: argumentele pro sau argumentele contra achizitionarii unui bun/produs/serviciu.

Va doresc intelepciune ca sa faceti alegerile potrivite pentru voi si ai vostri!

 

Despre experienta cumpararii unui cadou pentru Andrei (sau mai multe)

In primul rand, precizez de la inceput ca acest articol nu este platit de nimeni, ci reprezinta suma experientelor din ultima saptamana referitoare la cumpararea unui cadou pentru piticul meu.

Introducere

In fiecare an incerc sa ii ofer cadouri variate.

  • Fie un cadou care sunt sigura ca i-ar placea sa il aiba
  • Fie mai multe cadouri, marunte daca vreti sa le numim asa

Pentru prima data in 8 ani, Andrei a venit prin octombrie la mine si mi-a spus ca, de ziua lui, isi doreste neaparat un volan cu pedale pentru laptopul lui.

Am ramas profund surprinsa si cine ne cunoaste stie de ce.

In cateva cuvinte: desi nazdravan, Andrei e genul de copil care nu cere! Primeste cu drag ce ii oferi, nu comenteaza, nu face scene.

Nici cand a primit cadou, acum cativa ani, un ceas pentru bebelusi si un set format din carte de colorat cu pachetul de carioci aferente nu i-a spus prietenului lui ca nu sunt potrivite pentru el!

A primit cadoul cu zambetul pe buze, i-a multumit si s-a uitat pe fiecare din ele pret de cateva minute.

Nu!

Asa cum povesteam si la acea vreme, nu l-am invatat eu sa procedeze asa!

In acest mod gandeste el, asa (re)actioneaza!

Intelegeti deci motivul socului pe care l-am suferit cand a venit sa imi spuna ce isi doreste, nu?

Am cautat volan cu pedale si, din toate ofertele, reveneam, ca un facut, la PC Garage de unde le-am luat in toamna doua game mouse-uri cu paduri de care au fost mai mult decat incantati.

Desi de obicei cumpar cadourile in avans, iarna aceasta am avut multe probleme si totul a fost cumparat pe ultima suta de metri (inclusiv cadourile pentru sarbatori).

Si uite asa, saptamana asta am ramas …fara cadou pentru pitic!

Pentru ca mai erau 3 zile pana la ziua lui, am realizat brusc ca e cam greu sa gasim ceva in timp asa scurt.

Primele doua cadouri cumparate din timp

E drept ca avusesem intuitie buna si comandasem saptamana trecuta de la eLider un Lego Ninja (e singura colectie de unde are putine jocuri) si un set cadou cu trucuri de scamator.

La aceasta ora inca nu a primit cadourile noastre si nu am avut ideea sa fotografiez inainte jocurile asa ca va arat pozele de pe site.

 

Sa va spun ca am comandat un set de 50 de baloane si lumanari pentru tort?

Sa vedeti peripetie!

Eram la munte si m-au sunat cei de la firma eLider sa ma intrebe daca vreau alt tip de lumanare pentru ca nu au ce doream eu.

Am acceptat bucuroasa oferta lor.

Nu era prima data cand comandam ceva de la ei si stiam ca au obiceiul sa sune pentru fiecare comanda astfel incat sa primeasca confirmarea ca am comandat si ca doresc sa primesc coletul.

Foarte profesionisti din punctul meu de vedere!

Revenind…

Marti eram acasa, revenisem de la munte cand a sosit curierul.

(Ca o paranteza, intentionam sa ii facem o surpriza si sa mergem la munte de ziua lui, iar petrecerea sa fie la o saptamana dupa ziua de nastere, dar nu a fost sa fie, veti vedea de ce.)

Am primit coletul, l-am dus in casa tiptil si nu am desfacut nimic pentru ca erau acasa ambii copii.

Seara am desfacut coletul si nu gaseam lumanarile!

Ma enervasem la maxim!

Nu costau cine stie cat, dar ma suparasem pentru ca nu erau in colet!

Nu am mai trimis nici mail, nici nu am sunat pentru ca miercuri Andrei s-a simtit rau si, asa cum stiu prietenii de pe facebook, am mai avut doua probleme.

(Sotul a cazut pe gheata, pe trepte; una dintre pisicute a fost accidentata de catre caine si ne era teama ca are o coasta rupta)

In seara asta ma pregateam sa impachetez cadourile (va povestesc imediat si despre celalalt cadou si peripetiile cumpararii lui) cand am observat ca nu era sigiliu pe cutia de Lego.

Curioasa, am desfacut cutia si….am gasit setul de 10 lumanari pentru tort!

Nu va mai povestesc ca doua zile l-am innebunit pe sotul meu sa caute lumanare pentru tortul lui Andrei si a cautat el mult si bine pana cand a gasit o lumanare cu cifra 8 care sa nu fie roz!

Pentru ca le spusesem ca lumanarile sunt pentru tortul baiatului, imi trimisesera setul in varianta alba.

E bine si asa!

Lumanarile raman pentru ziua Dariei care vine in mai putin de 4 saptamani.

Asa ca….ma bucur ca nu am actionat din impuls sa ma iau de bietii oameni din cauza lumanarilor!

Cadou cumparat pe ultima suta de metri

Pentru ca Andrei isi dorise mult un volan cu pedale pentru laptop, sotul a insistat ca el sa se ocupe de cumparaturi si a insistat sa nu cumva sa comand online!

Cine ne cunoaste, stie prea bine ca este prima data cand se implica in cumpararea cadourilor, in rest multumindu-se fie sa imi dea bani daca nu imi ajungeau cei pe care ii aveam, fie sa ma insoteasca la cumparaturi.

De asemenea, cine ne cunoaste, stie prea bine ca eu sunt cea care cumpara in avans totul, iar el lasa pe ultima suta de metri orice …..cumparaturi etc.

Bun…….

Cine alerga joi pe la Media Galaxy (magazinul lui preferat) sa caute volan cu pedale pentru baiat?

Cine ma suna innebunit ca au oferte, dar nu stie ce sa aleaga pentru ca ce ar fi vrut sa cumpere nu arata cine stie cum?!?

Cine ma innebunea cu telefoane in timp ce eu ma confruntam cu o situatie grea:

Andrei acuza dureri in partea de jos a corpului si eu sunam la medicul de familie o data la 2 ore sa ii spun care este evolutia urmand sa decidem daca il ducem la spital ori nu?!?

Nu ma intelegeti gresit: isi adora copiii si se implica mult cand este vorba sa ii ajute daca au probleme cu laptopul, tableta, jocuri, respectiv mers la medic, dus/luat de la scoala etc….

Dar tot se mai sfatuieste cu mine….poate din obisnuinta…pentru ca nu e genul de om care sa ceara ajutor….

Oi fi eu exceptia ­čśŤ

In fine, l-am convins ca acel volan poate fi luat de la alt magazin.

La un moment dat ma suna si imi spune ca a gasit pe site-ul emag un volan, dar nu vede codul produsului.

Am sunat la emag si am aflat ca acel volan era oferit de un magazin partener din Cluj si nu se gasea la reprezentanta din Bucuresti a emag.

Am sunat la PC Garage si am discutat despre alt volan cu pedale, l-am rezervat si s-a dus sotul meu sa il cumpere.

Va spun ca am fost incantata de profesionalismul celor de la PC Garage.

In toamna am comandat online doua mouse gaming cu paduri pe care copiii si le-au dorit mult.

La scurt timp dupa ce am plasat comanda am fost sunata de un angajat PC Garage pentru confirmare, iar a doua zi dimineata am primit coletul.

De data aceasta, pentru ca sotul meu se afla oricum prin oras, am decis sa rezerv telefonic volanul cu pedale si sotul meu l-a ridicat de la sediul lor din Bucuresti.

Foarte scurt si la obiect, rapid rezolvat.

De indata ce am terminat convorbirea telefonica, am primit sms si mail cu datele comenzii.

Dupa ce sotul meu a platit si ridicat produsul rezervat, am primit confirmarea pe mail ca tranzactia a fost incheiata.

Deci?

Serios ca imi place tot mai mult de cei de la PC Garage!

Concluzie

Am reusit sa pregatim la timp cadourile pentru pitic si acum pot rasufla usurata.

Tortul de inghetata pe care l-a dorit sta in congelator.

 (cam asa arata tortul lui Andrei)

Frisca, topingurile si sticks-urile de ciocolata sunt la rece.

Checurile sunt pregatite.

Baloanele asteapta sa fie umflate maine, inainte de petrecere.

Dar cel mai important lucru este ca Andrei se simte mult mai bine.

Face tratament cu Nurofen si Sumetrolim si este pregatit sa se distreze maine alaturi de prietenii lui.

Va pup si va doresc sa aveti un week-end minunat!

 

p.s.: repet ca poate ati sarit prima fraza a articolului:

NU ESTE UN ARTICOL PLATIT, CI ESTE UN ARTICOL SCRIS STRICT PRIN PRISMA EXPERIENTELOR DIRECTE, PE BANII NOSTRI SI MAI ALES STRESUL NOSTRU!

Cateva cuvinte despre ultimele cumparaturi facute in 2016

Asa cum stiti, in fiecare an aveam obiceiul sa scriu un articol despre bune si rele, despre visuri, vise, idei, idealuri etc referitoare la anul care se incheie, abia pe urma despre cumparaturi facute in 2016 ori planuri pentru 2017.

De data aceasta, asa cum stiti, am procedat altfel.

Am scris un articol care cuprindea cateva idei, daca vreti voi…un sumar de idei…dar l-am publicat in …2017.

Nu a fost neaparat cu intentie, dar asa s-a intamplat pentru ca am avut parte de o ultima saptamana din 2016 destul de aglomerata, agitata, cu multe cumparaturi.

Cand eram mica, mama mea avea obiceiul sa imi cumpere haine noi pentru sarbatorile principale: Pastele, Craciunul si Revelionul.

Evident, primeam haine si in cursul anului, dar pentru acele trei sarbatori, ea avea grija sa ma innoiesc ­čśë

Nu pot spune ca am procedat mereu asa cu cei mici, dar anul acesta am innoit o gramada de ….lucruri ­čÖé )))

Nu glumesc!

Am fost la cumparaturi pentru toti membrii familiei….am cumparat haine si incaltaminte, in principal.

Sincer, cei mici cresc ca din apa.

De cand erau bebelusi nu s-a mai intamplat sa le cumpar haine in septembrie, iar in decembrie sa le schimb aproape toata garderoba.

Imi e greu sa cred ca au intrat atatea haine la apa, mai degraba s-au inaltat vazand cu ochii ambii copii.

E drept ca, o data cu aceasta crestere fizica, a intervenit si cresterea psihica.

De data aceasta, la cumparaturi, au preferat haine …diferite!

Inca de cand era mic, Andrei a decis ce anume sa imbrace. Stia clar ce vrea si ce nu ┬ávrea. Nu am reusit niciodata sa il „pacalesc” sa imbrace altceva.

La serbarea de Craciun de la scoala, a purtat camasa alba si cravata rosie.

Ma uitam la el si nu imi venea sa cred ce mare este!

Saptamana trecuta mi-a dovedit inca o data cat a crescut.

La cumparaturi, a ales nu doar tricouri clasice asa cum i le cumparam eu in mod traditional, dar m-a surprins cand a ales doua tricouri care au model tipic pentru pusti un pic mai mari.

Daria a decis sa aleaga haine pentru domnisoare. A  fost prima data cand s-a lasat indrumata de mine, inclusiv in alegerea gentilor.

E drept ca genti a avut mereu, dar acum a avut unele alese anume pentru tinutele cumparate!

Recunosc faptul ca, spre deosebire de alte femei care au rafturi pline cu incaltaminte, eu am doua nebunii: ceasurile si gentile!

Ghici ce mi-am cumparat saptamana trecuta!

Genti!

Multe (din perspectiva sotului)!

Cam putine (din perspectiva mea)!

Sincer….ce inseamna 7 genti ?!?

O nimica toata!

Dupa ce am ajuns acasa, am realizat ca am uitat sa mai cumparam niste lucruri…pentru casa…..

Cum nu mai aveam niciun chef sa plecam la cumparaturi, am preferat sa dau drumul la laptop si sa intru pe un site de unde am mai cumparat produse – elider.ro┬á.

E drept ca de multa vreme tot amanam aceste cumparaturi, iar saptamana trecuta ne apucase nebunia asa ca am cumparat:

  • prosoape (am si eu o problema si prefer prosoapele albe!, dar am ales si prosoape colorate pentru ca Daria si Andrei prefera „chestii” colorate)

 

  • ┬á┬ápilote – desi copiii nu folosesc pilote, eu sunt mai friguroasa si mi-am dorit o pilota noua (stiti ca pernele si pilotele trebuie schimbate o data la cativa ani, nu?)

Am ales un set de pat cu pilota inclusa.

 

  • paturi – vroiam de ceva vreme sa cumpar paturi noi pentru toata lumea asa ca acum am profitat de generozitatea sotului ­čśÇ

Am incercat sa fiu atenta la culorile preferate de fiecare si am ales ceea ce mi s-a parut mie potrivit. Acum sper doar sa fie de acord si …ceilalti ­čśŤ

Va plac?

Abia astept sa vina comanda!

Sunt curioasa ce parere vor avea…mofturostii ­čśÇ

 

Voi ce cumparaturi ati facut pe ultima suta de metri?

2017

In ultimii ani am pregatit in avans o lista cu ceea ce imi doresc sa fac ori sa se intample pentru urmatoarele 12 luni (aka 2017), dar anul acesta am decis sa nu mai procedez asa.

Azi, in prima zi din 2017, incerc sa imi aduc aminte de anii care au trecut….si sa iau decizii …mai pamantesti daca vreti…pentru ce urmeaza…

In alti ani, imi puneam dorinte de genul….sa fiu mai slaba, sa calatoresc, sa citesc, sa ….sa….sa….

Unele dorinte s-au implinit, alte doar partial…

Dar am invatat ceva:

  • dorintele trebuie sa fie mai realiste – nu se intampla nimic miraculos asa ca e bine sa iti doresti sa se intample ceva care are ca baza….realismul!
  • optimismul te scoate din multe situatii grele, dar incapatanarea, capacitatea de adaptare la situatii deloc usoare si dorinta de a reusi sunt cele care reprezinta solutia!
  • uneori tocmai intuitia, ambitia si mai degraba impulsivitatea aduc mai mult decat planuri si dorinte fara o baza reala!
  • prietenii la nevoie se cunosc – am avut probleme, am trecut prin diverse situatii mai putin placute care aproape m-au daramat, insa persoane la care nu ma asteptam, mi-au fost alaturi cu o vorba buna, un umar, o mana intinsa! MULTUMESC!

Ce imi doresc?

Sanatate! – Fara sanatate, nimic nu are valoare!

Liniste! Multa liniste! – Dupa ani de nervi, suferinta, stres, oscilari….imi doresc LINISTE!

Calatorii! – Partea asta nu stiu cum se va implini pentru ca in fiecare an am dorit acest lucru, dar nu am reusit mereu si poate chiar deloc in anumite perioade.

Carti! – multe carti! Da, am multe carti (in format electronic, dar si clasic). Anul trecut am citit undeva la 250 de carti si nu imi vine sa cred cand am reusit aceasta performanta! Zi, noapte! Era o modalitate de a iesi din realitate si de a ma cufunda intr-o alta lume, departe, unde nu era nevoie de mare lucru!

Pentru familia mea

Le doresc copiilor mei sa aiba un an frumos, cu prieteni adevarati alaturi.

In toamna lucrurile s-au schimbat pentru ei si, o data cu noua scoala, noul mediu, noii colegi….s-au schimbat si alte aspecte!

Andrei este mult mai relaxat la scoala. Are parte de un mediu calm, frumos, colegi la fel de nebunateci ca el, dar si de o invatatoare draguta, calma, intelegatoare.

Daria este o domnisoara care devine, uneori, aroganta, dar care si-a facut prietene in noua clasa. Deja spune mai clar ce vrea si ce nu vrea, are argumente puternice cand nu vrea ceva ori cand insista ca vrea ceva.

Pentru sotul meu, anul 2017 vine cu schimbari si sper ca acestea sa fie de bun augur! Schimbarile lui sunt si schimbarile noastre asa ca….sper sa fie bine pentru toata lumea!

Pentru mine…..mi-as dori sa am un an plin de activitati, cu un job antrenant, cu un cont frumos in banca si mai multa independenta. Ceea ce imi doresc mult este ….sa fiu din nou EU!

Ce va doresc voua?

In urma cu multi ani, cel care imi era sef la acea vreme imi facea anual o urare extraordinar de frumoasa:

” Iti doresc sa ti se implineasca o dorinta! Si ai grija ce iti doresti!”

De ce 1?

Pentru ca….daca ti s-ar indeplini toate dorintele, cu ce ai mai ramane!?!

De ce sa ai grija ce iti doresti?

Pentru ca, uneori, ce iti doresti nu inseamna neaparat ca este ceea ce iti trebuie!

Asa va doresc si eu:

UN AN NOU FRUMOS, SA VI SE IMPLINEASCA CEL PUTIN O DORINTA SI SA FIE EXACT CE AVEATI NEVOIE!

Despre orele de religie din scoli si profesorii care predau

De-a lungul acestor ani, recunosc faptul ca tot vrut sa ii scot pe copii de la orele de religie.

Erau saptamani in care nu se intampla nimic, copiii invatau diverse lucruri referitoare la religia noastra.

Erau ore de religie care le dadeau….idei care mai de care ce erau greu de combatut acasa.

Stiu!

Am tot citit parerile parintilor care sunt impotriva orelor de religie.

Dar nu am inteles ce anume ii deranjeaza la acele ore?

Ca fac religie ori ca invata ceva ce nu le convine parintilor?

Per ansamblu, am impresia ca multi au scos copiii de la ora de religie strict pe ideea ca nu vor sa devina prea….religiosi!

Hmmm…..am avut si eu probleme cu Daria care a inteles ca Iris (catelusa noastra care a fost otravita anul trecut) poate reinvia daca se roaga cu credinta.

Dar problema a fost nu doar ca a intrebat-o pe profesoara de religie daca e posibila reinvierea, ci si pe soacra mea (nu, ea nu e ortodoxa din cate stiu eu)

Culmea e ca fiica-mea nu a considerat ca ar putea discuta cu mine si a tras concluzia ca, daca doua persoane in varsta ii spun acelasi lucru, inseamna ca e adevarat.

A urmat o perioada in care o vedeam trista si suparata si abia am reusit sa aflu de ce.

Era in punctul in care considera ca Dumnezeu nu exista din moment ce ea s-a rugat intens, cu credinta, dar nu s-a intamplat nimic.

Nu va imaginati cat mi se rupea sufletul.

Pe de o parte imi venea sa dau de pamant cu ambele „batrane”, pe de alta parte incercam sa o ajut pe Daria sa inteleaga unele lucruri referitoare la reinviere.

Anul acesta invata la o alta scoala.

Preocupata de multe probleme, am uitat complet de ora de religie.

Mi-am adus aminte dupa prima saptamana de scoala cand a venit Daria acasa.

Era entuziasmata.

Are o profesoara tanara, volubila, care i-a cucerit pe toti copiii cu povesti despre proprii ei copilasi.

Si uite asa am decis sa o las in continuare la ora de religie.

Totul a culminat acum doua saptamani cand Daria s-a oferit sa participe la actiunea caritabila organizata de doamna de religie.

Azi a fost la o casa de copii impreuna cu alti colegi, parinti, profesori, directorul adjunct al liceului….

Au dus pachete cu haine, jucarii, alimente etc.

Au fost momente sfasietoare.

Nu am cuvinte sa va spun ce inseamna pentru sufletelele acelea sa traiasca doar cu cartofi si mere pentru ca li s-au terminat fondurile, iar mancare inca nu au.

Licitatia a fost contestata asa ca totul e blocat; se bazeaza strict pe donatii in clipa de fata.

Camerele sunt mici ….asa cum vedeti voi la tv ca sunt ale detinutilor….inguste, aglomerate….paturi supraetajate….

Portiile le sunt cantarite ca sa se faca un calcul exact al mancarii.

Daca este ziua de nastere a unui copil, are tort identic cu al celorlalti copii pe parcursul intregului an in incercarea de a nu exista diferentiere.

Sunt copii luati de Protectia copilului de langa parintii decazuti din drepturi.

Sunt copii care invata la o scoala din apropiere.

Sunt copii care locuiesc acolo, invata sa supravietuiasca.

Unii dintre ei muncesc la centru chiar si dupa ce au crescut.

Altii s-au mutat…directoarea le cauta slujbe si apartamente/garsoniere unde sa locuiasca cu chirie.

Unii au ajuns bine dupa ce au muncit si au fost sprijiniti sa isi dezvolte talentul….chef la Marriot…..pictor de biserici…si multi altii….

Doamna de religie organizeaza astfel de „drumuri” periodic, nu doar de Craciun.

Si face acest lucru de cand era adolescenta si o insotea pe mama ei la acest centru pentru copii numit Ciresarii 2.

Sunt copii cu traume.

Sunt copii care se bucura pentru orice.

Si uite ca asa am descoperit nu doar cat de important este omul potrivit la locul potrivit in momentul potrivit, ci si un loc cu suflete nevinovate unde sper sa reusim sa revenim curand cu adevarate daruri : hrana si obiecte igienico-sanitare.

Nu am scris acest articol ca sa incepeti sa lasati comentarii pro/contra profesorilor de religie ori pro/contra donatiilor.

Am scris acest articol ca sa va pun un pic pe ganduri.

Data viitoare….

…..cand postati pe fb imagini cu copiii vostri plini de daruri, mofturosi si rasfatati….

…..cand aruncati mancarea pentru ca nu va place la gust ori v-ati plictisit de ea…..

…..cand comentati ca ati cumparat 10-15 cadouri si mai vroiati nu stiu ce….iar copilul era nemultumit ca nu era ultimul model de …..

Ganditi-va!

Acolo, undeva, exista niste suflete nevinovate care nu au cerut sa se nasca, dar care duc pe umerii lor fragili toata lumea!

Ipocrizie maxima!

De ceva vreme ma tot gandesc daca sa scriu ori nu acest articol despre ceea ce consider eu ca este ipocrizie maxima!

Nu consider ca am eu dreptate, dar nici nu mi se pare normal sa vad cum se bat unii in piept cu pumnul ca….

….noi nu ducem un buchet de flori la invatatoare/educatoare ca le invatam prost!

Cu ce le invatati prost?

Nu inteleg?

Ca se invata ca exista bun simt si respect fata de o persoana care isi petrece timpul cu copilul vostru?

Ca invata copiii vostri ca exista oameni in care pot invata sa aiba incredere in afara de parinti?

Ca aratati ce inseamna bune maniere?

Da!

Asa e!

In lumea in care traim, a duce un buchet de flori cadrului didactic, la serbarea copilului deja este iesit din comun pentru ca arata nu doar ca ai „cei 7 ani de acasa”, ci si ca stii ce inseamna bune maniere si cresterea unui individ care sa isi cunoasca nivelul.

….noi nu le permitem copiilor sa aiba telefon ori tableta!

Serios?!?

Una zici, alta faci!

Sa nu uitam ca pe retelele de socializare oamenii sunt atenti la detalii.
Daca azi sustii ca nu le dai voie copiilor sa aiba telefon, iar peste cateva luni scrii cum se joaca zilnic pe nu stiu ce joc cum pari?

Ipocrit cumva?!?

….ne lasam copiii sa zburde liberi si sa se manifeste cum vor, indiferent pe cine ranesc pentru ca doar asa cresc cum trebuie!

Pe bune?!?

E bine atunci!

Daca il lasi sa iasa in curul gol pe strada (nu conteaza ca afara e ger ori e zapuseala), inseamna libertate de exprimare?!?

Bravo!

Atunci sa nu ne mai miram peste 15-30 de ani cand aflam despre unii care iau o mitraliera si trag intr-un parc ori deturneaza un avion.

Tot libera exprimare e, nu?

La urma urmei au invatat sa se exprime liber, sa ia propriile decizii in functie de dorinte, frustrari etc, nu?

Nu trebuie invatati sa gandeasca care sunt consecintele unei actiuni/unei fapte, nu?

Nu trebuie sa faca un exercitiu de imaginatie ca sa isi dea seama care sunt urmarile pentru un grup de oameni, corect?

Atat vreme cat se manifeste liber si nelimitat….nimic nu conteaza!

Decat sa nu cumva sa le ingradim libertatea de exprimare!

…noi criticam pe toti cei din jur si e absolut normal sa ne invatam copiii sa nu aiba incredere in prostii din jur, ci doar in noi!

Da!

Buna crestere!

Asist de cateva zile la niste discutii fenomenale!

Sa va explic asa: s-a strans o suma de bani!

Pentru copii!

Sa li se ia daruri de sarbatori!

Pe facebook am citit comentarii de genul: de ce sa se stranga bani? nu primesc acasa suficient?

Pai da!

De ce?

Oare parintii din ziua de azi au trait pe LUNA?!?

Ei nu au primit niciodata nimic la serbare la gradinita ori scoala?

Si aici ma refer mai ales la cei care au fost copii pe vreme comunistilor!

Daca ati fost crescuti in alta tara, chiar imi spuneti ca nu au primit cadouri la serbari ori la inceputul anului scolar??!?

Serios?!?

Eu cred ca va dati rotunzi ca sa pareti importanti si ca impuneti dublu standard!

Si ajungem tot la ipocrizie!

Alti parinti au zis ca nu li se pare normal sa se ofere ceva cadrelor didactice! Ca ii invatam prost!

Azi am auzit si culmea prostiei: e mita!

Vai de mine!

Daca dai ceva si incerci sa obtii ceva…..e mita!

Daca dai ceva si o faci din bun simt si potrivit bunelor maniere, eu zic ca nu e mita! E o mica , foarte mica atentie!

Nu vorbim de sume de bani!

Vorbim de un buchet de flori si eventual un cos cu produse traditionale din partea unei clase!

Si credeti-ma ca am fost la alta scoala unde se strangeau sume fenomenale pentru invatatoare de ajungeau cat un salariu (banuiesc)!

M├ŹT─é, mite, s. f. Sum─â de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina s─â-╚Öi ├«ncalce obliga╚Ťiile de serviciu sau s─â le ├«ndeplineasc─â mai con╚Ötiincios; ╚Öper╚Ť, ╚Öpag─â1. ÔÇô Din sl. mito.

sursa: DEX ’09 (2009)

Am dat si definitia ca sa lamurim ce naiba inseamna mita!

Si sa ne luam grija asta de pe cap!

…nu sunt parintii uniti!

Ba pardon!

Am cunoscut in acesti ani clase cu parinti foarte uniti, clase cu parinti impartiti pe grupulete.

Sa lamurim cateva aspecte!

Eu nu sunt genul de om care sa stea deoparte si sa lase pe altii sa ia decizii pentru copilul meu!

Am asistat in acesti ani la mult prea multe faze incat sa mai tolerez nesimtirea unor parinti sau chiar a unor cadre didactice.

Va spun eu un lucru: cine sa un dar crezand ca obtine bunavointa unui cadru didactic e un idiot!

Exista cadre didactice dedicate!

Nu voi inceta sa sustin acest lucru!

Dar exista si ‘cadre didactice’ care prefera efectiv un anumit „tipar” de parinti si, implicit, elevi cu care vor colabora strict. Ceilalti sunt de ….umplutura daca vreti!

Depinde de parinti cum se comporta si cum accepta anumite lucruri!

Am cunoscut parinti care dau si tac de…..frica!

Frica la ce…nu stiu!

Dar am descoperit un colectiv de parinti unde nimeni nu a tacut ori macar au avut cativa spokesmen care au luptat pana in panzele albe cand copiii au fost jigniti ori loviti de invatatoarea de la clasa.

Si au reusit sa obtina schimbarea!

Cu chiu si vai!

Dar au reusit!


Sunt multe de spus, dar ma voi opri aici!

Chiar am vrut sa ma descarc si sa imi spun oful!

Cand sa folosim triciclete pentru copii?

Poate nu v-ati gandit pana acum la acest lucru – cand sa cumparati triciclete pentru copii – dar ar fi bine sa luati in calcul cateva idei.

Am vazut multe mamici dornice sa isi puna plozii pe triciclete care mai de care mai aratoase doar ca sa posteze o fotografie pe retelele sociale si sa sublinieze cat de mult au platit.

Ma intreb daca ele se gandesc la copii ori la „statusul lor social”.

De ce?

Sa luam cateva idei pe rand despre utilizarea tricicletelor:

1.copilul e capabil sa mearga singur?

Daca da, e  bine.

Bravo copilului, nu mamicii! Copilul depune efort, meritul este al lui!

Un copil nu trebuie fortat sa mearga doar ca sa „fie in trend” si mamica sa se laude pe facebook ca are copil precoce.

Cu atat mai mult cu trebuie fortat sa foloseasca o tricicleta doar ca sa fie mamica invidiata de „prietenele” virtuale!

2. ┬ádaca discutam despre copii „incepatori”, ideal ar fi sa alegeti triciclete care sa aiba cateva elemente de siguranta si confort:

  • bara de protectie
  • centuri de siguranta
  • scaun reversibil (parintele poate roti scaunul in pozitie cu fata ori cu spatele spre sensul de mers)
  • maner pentru ghidarea directiei
  • spatar ajustabil
  • suport pentru picioare retractabil
  • umbrela de protectie solara
  • cosulet pentru depozitarea jucariilor
  • ghidon cu manere din spuma, confortabile

Nu e complicat, dar trebuie sa va ganditi ca copil si la siguranta lui!

Nu la pozele postate pe facebook si la pretul dat pe tricicleta.

┬áImagine preluata┬á–┬áTriciclete copii – Bekid

3. daca discutam despre copilasi mai mari care au deja experienta si stabilitate, puteti trece la modele de triciclete care seamana cu motocicletele.

Noi am avut ceva similar pentru fiecare din cei doi copii si pot spune ca abia ii mai prindeam cand o luau la pedalat fuga !

4. Tricicletele, asemeni bicicletelor, nu ar trebui folosite pe timp de iarna

Da, este importanta plimbarea zilnica, dar nu pe zapada!

Am vazut cateva mamici care isi pusesera copiii pe triciclete si ii duceau spre parc la – 15 grade, pe zapada.

Daca voi patinati, ce credeti ca patesc cei mici?

Aveti impresia ca ei au mai multa stabilitate?

Chiar va imaginati ca sunt mai in siguranta pe triciclete pedaland pe trotuarele necuratate?

Credeti ca reusesc sa franeze la timp ca sa nu alunece sub rotile unei masini?

Vi  se pare asa greu sa ii tineti de manute? Ori sa ii luati in brate daca obosesc?

Mai bine nu mergeti la distanta mare de casa mai ales pe o asemenea vreme!

Nu contest ca exista tari unde copiii fac baie in zapada!
Dar nu uitati ca acele familii sunt obisnuite cu acest lucru, au imunitate si, mai ales, parintii stiu cum sa ii protejeze pe copii ca sa nu sufere de degeraturi!

Concluzii

Nu am obiceiul sa dau sfaturi.

Stiti deja acest lucru!

Fiecare decide sa procedeze cum considera ca este mai bine, dar nu uitati ca acei copii sunt inocenti si nu au nicio vina daca parintii lor sunt idioti!

Dar…acei copii au dreptul la viata! Au dreptul sa nu ajunga deformati din cauza inconstintei unor parinti!

Cand cumparati ceva, o faceti gandindu-va la binele copilului sau la imaginea voastra?

Cand mergeti undeva, nu ar fi mai bine sa luati in calcul varsta copilului, vremea si distanta!?!

Nu le consider sfaturi, ci remarci de bun simt!

Va doresc sa faceti alegeri inspirate !

Animale traznite

Unii dintre voi stiu ca avem doi papagali, un catel zanatec si cateva pisici.

Putini stiu ce animale traznite avem!

Spre exemplu…..papagalii stau la Daria in camera.

Sunt certareti nevoie mare mai ales daca nu ii bagi in seama cand intri in camera.

Seara, cand ii spun Dariei „noapte buna”, nu pot iesi din camera pana cand nu vorbesc putin cu ei si pana cand nu le spun si lor „noapte buna” altfel fac scandal de se aude in toata casa.

Dupa ce ies eu, se mai agita un pic, se aseaza comod, mai bodogane un pic si …se culca!

Pisicile sunt nazdravane nevoie mare.

Au ramas mai putine pisici decat aveam in vara.

Unul din pui a plecat, au ramas doi….dar s-a alipit de ei inca un pui (culmea, de aceeasi varsta cu ai nostri!).

Cand deschid geamul la camera, apar 3 capsoare care asteapta sa vada daca le dau ceva pe post de gustare pana cand isi primesc micul dejun ­čśÇ

Teoretic, soacra mea se ocupa de ele…..le ia in brate, pe baga in casa la dansa, se joaca cu ele…are mai mult timp la dispozitie decat noi….

Asa ca pisicutele s-au obisnuit sa intre in casa la dansa de indata ce vad geamuri deschise ori daca uita usa intredeschisa.

De multe ori le gaseste in varful patului….dormind!

Au mult tupeu: se duc pana langa catel si ii fura mancarea, se urca in varful pomilor si pandesc vrabiute…..

Mai avem o pisica adulta, pe Tommy (preferatul meu).

E inteligent foc.

Intr-o zi ii certa pe pisoi (habar nu am de ce!) si eu l-am strigat. I-am zis sa ii lase in pace. In gluma, i-am cerut sa ocoleasca casa si sa vina la terasa ca sa ii dau ceva de mancare.

Dupa 5 minute, am auzit mieunat la geamul Dariei : ma anunta ca aparuse, dar eu nu ┬áma tinusem de cuvant sa il astept cu ceva bun de papa ­čśŤ

Rex, catelul nostru, e cel mai traznit dintre toti

Se cearta cu pisicile ca nu au chef mereu de joaca cu el.

A inceput sa urce pe acoperisul terasei pentru ca acolo sta Tommy si are impresia ca mancarea e mai buna la pisoi.

Ieri se gandise se se urce in pom (de pe acoperis pornesc cateva crengi la un pom batran)….a incercat sa urce pe crengi, dar a renuntat (sper sa nu mai incerce, dar nu cred ca se va potoli pentru ca abia a prins gustul pentru prostia asta).

Daca simte miscare in casa, vine la usa si sare cat poate sus, se intinde, da din coada, latra si ne cearta ca nu iesim la el sa ne jucam impreuna.

Daca iesi din casa…..incepe circul!

Sare in brate (si e ditamai vlajganul la un an cat are acum)! Trebuie sa ai grija cum stai cu bratele altfel risti sa te trezesti cu alintatul cand iti e lumea mai draga!

Daca nu il bagi in seama, te impinge cu forta! vai de tine daca esti pe trepte in clipa aia si nu ai centrat greutatea cum trebuie! Risti sa vii in …nas!

Latra, se cearta cu noi ca sa il bagam in seama….

Fura cate o jucarie ca sa ii faca pe cei mici sa il alerge prin curte….

A invatat sa sape asa ca avem curtea plina de gropi…inca nu stie sa le acopere ­čśŤ

In vara ne aduce….surprize la usa!

Cand ieseam din casa, nu exista zi sa nu avem cate….o vrabie moarta la usa!

O data a luat un soricel de la una din pisicile adulte si l-a adus pe terasa.

Am zis ca fac infarct cu prostiile si nebuniile lui!

 

In rest….viata e asa cum e!

Sa vedem ce ne mai rezerva, nu?

 

Pre-adolescenta sau „ameteala acuta” ?!?

Sincer, pana acum cateva luni nu m-as fi gandit ca exista termenul de „pre-adolescenta”.

De ceva vreme, Daria (care se apropie de frumoasa varsta de 10 ani) e din ce in ce mai cu capul…in nori!

Personalitate puternica aka incapatanare maxima, independenta si ┬áacel „stiu eu mai bine” insotit de ridicat din umeri, dat ochii peste cap, tipat la fratele mai mic…..si visatul cu ochii deschisi, uitatul de lucruri la scoala….

Cam asa as „defini” eu asa numita „pre-adolescenta”!

Nu e nimic concret….doar fapte, vorbe, actiuni si chiar inactiuni….

Sa vedem….

…prin septembrie a venit la mine plangand ca are momente cand uita cate ceva, ca nu stie ce a vrut sa zica ori sa faca, ca se trezeste ca sta cu ochii pe pereti in zare si nu stie de ce

Recunosc ca imi venea sa rad (mama rea ce sunt!), dar m-am abtinut cu greu cand am vazut ca avea lacrimi de crocodil in barba.

I-am explicat cat am putut de frumos ca e normal, ca e in crestere, ca toti am trecut prin asta si sa stea linistita….pentru ca e abia inceputul ­čśÇ

Apoi, pentru ca vorbele mele nu aveau mare succes (ma privea de parca imi crescusera cateva capete de balaur!), i-am zis ca voi lua de la farmacie niste pastile pentru imbunatatirea memoriei.

Brusc s-a linistit de parca nu se intamplase nimic!

….refuza sa iasa din scoala cu caciula pe cap….indiferent de vremea de afara

Asta pana cand si-a uitat caciula noua, iar a doua zi pleca in excursie cu clasa.

De afurisita i-am dat o caciula pe care si-o alesese singura in septembrie, dar nu o purtase nici macar o data pe motiv ca e pentru copii mai mici ­čśŤ

Norocul ei ca a doua zi dupa excursie doamna de serviciu a venit la clasa cu ditamai gramada de lucruri uitate de colegii Dariei, printre care si caciula devenita brusc motiv de adorare maxima!

Da, nu era singura ametita!

Altii isi uitasera penare, fulare etc.

….refuza in continuare sa se schimbe din adidasi in ghete dupa ora de sport

Asta inseamna ca, la pranz, iese in frig/zapada in adidasi!

Luni a ajuns acasa (sotul a luat-o de la scoala) cu capul descoperit, geaca deschisa, in adidasi…..mergea ca o floare, vesela nevoie mare.

Ca un vultur ce sunt am observat imediat ca nu avea sacul de sport cu….cizmele in el!

Unde e?

A…..LA SCOALA! L-a luat val vartej pe tati si dusi au fost spre scoala unde…..nu au gasit nimic!

Cei care invata dupa-amiaza nu au vazut nimic!

Doamna de serviciu nu a gasit nimic!

Sotul a „linistit-o” complet: asta e! acum esti la un liceu care e un fel de scoala de cartier! daca esti cu capul in traista (expresie care pe mine una ma infurie la maxim, dar nu reusesc sa i-o scot din vocabular!)! i-ati adio de la sacul ala frumos pe care ma’ta (asa ii spune cand e nervos! ­čśŤ ) l-a cumparat din Ungaria si de la cizmele de care erai „indragostita!” si bla-bla-bla!

Va dati seama si singuri ca asa a tinut-o tot drumul inspre si dinspre scoala!

La faze de acest gen, el face mult mai rau decat as putea face eu….ceea ce ma pune in situatia de a incerca sa aplanez mereu lucrurile ca sa nu o stresez si mai rau pe micuta noastra „pre-adolescenta” ­čśŤ

Revenind….

Era clar ca cizmele si saculetul lor au disparut si nu era nimic de facut, corect?

Gresit!

A doua zi, Bianca, colega Dariei, a adus saculetul!

Ce se intamplase?

Simplu!

Daria a iesit din clasa cu capul in nori, iar Bianca a vazut sacul de sport uitat langa banca.

S-a gandit ca cineva ar fi putut sa il ia si Daria nu si-ar fi recuperat lucrurile asa ca l-a luat si l-a adus a doua zi.

Nu avea numarul de telefon al Dariei ca sa o anunte asa ca ….na! asta e!

Important e ca a facut un gest frumos care ne-a mers la inima!

Nu erau lucruri de valoare, va dati seama!

Dar era o chestiune de principiu daca vreti!

Bianca ne-a mai impresionat o data, chiar in prima zi de scoala.

Asa cum stiu unii dintre voi, din toamna, copiii mei au inceput anul la o scoala mai aproape de casa (ideea a fost sa se ajunga mai repede la scoala; sa putem folosi si mijloacele de transport in comun etc).

In prima zi, dimineata, la careu, m-am prezentat celorlalti parinti de la clasa Dariei si am intermediat primele minute pana cand s-au adunat copiii in jurul ei.

Bianca si Daria s-au imprietenit imediat. De fapt, cealalta fetita a si intrebat-o daca vrea sa stea impreuna la careu.

Ce ne-a impresionat nu a fost partea aceasta, ci alta!

Fiind clasa a IV-a, copiii trebuiau sa faca un pod de flori pentru cei de la clasa pregatitoare.

Daria daruise un ghiveci (uitasem complet de faza cu podul de flori, desi este o traditie in toate scolile romanesti) asa ca nu avea flori/buchet.

Bianca i-a oferit flori din buchetul ei ca sa tina impreuna podul pentru cei mici.

Frumos, nu?

Important e ca si-a facut un grup de prietene la clasa si ca are cu cine sa se joace, sa vorbeasca etc.

….are chef de cearta mult mai des, sentimentul e ca are o stare de nemultumire continua

Sincer, nu cred ca a fost vreodata ca anul acesta.

Parca nimic nu o multumeste.

Tipa la Andrei aproape zilnic.

Incearca sa imi raspunda obraznic, dar nu prea ii merge pentru ca nu o las.

Se infurie daca ma apuca rasul cand ea da vreo „replica isteata”.

Ce sa fac daca imi vine sa rad cand o aud ca „daca ea ar fi mama lui Andrei, nu l-ar lasa de capul ┬álui si l-ar pune sa lucreze non stop de cand vine acasa pana seara la culcare ca sa nu aiba timp de boacane”?!?

Are „idei clare” despre cum va fi ea ca mama: va avea bona, sofer si copiii vor trebui sa asculte ca la armata, iar daca sotul ei nu o va asculta smirna…..va fi vai de el! il da afara de nu se vede!

­čÖé )))))))

….ia decizii fara sa ne consulte

Nu pot zice ca una dintre decizii a fost gresita, dar nici bine nu a picat cand ne-a anuntat ca „l-a oferit voluntar” pe tati ca sa se ocupe de transportul pachetelor cu daruri pentru copiii orfani.

In mine se ducea o lupta: eram mandra ca s-a oferit sa ajute, ca a indrumat mai multe colege sa adune lucruri pentru copiii orfani, dar ma gandeam cu groaza cum sa ne ocupam de transport.

Pe urma s-au lamurit lucrurile: nu era vorba de coletele adunate de la tot liceul, ci doar de la clasa lor. Nu era vorba de toti colegii Dariei, ci doar de doua fetite care urmau sa ii insoteasca in masina.

Sambata dimineata vor pleca cu masinile pline de daruri, din curtea scolii catre casa de copii din Ferentari care adaposteste 36 de suflete.

Desi in vara spunea ca nu mai daruieste nicio jucarie pentru ca vrea sa le pastreze pentru copiii ei, acum s-a razgandit si alege cu grija jucarii pentru copiii orfani.

 

Dupa cum vedeti….nu e rost de plictiseala ! ­čśÇ

In rest, viata e frumoasa daca o privim cu inima ­čśë

 

Despre suflet de copil

Nu va asteptati sa scriu un articol despre psihologie, despre viata doar pentru ca titlul este „Despre suflet de copil”.

Va spun inca de la inceput ca acest articol se refera la Daria si il scriu pentru ea, ca o amintire peste ani si ani!

„Scumpa mea fetita,

Nu stiu daca ti-am spus de suficiente ori cat sunt de mandra de tine!

Nu, nu ma refer la note!

Stii prea bine ce parere am despre note. Si daca nu stiai, sunt convinsa ca ai inteles perfect in toamna aceasta cand a fost o situatie aparte la scoala.

Ma refer la toate si la nimic in acelasi timp.

Sunt mandra cand vad cum cresti….cum te comporti cu animalele si cat de mult iubesti orice sufletel care iti apare in cale.

Sunt mandra cand vad cat de usor iti faci prieteni si cum ai mereu o vorba buna pentru toata lumea.

Sunt mandra pentru ca te-ai oferit sa mergi cu doamna de religie la orfelinat.

Sa stii ca am fost mandra de tine chiar si in momentul in care l-ai „oferit” pe tati pe post de sofer, desi nu intrebasei acasa daca poate sa mearga.

Asta imi arata ca stiai ca il poti convinge sa faca ceea ce iti doresti tu: sa va duca la orfelinat cu pachetele pentru copii.

Sunt mandra ca ai convins mai multe colege sa participe alaturi de tine.

Sunt mandra pentru ca ai reactionat mai bine ca un adult cand m-am simtit rau si nu pot sa iti spun cat iti sunt de recunoscatoare!

Sunt mandra ca ai rabdare cu Andrei sa il ajuti la teme cand eu nu pot ajunge langa el (stiu ca uneori te supara si iti vine sa ii tragi o palma, dar apreciez ca reusesti sa te opresti….de cele mai multe ori!).

Sunt mandra de tine ca ai o vointa de fier. 

Mai ai un pic si implinesti 10 ani si stii exact ce vrei, lupti pentru ce iti doresti si nu renunti!

Te rog sa nu cedezi niciodata chiar daca cineva iti spune ca nu poti, ca nu trebuie, ca nu reusesti!

Sa nu cedezi niciodata!

Sa ramai asa cum esti!

Te iubesc, sufletul meu!”

Mami

« Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,839 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: