Te iubesc, orice culoare ai avea! (Mihaela Cosescu)

Sunt convinsa ca ati auzit despre lansarea acestei carti – Te iubesc, orice culoare ai avea! – asa ca nu voi mai scrie despre cat de actuala este povestea scrisa de Mihaela ori despre cat de frumos a realizat ilustratiile Ana Stinghe.

Va voi povesti despre ce inseamna sa fii diferit, despre ce inseamna gelozia, despre ce inseamna tristetea, despre ce inseamna dorinta de a fi la fel ca ceilalti….doar ca sa te simti…”normal” potrivit „regulilor societatii”….

Suna cunoscut?

Nu, nu vorbesc despre adolescenti, despre copii care au probleme de integrare in familie ori societate.

Desi suna cunoscut, nu?

De multe ori, aud copii in curtea scolii cum rad de altii pentru ca sunt diferiti.

De la prieteni aflu despre frati mai mici care sunt tristi ca sunt bagati in seama prea mult si atent „observati” de cei din jur.

De frati mai mari gelosi pe atentia acordata celor mici.

Imi suna cunoscut chiar si la noi in familie.

Cand Andrei era in burtica, Daria era entuziasmata de faptul ca va avea un fratior si ca va avea cu cine sa se joace.

Dupa ce s-a nascut, nu stia ce sa mai faca pentru a fi mereu in preajma lui.

Rapid, dupa cateva saptamani, lucrurile au inceput sa se schimbe.

Andrei este roscat, este baiat…..aproape toti adultii din jur se minunau de parca era cine stie ce chestie iesita din comun (desi avem in familie doi roscati – bunica materna si bunicul patern).

Exact ca in povestea noastra, pe sora mai mare nu o mai bagau in seama si pe cel mic il „rasfatau” cu fraze care mai de care…iar la final, cand isi aduceau aminte de fetita, ii spuneau „trebuie sa fii intelegatoare, sa nu fii geloasa”.

Degeaba incercam sa le explic ca acest comportament inseamna exact inducerea ideii de gelozie (la 2 ani, Daria habar nu avea ce inseamna gelozia!).

Faceam tot posibilul sa ii arat ca pentru mine amandoi sunt la fel, ca ii iubesc pe amandoi si ca nu fac diferente intre ei. Dar a fost o perioada extrem de grea, cateva luni greu de dus.

Sa va mai spun ca a durat mult si ca inca mai sunt momente cand Daria se simte neglijata?

Desi se intampla ca ea sa fie cea favorizata uneori, nu simte ori i se pare normal sa i se acorde in plus ca un fel de….echilibru.

Cand era mai mica, a avut momente cand isi dorea sa isi vopseasca parul roscat precum al fratelui ei.

Stiti cand a inteles ? Cand a incetat sa fie asa de….agresiva, trista, suparata?!?

Cand, dupa multe discutii, a inceput sa observe singura cat de trist era Andrei pentru ca primea atata atentie din cauza parului.

Cand a vazut cat il deranja ca era privit ca o….maimuta la circ/zoo….

Stiti cum e sa mergi pe strada ori sa te afli undeva (in parc, in curtea scolii etc) si sa vina parinti la tine care sa te frece pe cap (ati citit corect!!!) spunand ca nu le vine sa creada ce culoare de par are ?!?

De parca nu mai exista roscati pe lumea asta!!!

Am avut multi ani de „tras” cu Andrei si abia cand a inceput scoala a inceput sa se mai linisteasca….

Am inceput sa ii arat tot mai multi roscati pe strada, la scoala…copii, adolescenti, adulti…..

Am inceput sa facem glume referitor la doamne care se chinuie sa gaseasca vopseaua potrivita ca sa arate precum parul lui….

Bomboana a fost una buna (scuze expresia, dar a fost momentul in care s-a linistit bine de tot si nu s-a mai ferit, nu a mai aratat pumnul – da, incepuse sa ridice pumnul in aer cand cineva il arata cu degetul ori il freca pe cap, nu stiu de unde ii venise ideea, dar asa se comporta)…

Revenind…..momentul maxim a fost cand i-am aratat (cat am putut de discret) un baietel blond, aproape alb in cap, coleg de scoala cu el.

In plus, la el la clasa, invatatoarea nu a scos in evidenta faptul ca e roscat ceea ce a ajutat enorm si nu a fost privit ca pe un ciudat ori ca pe o……minune!

E greu sa ii faci pe ceilalti sa inteleaga ca a fi diferit nu inseamna sa fii privit ca pe un animal de la zoo ori a fi diferit nu inseamna ca ceilalti sunt banali!

Cartea aceasta vorbeste despre tot si mai mult!

Este o carte despre perceptia celorlalti, despre perceptia familiei, despre oboseala de a lupta cu mentalitatea „idioata”, despre ce poti face ca sa te simti bine in propria piele, dar si sa ajuti copilul care se simte neglijat, banal si….neiubit!

Va invit sa o cumparati (noi am platit 35 ron cartea+ transport) pentru ca merita sa o cititi, sa o intelegeti, sa o aveti alaturi de voi pentru copii, pentru membrii familiei care se comporta aiurea si provoaca suferinte fara sa se gandeasca la consecintele faptelor lor.

As recomanda aceasta carte inclusiv la scoala. Cred ca ar fi utila pentru a discuta la clasa, la orele de lectura despre perceptie, despre reactie, empatie etc

Cartea este potrivita de la 1 an pana la ……90+ ­čśÇ

 

Click pe link pentru a vedea imagini din interiorul cartii si pentru comanda.

 

4 Comments

  1. din pacate, treaba asta cu diferentierea se aplica la copii din ce in ce mai mici ­čÖü nu mi se pare normal sa fii judecat pentru ca esti altfel. am mai patit-o si eu… intotdeauna am fost pe langa grup, mai introvertita, mai altfel. sincer, abia astept sa-mi invat copilul sa fie tolerant! si sa nu se minuneze de nimeni de langa el, pentru ca toti suntem egali in fta celui de sus, indiferent de culoare sau religie

  2. Of, diferitul asta! Am simti-o pe pielea proprie si incerc sa nu ma dedau la aceleasi tactici care imi aduceau mie dureri sau tristeti! Totul porneste de acasa, cum ai facut si tu cu Daria si Andrei, dar asta trebuie sa faca fiecare parinte cu al lui copil si poate, intr-un viitor nu prea indepartat, a fi diferit nu va insemna decat a fi diferit si nimic altceva. Dar trebuie munca si schimbarea mentalitatii!!!!!

    Uite si o carte foarte interesanta! Multumesc de recomandare. Cred ca ne va fi utila in curand!

    • Este foarte greu. Tu ca adult te simti frustrat si ai impresia ca lupti cu morile de vant.
      Degeaba o motivasem pe Daria inainte sa se nasca fratele ei si era dedicata lui in primele luni din moment ce adultii din jur nu intelegeau sa nu faca acele comentarii. Din fericire, iubirea pentru fratele ei a invins ca sa ma exprim intr-un mod…..Pe masura ce Andrei a crescut, Daria s-a implicat din nou…inclusiv sa il invete sa coloreze, sa decupeze….Si acum ea e cea care il bate la cap sa citeasca o carte sau alta….Ieri am fost plecata cateva ore si, cand m-am intors, am ramas surprinsa sa constat nu numai ca au refuzat sa stea cu bunica lor si ca am gasit casa intreaga, dar si ca il pusese pe Andrei sa isi faca temele, il corectase ea, imi pregatisera niste surprize minunate si era o liniste in casa…..de nu imi venea sa cred!
      Cartea iti va fi utila cu Emi si noul bebe. Felicitari inca o data pentru sarcina! Iti doresc sa ai un bebe sanatos pe care surioara mai mare sa il iubeasca si sa il protejeze asa cum face acum Daria cu Andrei ! Va pupam!

Parerea ta

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,737 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: