Stejarul pitic si alte povesti romanesti de Victoria Patrascu

Despre povestea „Stejarul pitic, cel mai bun tatic” (aparut la Editura Cartea Copiilor) s-a tot scris in blogosfera romaneasca asa ca nu va voi mai povesti despre stejarul batran si morocanos care ajunge tatic (impreuna cu un paianjen) pentru un pui de veverita fapt ce ii schimba viata 😉

Ca o paranteza, Valentina a lucrat ceva minunat cu fetitele ei pornind de la aceasta poveste si sigur s-ar bucura sa o vizitati 😉

In schimb, va voi povesti despre celelalte povesti minunate din carte 😉

– Povestea orasului Tot-La-Fix

„A fost odata ca niciodata un oras mare, pe nume Tot-La-Fix. Peste tot tronau cladiri inalte si strazi spatioase. Dar orasul din povestea noastra nu era nici frumos, nici plin de piete cu fantani scanteietoare sau cu porumbei jucausi, care abia asteapta sa primeasca firimituri din mana trecatorilor.Nici parcuri verzi nu te-mbiau la joaca. Nici ghivece cu muscate nu-ti faceau cu ochiul din ferestre. Nici tu copii pe biciclete ori vanzatori de acadele. Era un oras intru totul trist, plin de cladiri cu multe colturi, in forma de dreptunghiuri gri, aliniate….fix la dunga!

Dis-de-dimineata, oamenii se trezeau la program. Mereu la fel. Fara nicio abatere. La sase fix sareau din pat (fara sa leneveasca o clipa), se spalau, faceau gimnastica, mancau rapid, iar apoi plecau ingandurati spre serviciu. Acolo munceau in birouri mici, de dimineata pana seara, fara sa vorbeasca unii cu altii, pentru a nu pierde cumva timpul. In vremea aceasta, copiii lor erau luati de-acasa si dusi la scoli si gradinite de niste autobuze precis programate – iar dupa ora pranzului, la cursuri.

La sapte seara (fix atunci) se intalneau toti acasa. Si erau tare obositi. Obligatoriu se uitau la stirile de la televisor, apoi mancau ceva usor si se culcau la zece (punct). Si-n fiecare zi,la fel, Totul era…mereu la fix. Asta se intampla de cand orasul era condus de Imparatul Unghi-Drept.”

povesti ed.cartea copiilor (2)

Insa exista cineva, la marginea orasului, o batranica de care lumea uitase si care traia dupa regulile vechi: avea curte cu verdeata, cu iaz si gradina de legume prosapte, crestea pasari de curte si isi asigura traiul zilnic din propria gospodarie. In ziua programata vizitei, nepoteii ei descopera ceva tainic:

„A fost o vreme in care oamenii locuiau in case. Fiecare construita in alt fel. Aveau gradini cu flori mirositoare, copaci cu pasari cantatoare. Munceau si atunci, dar aveau timp. Timp sa se plimbe cu copiii, timp sa le spuna povesti, timp sa se joace cu ei…

– Sa se joace ?!? Ce inseamna asta?..

– Ehei, joaca e o taina veche, foarte veche. Putini o mai stiu in ziua de azi. Cred ca si eu am uitat cum este…”

Dar bunica Berta avea un leac…..va las sa-l descoperiti citind povestea 😉

– Cadoul Celestinei

„In vremuri indepartate, de care nu-si mai aduc aminte nici bunicii tai, pe pamant erau doar doua anotimpuri: unul calduros si unul friguros. Deasupra tuturor imparatea Cerul…nesfarsit de albastru …Puternic si senin ziua, intunecat si tivit cu stele noaptea…..Cerul avea o fetita”. Cum o chema? Celestina!

„Mama ei, Marea, ii daruise ochii de un albastreu-verzui..[..]…iar de la tata mostenise parul blond si lung.

povesti ed.cartea copiilor (3)

[…] Celestina era insa nefericita. Se invatase sa aiba toata lumea la picioare si nimic n-o multumea.”

Cerul si Marea era tristi….se apropia ziua fetitei care nu se multumea niciodata cu ceea ce primea…„Ce ne facem cu fetita asta? Cum  o invatam sa se bucure de toate frumusetile Lumii?”

I-au daruit ceva special…..insa trebuia sa-si asculte inima daca dorea sa il obtina 😉 …..si alese ceva cu totul si cu totul aparte care, in sfarsit, o facu sa rada si sa rada si sa rada incat toti se minunau de voiosia fetitei.

Ghiciti ce si-a dorit? Ce a inventat?

– Atacul televizoarelor

Intr-o noapte ploioasa, un fulger a lovit televizoarele din oraselul Zaresti si acestea au capatat viata…..si incep sa isi exprime nemultumirea ca sunt tratate ca niste…dulapuri! Erau nemultumite ca oamenii nu le bagau in seama preferand sa faca prajituri, sa se plimbe, sa citeasca, copiii sa se joace….

Asa ca au pus la cale un plan: „O sa ajunga toti sclavii nostri! Ha-ha-ha! O sa-i prindem ca-ntr-o cursa.”

povesti ed.cartea copiilor (4)

Va las pe voi sa descoperiti cum au reusit sa-i prinda pe toti in cursa si sa le cucereasca mintea…..dar va spun ca, undeva, in apropierea orasului, exista un anticar batran si orb care avea un mic magazin de antichitati si care, intr-un colt, pusese o biblioteca plina cu carti pentru copii…carti prea rare ca sa fie vandute, insa le imprumuta cu drag inainte de a …..cucerirea oamenilor de catre televizoare. Ce credeti ca s-a intamplat?

Un mic sfat va dau: aceasta poveste ar fi bine sa o cititi voi adultii inainte de a o citi celor mici.Fiecare parinte stie cum reactioneaza copilul in cazul anumitor cuvinte, expresii…

– Poveste de iarna

Undeva departe in desertul Sahara, o fetita numita Adana, din neamul tuareg (popor de calatori care poarta si numele de „oamenii albastri ai desertului”), asculta povestile spuse de inteleapta ei bunica….astfel descopera ca, in lume, exista o sarbatoare numita „Craciun” si ca oamenii au brazi si zapada…

Bunica ii arata un glob cu zapada care fusese al mamei Adanei si fetita  simti ca „era intr-un vis”…dar globul s-a spart din greseala…..prietenul Adanei, numit Alkalai, isi pune o dorinta menita sa o faca pe prietena lui fericita din nou……ce se intampla? Voi stiti?

povesti ed.cartea copiilor (1)

Ei bine….voi ce povesti mai cititi in perioada aceasta?

Alegeti temele povestilor cu un scop anume? De genul: egoism, televizor-joaca, libertate-ingradire, descoperirea unor noi lumi…..?

 

15 thoughts on “Stejarul pitic si alte povesti romanesti de Victoria Patrascu

    1. pitici, dar voinici Post author

      suntem fanii editurii dvs de ani de zile
      cum apare ceva nou, le cumparam, le citim, ne jucam ….de cateva luni le folosim si pentru primele lectii de citit ale fetitei 😉
      ma bucur ca va place cum am prezentat povestile – autoarea are meritul crearii lor, eu doar le-am scos la lumina 🙂

      Reply
  1. floridemandarin

    Antoaneta, tot despre două cărți vroiam să-ți spun. Cred că știi de colecția Disney Descoperă 🙂 Aș vrea când mai dai cu ochii pe la tarabe să te uiți poate găsești uitate în vreun colț de raft Descoperă animalele pădurii cu Bambi, și Descoperă câinii cu 101 Dalmațieni. Le am pe celelalte, dar pe astea două nu le găsesc nicicum pe net! Poate ai tu mai mult noroc ca mine 😀 Ce spui?

    Reply
      1. floridemandarin

        Mulțumesc! Le poți trimite ramburs direct pe adresa mea, și îi voi spune mamei mele să le scoată 🙂 Dacă le găsești, bineînțeles! 😉 Le-am căutat și la second dar nu le-am găsit nicăieri 🙁 Și-mi place colecția și mie! Uneori mă întreb dacă părinții nu cumva cumpără jucării pentru ei :)) și au drept scuză copiii 😀

        Reply
          1. floridemandarin

            Deci…înseamnă că am avut dreptate! Zilele astea am uneltit cu soțul ceva… (o surpriză pe care o voi posta când vine și aparatul zilele astea) din plăcere! Își dorea și G. dar și nouă ne-a plăcut mult activitatea :))

    1. pitici, dar voinici Post author

      Melly,poti lasa linkul de la art cu stejarul facut de voi? Newsletterul de pe blogspot ajunge la mine pe mail cu intarziere de cateva ore de la publicare asa ca nu am avut cum sa inserez in articolul meu linkul de la articolul tau 🙁

      Reply

Parerea ta