Jurnal despre mine…cu întârziere

Am lipsit sâmbătă la apel așa că abia azi am reușit să scriu în Jurnal despre mine.

Astăzi

Este luni. Se anunță caniculă.

Afară

Caisele sunt foarte puține anul acesta așa că nu cred ca vor fi suficiente pentru compot ori dulceață. Este adevaărat ca noi nu prea ne omorâm după ele, dar…sunt bune acolo în beci. Cele care au rămas în pom sunt lovite de mană așa că arată ca ieșite din cine știe ce bătălie.

Rex

Își face datoria cu sârg mai ales după ce s-a întors Daria din a doua tabără. Zici că a prins noi puteri să latre și să își apere tinerii stăpâni.

Andrei

A reușit să pună frână cu nasul și gura (exprimarea lui, nu a mea!) când a căzut pe hol. Asta se traduce prin doua julituri zdravene sub nas și pe bărbie. Am folosit apa termală și cremă de arnică. Deja e închis totul, se formează crustă.

Daria

S-a întors din a doua tabără mai tupeistă un pic …deh a fost înconjurată în special de puști mai mari, de un animator trăznit care a învățat-o să ne salute într-un mod special. Ceva de genul: da de două ori cu pumnul în dreptul inimii, deschide două degete în semn de victore, dar ținute aproape culcat și spune „Respect!”.

Ca o paranteză, cam așa a căzut Andrei: se amuza copios copiind-o pe Daria și evident se măscărea pe hol moment în care s-a împiedicat de piciorul lui tati și…restul e istorie cum s-ar zice!

Eu

Am terminat dieta de 13 zile cu un minus de 4 kg. Am început dieta de 90 de zile și brusc am urcat 1 kg pe cântar. Am avut norocul de a intra într-un grup cu doamne minunate. Eu rar scriu pe grupuri. Mă cunoașteți deja. Deși am blog, știți că nu prea povestesc așa detaliat despre mine și în niciun caz nu am obiceiul să povestesc ce mănânc, să scriu public despre greutatea mea etc.

Cum spuneam…acest grup este minunat. Abia după ce am prins curaj să scriu acolo, am înțeles ce greșeam altadată. Este important ca cei cărora le ceri ajutorul să nu te ia în râs, să te ajute când greșești ceva, să te îndrume. Eu una nu suport oamenii care mă contactează în privat să îmi dea sfaturi, să mă critice. Nu e vorba că nu suport critica, dar măcar să fie acei oameni „ușă de biserică” și să îmi fi câștigat respectul cumva!

Ce îmi place la acest grup este că doamnele și domnișoarele se sprijină, nu se atacă una pe alta, nu se laudă ca disperatele. Acolo este cu adevărat un grup de suport! Așa cum trebuie să fie! Spre exemplu, stagnam de 3 zile la cântar și începusem să mă tem că acolo e blocat totul. Seara se discuta despre meniul de a doua zi. Am prins curaj să scriu ce planificasem eu să mănânc și…surpriză! Am aflat că era o greșeală la meniu! Să vă spun că în două zile de urmat sfaturile lor, am depașit bariera și s-a dus un kilogram? Ei bine, am prins forțe proaspete și voi continua!

În paralel am început să fac și T25 care e foarte intens …la început. După prima ședință nu am mai tremurat, mai degrabă mușchii de la picioare nu au tremurat. Ce îmi place enorm este că nu am făcut deloc febră musculară! E grozav. O să prind curaj să urc și pe stepper din moment ce adună praf de câțiva ani buni. Vreau să îmi cumpăr o salteluță pentru sport și niște gantere (nu am chef sa umplu doua sticle mici cu apă ori nisip!).

Planuri

Momentan nu am alte planuri decât cele stabilite acum câteva săptămâni. Nu am ajuns la sală. Inițial nu am avut timp, ulterior am realizat că prefer să transpir la mine acasă făcând exercițiile de care am amintit mai sus. Îngrijirea personală e la cote bunicele. Am reușit să mă concentrez un pic mai mult și să îmi aduc aminte că 5 minute pentru mine fac bine la partea morală în primul rând 😉

Fotografia zilei

Greu de ales! Nu știu ce să aleg din ce am…

Fotografia a fost realizată de învățătoarea lui Andrei care a însoțit copiii în tabără. De ce am ales această poză?

Daria este pasionată de orice fel de activități de acest gen. A urcat pe stâncă și a căzut. A urcat a doua oară și iar a căzut. A plâns, dar nu a fost speriată. Abia seara mi-a spus, dar a minimalizat totul de parcă nu era ceva teribil să îi alunece piciorul pe stânca murdară de noroi.

Ca o paranteză: Acest lucru mi-a adus aminte de ce s-a întâmplat acum câțiva ani când am fost la o petrecere cu și pentru copii, iar Daria a căzut în piscină (nu știa să înoate). Nu s-a speriat, nu a plâns că vrea acasă.

Această poză a fost realizată înainte să urce. Am și o poză după ce a căzut și era julită la cot, o durea mâna, dar strângea din dinți ca să se abțină. Nu știu exact cât a plâns pentru că nu vrea să vorbească, dar știu cât e de încăpățânată și cum va aborda de acum o situație de acest gen.

Dedic această poză copiilor care au curaj, care nu cedează și care încearcă să își depășească mereu limitele!

Despre Antoaneta 2222 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

2 comentarii publicate

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,669 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: