Homeschooling – total ori partial

      16 comentarii pentru Homeschooling – total ori partial

Translate

Ma tot gandesc la ceea ce americanii practica intr-un procent din ce in ce mai ridicat: homeschooling! Ce inseamna? Copiii nu merg la gradinita/scoala, invata acasa cu parintii/profesori angajati de parinti si,periodic, dau examene ce echivaleaza cu anumite etape/clase urmate de ceilalti copii institutionalizati.

Acum sa nu va imaginati ca respectivii parinti sunt asa….unii care nu se implica. NU! Ei participa la diverse cursuri unde invata cum sa le predea copiilor materiile, ce resurse sa foloseasca. Urmaresc un fel de programa,dar in alt mod, in alt ritm decat cel clasic.

De ex., daca discuta despre perioada feudala (exemplul acesta mi-a venit in cap,dar stiti ca perioada feudalista se refera la europeni)….atunci vor discuta despre aspecte sociale, economice, politice, educative….etc din toate tarile….e un pic mai complex decat e la scoala. Asta este parerea mea!

Mie imi place ideea de homeschooling, nu intentionez sa fac asta cu piticii mei. Adica,nu vreau sa renunte la gradi’/scoala si eu sa le predau, dar sunt constienta ca, intr-o anumita masura, fac cu ei acasa lectii mai complexe decat cele de la gradi’. E drept ca nici eu nu vreau sa fie doar niste copii care sa taie frunza la caini, dar nici ei nu sunt genul de copii care sa caute frunzele respective 😀 . De fiecare data cand Daria participa la concursuri la gradi’ si vad, dupa aceea, exercitiile, mi se par banale pentru nivelul ei de cunostinte, mare parte din ele le-ar putea rezolva si Andrei, asa ca….

Referitor la copiii care beneficiaza de sistemul acesta de homeschooling, trebuie mentionat faptul ca ei socializeaza. Cei mai multi parinti de copii institutionalizati clasic considera ca acestia sunt salbatici, ca nu beneficiaza de integrare in societate. Dimpotriva as zice eu! Se intalnesc cu altii copii asemeni lor, participa la lectii in aer liber, cum ar fi o vizita la planetariu, la muzeu….care sa incadreaza in lectiile studiate in saptamana respectiva.

Parerea mea despre sistemul acesta (fara a cunoaste oameni care il si practica) este ca sunt si parti bune, dar si parti mai putin bune:

Partea buna este ca invata sa vada lucrurile intr-un mod mai complex, mai amplu. Invata sa discearna si sa aibe o privire de ansamblu asupra lucrurilor. Cu siguranta ai avea ce discuta cu acesti copii care asimileaza invatatura intr-un mod particular, adaptat nevoilor lor, nivelului lor de cunoastere! Probabil beneficiaza de mult mai multa atentie, de multe experimente practice din care invata concret ceva….

Partea mai putin buna este ca probabil acesti copii nu au un termen de comparatie, nu stiu cum sunt ceilalti de bine/mai putin bine pregatiti ca sa se simta stimulati. Eu cred ca e nevoie de competitie ca sa ii stimuleze pe copii. Nu, nu imi pun copiii in balanta niciodata (daca asta v-a trecut prin cap!), nu-i pun sa fie unul contra celuilalt…dar,asta simt ei! Vor sa se invinga unul pe altul! Mai nou se intrec la mate si la engleza, desi nu sunt de acelasi nivel…dar asa fac, de obicei, fratii 🙂 Competitia e buna intre copii ca sa creasca echilibrati. Sunt convinsa ca,desi este un sistem bun homeschooling-ul, totusi are un mare gol! Acela al stimularii competitionale!

Totusi, noi oamenii sunt animale sociale cum spunea un mare filosof….avem de nevoie sa socializam, nu in sensul de discutii (desi sunt extrem de importante, vad asta la cei doi copii ai mei care au un limbaj foarte complex si discuta inclusiv despre Dumnezeu fara ca eu sa le impun acest lucru, asa simt ei! si, de multe ori, ma iau si pe mine prin surprindere cu discutiile/intrebarile si raspunsurile lor), nici in sensul de joaca (fie adulti/copii tot avem  nevoie sa ne distram cu bicicletele, cu creta, cu mingea, cu…), dar in sensul de competitie! Adica exact ceea ce ne determina sa vrem sa fim mai buni ! Mai buni decat noi insine, mai buni decat altii…..Atata vreme cat stim sa avem un echilibru ca sa nu devenim agresivi prin competitivitatea noastra, e ok din punctul meu de vedere 🙂

Ori, cred ca acesti copilasi duc lipsa tocmai de factorul elementar: competitivitatea! Cand vor ajunge la un punct in care sa nu mai poata „evita” competitiile directe cu cei de varsta lor, cum vor reactiona? Se vor crede mai buni, probabil pentru ca asa au fost invatati ori asa au tras singuri concluzia. Daca nu fac fata unor competitii? Probabil ca pe unele le vor castiga, pe altele nu. Cum au fost ei oare invatati sa faca fata unei infrangeri daca nu au avut parte de diverse competitii de-a lungul perioadei lungi de homeschooling?

Sunt curioasa daca / cum procedeaza parintii in acest caz. Mi-as dori sa cunosc astfel de oameni ca sa-mi satisfac curiozitatea si sa imi dau seama daca eu pierd ceva din vedere ori ba?!?

16 thoughts on “Homeschooling – total ori partial

  1. Pingback: Pregatirea acasa - Homeschooling - Drumul vietii

  2. Pingback: Ce naiba este homeschooling? Stiti sau va dati cu parerea ca e la moda? | Pitici, dar Voinici

  3. Pingback: Recomandarea de vineri – articole si bloguri | Pitici, dar Voinici

  4. Pingback: Homeschooling,DA sau NU? | Un inger pamantean

  5. dagatha

    părerile voastre sunt extrem de argumentate și e oplăcere să vă citesc. Din punctul meu de vedere, dacă ne referim la școala românească, cred că homeschooling-ul ar fi o alternativă la care aș putea să mă gândesc foarte serios la un moment dat. Evident, există aspectele mai puțin bune, dar dacă le pui în balanță cu lipsa de profesionalism, a materialelor didactice, a siguranței în școli și, mai ales, a cunoștințelor pe care elevii ar trebui să le dobândească ăn anii de școală…
    Bineînțeles că vorbesc despre o utopie aici. Sunt multe alte aspecte care ar trebui luate în calcul.

    Reply
    1. pitici, dar voinici Post author

      sa stii ca si eu ma gandesc la astfel de lucruri, adica sunt multi profesori care nu stiu materie, care nu sunt interesati; de asemenea, sunt copii care nu au mintea la carte, care nu respecta cadrele didactice…e un cerc vicios; nu sunt materiale didactice suficiente, siguranta in scoala ma preocupa foarte mult si pe mine si sunt chiar ingrijorata referitor la acest aspect (anul viitor este ultimul de gradi’)
      nici eu nu cunosc multe aspecte referitor la homeschooling, dar mi se pare tot mai interesant pe masura ce aflu lucruri noi si imi dau seama ca, fara sa vreau, am aplicat metode similare cu piticii mei :0
      o zi frumoasa!

      Reply
  6. Dana

    Cred ca ideea de competitie este supraestimata in societatea contemporana. Noi avem instinctiv tendinta de a concura, nu cred ca trebuie sa o mai stimulam. Eu as merge mult mai mult pe explorare, descoperire, cucerirea unor noi orizonturi. Nu „cine ajunge primul la capat”, ci, mai degraba, „cine, alaturi de mine, merge sa vada ce este dincolo de capat”.
    Si eu, ca si Raluca, am vazut (la catedra) tot felul de efecte negative ale competitiei. Copii care erau, pur si simplu, striviti de spiritul bataios al altora sau copii, extrem de dotati, dar care se multumeau sa fie doar putin mai buni decat cei de langa ei, nevalorificandu-si intregul potential.
    Exista, e adevarat, un fel de stimulare intre frati. Dar cred ca e ceva de genul: „tu ai depasit o bariera, ai deschis un drum (de exemplu, ai invatat cifrele), vreau sa IMI si sa ITI demonstrez ca si eu pot sa fac asta. Si mai vreau sa iti demonstrez ca pot sa deschid si eu noi teritorii, de aceea eu o sa reusesc sa socotesc mai repede decat tine. Imi depasesc propriile limite.” (in cazul de fata, varsta).
    Dupa parerea mea, challenge-ul, provocarea este sa folosesti la maxim ce ti-a daruit Dumnezeu, nu sa faci intrecere cu ce i-a fost daruit altuia. De aici apar depresii, nevroze, dorinta de a trai viata altuia.
    Asta, deigur, e doar ceea ce cred eu si nu-i bai daca nu se potriveste cu imaginea altora despre subiectul pus in discutie :).

    Reply
    1. pitici, dar voinici Post author

      Dana, sunt cum nu se poate mai de acord (scuze pentru exprimare 😀 ), e in firea omului sa fie competitiv, dar depinde de fiecare cum face fata si cum reactioneaza: tine de educatie, de cum e strcutura lor interioara (genele mostenite). E adevarat referitor la competitivitatea dintre frati, la noi, baietelul e mai mic decat fetita si tot simte nevoia sa invete, de multe ori ii admir (din umbra) cum are Daria rabdare si ii arata literele ori cifrele (le avem desenate pe pereti, avem table magnetice…) si cum il invata diverse lucruri, iar el repeta dupa ea cu o placere extraordinar de frumoasa…ti-e mai mare dragul sa-i vezi si sa-i asculti 🙂 .
      Da, sunt de acord cu partea legata de depresii, cunosc cateva persoane in jurul nostru care, in loc sa-si vada de proprii copii si sa-i ajute, incearca tot felul de comparatii si jocuri care nu le sunt tocmai favorabile ducand la depresii ale adultilor si crize de isterie ale copiilor, iar de vina e educatia data copiilor si lipsa de educatie in acest sens a parintilor care au fost copii candva. De asemenea, cunosc o mamica pe care o admir mult si care, in momentul in care a vazut ca la gradinita copilului sunt copii care citesc deja, a luat diverse carti si jocuri din dorinta de a ajuta fetita sa depaseasca hopul si i-a stimulat un pic ambitia cu acest lucru (copilul dorind sa faca multe lucruri,neavand pana in acel moment prea mult suport familial pana la acel punct cand mama si-a dat seama ca gresise punandu-i in fata totul fara sa o ajute cu explicatii), plus ca a inceput sa petreaca mai mult timp cu ea.
      Sincer, tot ce imi doresc este ca piticii mei sa invete ceea ce le place. E un sentiment asa de frumos sa le vezi bucuria din ochisori de cate ori descopera lucruri noi, de cate ori ii provoc sa raspunda singuri la propriile intrebari si sa-i vad cum cauta explicatii cat mai pertinente….E grozav sa-i vezi cum gandesc singuri si aduc argumente pentru ceea ce au de zis/comentat, sa-i vezi cum discuta in contradictoriu cu argumente pro/contra….si sunt inca asa mici….de-abia astept sa creasca si sa aibe si mai multe provocari intelectuale 🙂

      Reply
  7. Raluca

    Din cate am citit eu, sunt destul de competitivi copiii homeschooled- participa la concursurile de genul olimpiadelor noastre, ei au si spelling bee, si dezbateri si altele- si fac fata mai mult decat cu brio. Iar la testele nationale au un scor mult mai ridicat decat copiii care merg la scoala publica (statistic vorbind), si f multi ajung in colegii de top.
    Nici eu nu as renenta la gradi/scoala, dar cu siguranta voi face in plus acasa.
    Cat despre competitie, eu am avut o experienta care mi-a lasat un gust amar- am incercat sa „stimulez” o clasa impartind-o pe echipe, facand concursuri, etc. La sfarsit ajunsesera sa se invrajbeasca asa de tare, ca mi-am zis ca nu voi mai folosi never-ever metoda asta. Cel putin la mine nu a functionat ca o intrecere prietenoasa si stimulatoare.
    Foarte talentati si avansati micutii tai- felicitari din toata inima!

    Reply
  8. Cristina

    In primul rind, nu toti copiii dau examene de echivalare, depinde de statul unde locuiesc.

    In al doilea rind, asa cum ai spus, copiii pot avea profesori angajati de parinti care pot avea mai multi copii in grup, si deci poate exista o competitie.

    Fiecare parinte face homeschool din diferite motive. In general, nu am auzit nici un parinte care sa se plinga ca copilul nu este supus unei competitii. Pe mine, ca parinte, nu ma intereseaza ce invata alti copii si cum se compara copiii mei cu altii. Eu am un scop privind educatia copiilor mei si prin materialele pe care le aleg incerc sa imi ating acest scop.

    Daca, de exemplu, copilul meu este interesat ca sa devina astronaut, cum se poate el compara cu unul care este interesat sa devina bucatar sau doctor?

    Concluzia finala este ca fiecare parinte trebuie sa se intrebe care este scopul educatiei. In functie de raspunsul la aceasta intrebare va fi determinata metoda.

    Reply
    1. pitici, dar voinici Post author

      buna
      ma bucur ca ai scris aceste lucruri; deci, din cate inteleg programa urmata acasa este stabilita in functie de aptitudinile micutilor, de ceea ce ar puta deveni ei ca adulti; frumos 🙂
      referitor la competitivitate, eu am intentionat sa-mi exprim opinia neavizata vis-a-vis de faptul ca nu stiu cum vor reactiona copiii care beneficiaza de sistemul homeschooling cand se vor afla, la un moment dat, fata in fata cu ceilalti copii; banuiesc ca ei au o siguranta de sine mai ridicata, este evident ca si cunostinte mai multe in domeniile studiate….imi exprimam curiozitatea fata de astfel de situatii, nici pe mine nu ma intereseaza evolutia altor copii,de asta ma preocupa ceea ce invata copiii mei si incerc sa-i pregatesc si sa fac lectii cu ei desi sunt inca mici; dar,la noi cel putin, este inevitabil sa nu apara discutii intre copii si atunci se vede diferenta dintre ei, indiferent de varsta 😀

      Reply
      1. pitici, dar voinici Post author

        da, la asta ma gandeam cand am scris despre competitivitate; cred ca depinde si de educatia de acasa, de siguranta de sine, de cunostintele reale dobandite in urma cursurilor; iar copiii care sunt institutionalizati de stat au aceasta trasatura un pic mai violenta care imi displace total….asta nu mi-a placut nici mie in perioada cand invatam, cred ca abia la masterat am vazut oameni calmi, preocupati doar de ceea ce trebuia, nu de competitii imature, agresive

        mersi 🙂 piticii mei se simt in competitie unul cu altul fara ca eu sa le fi stimulat acest lucru, e in firea lor…de aceea incerc sa-i invat sa fie cat mai fair, sa nu reactioneze urat daca pierd, sa invete ceva din …orice :); este foarte adevarat,insa, ca se iubesc mult si, chiar daca se mai cearta intre ei din varii motive, isi iau apararea unul altuia, se ajuta cand e cazul :)….este si bine pentru ei ca sunt doi pentru ca e competitivitatea dintre frati cea care ii indeamna de fiecare data sa progreseze 🙂

        Reply
      2. Cristina

        Asa cum a scris si Raluca, copiii educati acasa au rezultate mai bune decit cei din scolile publice, deci competitia nu ii intimideaza. Apoi, atunci cind merg la facultate, nu numai ca sint mai bine pregatiti, in general, dar si atitudinea fata de invatat este diferita.

        De obicei, atunci cind apar discutii intre copii si unul stie mai mult ca celalalt, acela care stie mai mult nu se lauda cu acest lucru , iar cel care stie mai putin nu se simte inferior. Cel care nu are cunostinte despre subiectul discutat are, de obicei, atitudinea de „spune-mi mai multe amanunte, suna tare interesant”.

        Eu imi educ copiii acasa de 7 ani si am intilnit multe familii, apartin diferitor grupuri on line si pot sa spun ca asa ceva nici nu m-am gindit ca exista. Invat si eu cot la cot cu copiii mei si ma minunez de lumea aceasta noua. 🙂

        Reply
        1. pitici, dar voinici Post author

          Este minunat ca reusesti sa aplici aceasta metoda de invatare; din ceea ce scrii reiese ca se potriveste copiilor tai 🙂 si reusesti sa ii ajuti mai mult decat sistemul public (am citit un pic pe blogul tau, promit sa citesc mai mult 🙂 )
          Referitor la discutii intre copii, s-a intamplat ca Daria/Andrei sa spuna ceva si ceilalti sa ii asculte; am fost mandra de copiii mei ca au fost relaxati si au explicat concret, si mai mandra ca nu au facut un caz din asta…din pacate, nu la fel s-a intamplat cu ceilalti copii aflati in postura de a asculta, unul a pus intrebari,dar ceilalti (poate din cauza educatiei ori nu) a inceput sa tipe ca si el stie lucrurile astea si ca nu vrea sa mai auda nimic 🙁
          Incerc sa limitez intalnirile cu astfel de copii care nu stiu sa reactioneze cand ceva nu le este pe plac ori nu stiu sa faca fata, pana la urma tine de fiecare parinte cum intelege sa isi creasca (a se citi educe) copiii 🙂
          o zi frumoasa sa aveti si spor la treaba 🙂

          Reply

Parerea ta/Your opinion