Entuziasmul de a locui la curte se diminuează în timp

Entuziasmul de a locui la curte se diminuează în timp

O discuție purtată mai devreme m-a făcut să îmi amintesc de primele luni petrecute la curte. Când Daria avea 6 luni, am decis să ne mutăm în afara Bucureștiului pentru a avea mereu aer curat. Mă rog, la 20 km distanță nu înseamnă neapărat aer curat, dar oricum era mai bine decât în plină poluare, zgomot și altele.

Eram atât de entuziasmați încât ne găseai afară la o cafea încă de la 5-6 dimineața, iar seara stăteam de vorbă până noaptea târziu. Nu cred că am petrecut ore în casă decât dacă ploua ori ningea sau dacă dormeam. Atât de fericiți eram!

(free image from public domain pictures)

După câteva luni, grijile, stresul, oboseala au început să îți spună cuvântul. Știți cum se spune: când nu ai ceva și vezi la alții, ți se pare că aceia sunt nerecunoscători și te gândești că tu, dacă ai fii în locul lor, ai face altfel lucrurile! Așa fusesem și noi. Când auzeam de prieteni care locuiau la curte și nu stăteau afară zi lumină, ni se parea aproape…o blasfemie! La urma urmelor, de ce te muți la curte dacă nu pentru a sta afară? Corect?

Bine, nu înțelegeți greșit. Stăteam afară de mi se acrea pentru că Daria nu ar fi stat în casă în ruptul capului, iar eu eram adepta ideei de a nu lăsa copilul la tv nici măcar 5 minute. Surpriza a fost când s-a născut Andrei care nu era fan al statului afară.

(free image from IHA)

De aproape 4 ani am făcut o schimbare..adică ne-am mutat în altă casă. Alt entuziasm…stăteam afară de drag…în curte, pe terasă….dimineață devreme până seara târziu….după un an cred am depășit iar „etapa”…La fel de mult am iubit etajul…un an de zile ne împărțeam între curte și livingul de la etaj…

Cred că ne plac mai mult începuturile, schimbările, ne trebuie niște provocări…sau e altceva…nu știu…

La voi cum e?

 

Despre Antoaneta 538 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

16 comentarii publicate

  1. eu nu ma plictisesc deloc de stat la curte. Nu as da-o pe nimic. Mi-ar placea sa stau singura, doar cu sotul meu, dar tot la curte as vrea. Sunt genul care s-ar sufoca la bloc.

  2. cred ca tuturor ne plac inceputurile si tanjim dupa altceva. cand ne am mutat aici unde stam acum am fost foarte entuziasmata dde tot. acum parca nimic nu mi mai place si vreau altceva. pana voi avea casa mea si nu voi mai putea sa ma mut cand vreau :))).

  3. Eu stau la bloc 🙂 . Mi-ar placea sa locuiesc la casa dar sotul nu 😀
    Eu ma imaginez stand dimineata pe tersa savurand cafeaua 😉

  4. Ieri, când am ajuns acasă şi nu-mi doream decât o oră de somn să-mi revin, vecinul de peste drum de apartament schimba uşa de la intrare, ăla de deasupra demola un perete iar unul de la un etaj mai jos punea tablouri sau ceva că găurea pereţii. Aş fi dat orice dar orice să fiu la casă.

    • Oh….asta îmi aduce aminte de primele luni după ce s-a născut Daria…cel de deasupra apartamentului nostru a decis să îți schimbe șapa. Îți dai seama ce însemna să se spargă cimentul? Plus cei de lângă noi care erau ca niște iepuri…
      Ne-am mutat la casa când avea Daria 6 luni din aceste motive, plus altele. O să povestesc la un moment dat despre acest lucru…e mult de spus.

  5. Da, probabil că vă plac schimbările, încercați să reamenajați curtea sau nu știu 😀 Și eu stau la curte, e bine că am grădină, umbră de la bolta de vie, dar mai dau vecinii muzica la maxim vara sau stau în fața porții noastre chiar dacă au și ei trotuar pe partea lor etc etccc

    • La noi singura problema o constituie vecinul de langa noi despre care am mai povestit eu de-a lungul timpului. S-a mai cumintit in ultimele luni, in sensul ca nu a mai dat petreceri cu muzica tare, dar face altele…arunca cioburi de sticla la noi la garaj (am gasit un ciob aruncat chiar la roata masinii mele), atunca gunoaie la poarta noastra. E prost pentru ca avem camere video peste tot, doar ca nu am avut chef (deocamdata) sa luam masuri.

        • La concluzia asta am ajuns si noi. La vechea casa aveam parte de mult mai multe chestiuni de la opriti pe strada ca sa ne puna intrebari incomode (a se intelege barfa) pana la zgomot de bataie, tipete, dadeau foc la gunoaie mai ales cand era zapuseala afara ori cand batea vantul puternic (iti dai seama ce se putea intampla in ambele situatii).
          Asa ca…sa zicem ca nu exista padure fara uscaciuni.

  6. Eu stau la curte in orasul natal insa in Bucuresti stau la bloc si nu imi place 🙁 cateodata simt ca ma sufoc, plus ca e groaznic ca ii auzi si pe vecinii de deasupra ta si pe cei cu un etaj mai jos 😄

    • In Bucuresti e foarte scump sa stai la curte si nu merita efortul pentru ca suprafata disponibila ar fi mica, vecinii zgomotosi (sa nu mai zic de faptul ca ai putea nimeri intr-o casa inconjurata de blocuri si toti „vecinii” de sus vor putea vedea ce e la tine in curte), poluare etc.

  7. E mai frumos la curte… dar e mai mult de munca. Insa macar scapt de riscul de a fi inundat de vecini… ca in rest daca ai ghinionul sa ai vecini petrecareti atunci e naspa oricum.

    • E mult mai mult de muncă, am vecini „draguți” (nu știu ce e cu ei, să nu le fie de deochi 😀 , dar nu au facut – încă – petreceri în vara asta care să dureze până noaptea), se inundă drumul de acces dacă plouă mult…în rest e bine…stații de mașini aproape, hipermarketuri, benzinării, farmacii…nu e rău deloc. 😀

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 1,115 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: