Fii prietenos, nu rautacios! – Despre bullies!

Precizare: acest articol a fost mutat de pe vechiul blog (Pitici, dar Voinici) si a fost scris in martie 2015 cu acest titlu „Fii prietenos, nu rautacios!”

Consider, insa, ca este de actualitate si de aceea il public aici!

***

Banuiesc ca toti ati auzit de aceasta campanie al carui promotor este Alex Velea.

Pentru cei care nu au auzit ori nu stiu exact despre ce este vorba, voi incerca mai jos sa va explic ceea ce am inteles eu.

Voi descrie ce am discutat la conferinta dedicata acestui subiect unde am participat alaturi de mai multe mame bloggerite.

Bully – bullies – bulling 

In primul rand trebuie sa discutam despre ce inseamna fenomenul de „bulling„.

Pe scurt, ar inseamna agresiune verbala ori fizica.

Pe vremuri, astfel de copii/adulti erau considerati derbedei .

Nu sariti in sus cand cititi termenul!

Stiti prea bine ca asa erau numiti cei care se luau de altii fara motiv doar pentru a demonstra ca ei sunt tari si puternici, iar ceilalti trebuie sa li se supuna!

Astazi, fie din cauza mass-mediei care aduce in atentie tot mai multe cazuri, fie din cauza societatii care pare sa se „degradeze” treptat, tot mai multi copii sunt agresati indiferent ca discutam de prescolari, scolari ori liceeni.

Desene explicative

Pentru ca de multe ori copiii agresati nu isi dau seama ce se intampla ori nu au cu cine sa vorbeasca, Cartoon Network impreuna cu Asociatia Telefonul Copilului au creat aceasta campanie.

Mai jos aveti cateva clipuri care pot fi de ajutor cand le explicati celor mici ce inseamna acest „fenomen” si cum sa reactioneze/actioneze

Reactii

Eu v-am povestit cum a reactionat D. cand un coleg a vrut sa ii ia cutia de suc. Cum l-a pus la punct si l-a „amenintat” ca ii spune invatatoarei.

Asta nu inseamna ca nu imi e teama ca acel baietel ar sta deoparte, la distanta de ea.

Imi este teama ca ar putea deveni violent in timp.

Dar…..stiu ca o rezolvare tot s-ar gasi.

Indiferent ca as merge eu ori sotul la scoala, ca am discuta cu invatatoarea si parintii respectivului baiat…tot s-ar incheia …

Momentan, am inteles importanta faptului de a o lasa pe D. sa castige respectul agresorului pentru ca numai asa va reusi sa il tina deoparte: infruntandu-l!

[Fac aceasta paranteza de la articol si completez cu ceea ce am descoperit in acest 1 an si jumatate de la momentul scrierii si publicarii lui. Baietelul se comporta astfel pentru ca simte ca are nevoie sa arate ca e puternic. Intre timp, a devenit prieten cu fetita mea, este foarte politicos si ne saluta mereu. In plus, discuta si cu A. care e in aceasi scoala, dar la o clasa mai mica. Nu il ignora, nu il provoaca. Discuta ca de la baiat la baiat.]

Telefonul Copilului

In regula….sa discutam acum despre ce inseamna Telefonul Copilului.

In primul rand, exista un program : de la 8.00 la 0.00 in fiecare zi, de luni pana duminica.

Eu as sugera sa nu existe ore fixe pentru ca nu se stie niciodata cand un copil simte nevoia sa se descarce.

In SUA au fost cazuri de copii care s-au sinucis din cauza presiunilor si agresiunilor fizice si verbale ale colegilor lor. Ar trebui sa existe posibilitatea ca cineva sa discute cu ei indiferent de ora!

In al doilea rand, sa stiti ca si voi puteti fi voluntari in cadrul acestei asociatii.

Cred ca mereu este nevoie de ajutor si de oameni care sa poata participa la actiunile din scoli, din mediul rural ori urban.

Potrivit doamnei directoare executiv a acestei Asociatii, la numarul de telefon 116 111 au sunat foarte multi copii pentru a povesti ce li s-a intamplat.

Culmea e ca nu doreau sa intervina cineva pentru ei, ci isi doreau sa afle ce pot face ei insisi pentru a ii opri pe agresori.

Problema este ca, de multe ori, agresiunile au fost fizice, iar copiii – victime au ajuns la spital.

Un fenomen grav este cel in randul adolescentelor agresate de colege care au ajuns la auto-mutilare.

Aici e o situatie care ma face sa ma cutremur si sa ma intreb: unde sunt cadrele didactice? unde sunt body-guards de la scoala? Pentru ca aceste agresiuni au loc in cadrul/in incinta scolilor! Si totul se intampla in colectivitate!

Va aduceti aminte video-clipurile postate de adolescenti pe youtube in anii trecuti unde colege/colegi se adunau si ii bateau fara mila pe cei considerati diferiti?

Ce facem daca tocmai copilul nostru este cel agresat?

Nu ne putem transforma toti in agresori, nu?

Nu putem sa ne ducem noi ca parinti si sa ii batem pe copiii agresori!

Daca nu se poate discuta cu parintii agresorului, daca copilul vostru a fost agresat, in primul rand obtineti un certificat medico-legal.

In al doilea rand, sunati la 116 111 si cei de acolo va vor consilia pas cu pas pentru a iesi din impas si pentru a gasi o rezolvare.

Nu sunt doar discutii teoretice, e vorba de consiliere psihologica, este vorba de sfaturi juridice.

Din cauza fondurilor limitate, o campanie mai puternica, directa in scoli nu e posibila.

Se merge pe ideea unei campanii media si pe conferinte unde sa participe adultii (cadre didactice, parinti, ziaristi, bloggeri etc).

La randul lor, acesti adulti ar trebui sa duca mai departe aceste informatii care speram noi sa faca diferenta intre un caz de agresiune si unul incheiat cu bine pentru partea vatamata.

 

Este important sa ii invatam de mici sa nu ramana pasivi cand vad ca sunt agresati altii, dar nici sa nu se puna ei in pericol.

Trebuie sa apeleze la un adult.

Comunicarea din propria familie este esentiala.

Este extrem de important sa aveti o relatie de prietenie cu proprii copii astfel incat sa stiti mereu ce se intampla.

Un joc simplu

Nicoleta, o prietena de-a mea, m-a invatat jocul cu ajutorul caruia pot sa inteleg si mai bine ce se intampla cand nu sunt eu cu cei mici.

La noi a functionat foarte bine…

Incep eu prin a le povesti cum a fost ziua mea… inchei spunand ca ziua mea a avut culoarea x, forma animalului y, gustul z….

Dupa aceea ii rog pe ei sa ma imite…..

Uite asa am aflat cand A. a fost suparat din cauza unei intamplari de la scoala, cand D. s-a bucurat de ceva legat de colegii ei….etc…

Indiferent ce alegeti, important e sa comunicati cu proprii copii. Si sa nu uitati ca, atunci cand nu stiti ce sa faceti, puteti apela 116 111 pentru consiliere.

p.s.: da, au fost copii care pur si simplu sunau la acest numar pentru a spune poezii ori pentru a-i ruga pe cei de la asociatie sa le verifice temele prin telefon….

….da, copiii sunt mereu surprinzatori….

…insa aceste telefoane arata doar ca sunt neglijati de proprii parinti si ei simt nevoia sa fie apreciati si ajutati!

Concluzii si experiente la un an si jumatate dupa ce am scris acest articol

Am avut surpriza ca A. sa arunce ghiozdanul unei colege anul trecut si sa ii impinga penarul pe jos.

Nu mi-a spus ce a facut, dar am aflat de la mama fetitei respective.

Am inteles ca, uneori, degeaba discuti cu copilul daca invata sa se ascunda de tine.

Am inteles ca influentele celor din jur pot fi destul de mari si este nevoie sa intervii ca sa opresti acest lucru.

Consider in continuare ca o discutie este importanta.

Dupa ce am aflat de situatie, am discutat cu el mult mai intens.

I-am explicat care sunt consecintele propriilor fapte. L-am pus sa isi imagineze daca ar fi el in situatia de a fi agresat (nu o lovea pe fetita! ii arunca lucrurile, dar tot agresiune poate si considerata).

Dupa ce a facut acest „joc” , a inteles ce a facut. L-am pus sa isi ceara scuze.

Am inteles ca o placea pe fetita, dar i-am explicat ca nu acesta este modul potrivit de a-i atrage atentia.

Dupa luni de zile de la discutie, am observat ca nu a repetat comportamentul.

Cred sincer ca discutia si comunicarea reprezinta solutia!

Sper sa ramana asa pentru urmatorii ani!

 

6 Comments

  1. Ceva real,de actualitate chiar !

  2. In primara si baiatul meu a avut un coleg agresiv. am vorbit cu invatatoarea, am vorbit cu directoarea, au fost adusi si parintii la scoala dar in zadar. Intr-o zi la iesirea de lka cursului niste copii mai mari au incercat sa-l bata si i-am luat apararea si din momentul acela a devenit un fel de aparator al copilului meu. M-a bucurat? Da, pentru ca a vazut si a invatat cum este sa fii agresat fizic si verbal.

  3. Foarte trist ca exista asa ceva. Cred ca fenomenul a luat amploare si pentru ca societatea e tot mai violenta si in gesturi si in limbaj. Copiii fac ce vad. Si nu ca vad atat in jur dar mai rau vad la televizor si traiesc cu impresia ca e ceva cool.:(

  4. Un articol foarte util dupa parerea mea, de mamica cu scolar in devenire 🙂
    Multumesc deci pentru informatii!

Parerea ta

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,702 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: