Mama closca sau copil timid?!?

In primul rand va spun sincer ca nu imi plac etichetele de genul „mama closca” ori „copil timid”.

Am folosit acesti termeni doar ca exemplu, sunt convinsa ca stiti si singuri alte etichete deloc incurajatoare.

Nu as fi scris acest articol daca nu as fi simtit nevoia sa ma descarc un pic de energia … acumulata in ultimele saptamani!

Teorie

In principiu, parintii isi doresc (ori cel putin asa sustin public cei mai multi dintre ei) sa aiba copii independenti, copii care sa se descurce in orice situatie etc.

As zice ca e un adevarat trend stilul de viata …sanatos, statul afara indiferent de vreme, trimisul copilului in tot felul de expeditii (urbane sau nu) ori la orice fel de atelier….

Multi se bat cu pumnul in piept ca isi cresc copiii cu mult simt civic, responsabili, autonomi….

Practic

Eu am doi copii care, pe cat se aseamana, pe atat se deosebesc.

Daca inainte as fi zis ca unul din ei e primul care se duce un grup nou de copii, acum nu as mai putea sustine acest lucru.

Si nu am facut eu mare lucru.

Sau cel putin nu cred ca am facut.

Recunosc faptul ca am evitat sa ma pronunt de fata cu copiii si sa spun ca unul e „curajos”, iar celalalt „timid”. Nici persoanele din jur nu au mai avut ocazia sa faca acest lucru.

De asemenea, ma simt „vinovata” pentru ca am dat exemplu practic si am intrat eu in vorba cu grupuri de parinti (am schimbat scoala asa ca discutam despre alte colective de parinti si copii).

Da, copiii au devenit relaxati, extrovertiti, prietenosi prin prisma modului meu de a ma comporta.

Nu va imaginati ca sunt eu exemplul perfect de mama pentru ca nu sunt.

Am o multime de defecte, dar mi le recunosc singura 😛

Exemple

Nu imi place sa dau asemenea exemple, dar nu ma pot abtine de data aceasta.

In curtea scolii, se discuta despre copii (cum altfel ?!?) ….

Doua mame au copii in clasa a IX-a si discutia se invartea in jurul balului bobocilor care se apropie cu pasi mari.

Una era mai relaxata: da, abia asteapta sa mearga, are emotii, dar si-a ales deja partenera si a invitat-o in mod oficial.

Cealalata: eu incerc sa o conving pe fiica-mea sa nu mearga. Sunt 1000 de elevi in liceu, clubul are 1500 de locuri. Daca se intampla ceva? Prea mare inghesuiala! Cine stie cine mai intra in afara de ei? Deja am inceput campania sa o conving sa nu mearga!

Pareri

Nu vreau sa sustin ca una are dreptate si cealalta nu ori ca depinde de la caz la caz.

Dupa tragedia de la Colectiv este greu sa accepti ideea ca se duce copilu’ la club si afli de la tv ca a murit ori e la spital.

Dar….daca am sta mereu stresati ca se intampla una ori alta….ce am mai face? Nu am mai iesi din casa? Am tine copiii inchisi in camerele lor?

Aceeasi mama cu fata de clasa a IX-a refuza sa o lase pe fetita mai mica in excursia de o zi pentru ca nu vrea sa stea departe de ea si ii e teama de trafic, soferi, autocar etc.

Concluzii

Le trageti singuri!

 

Despre Antoaneta 2290 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

10 comentarii publicate

  1. In clubul acela, daca are doar o iesire si aia greu de gasit! Categoric nu le-as lasa! In excursii le las cu toate ca is terorizata de trafic si de ce se poate intampla la viteze mari ( dar legale). Si mie imi e groaza sa conduc!!

    • Nu stiu cum e la voi traficul, Adela, dar la noi nu e asa de rau. Adica e aglomeratie, sunt nebuni, dar nu toti!
      Se merge cu viteza pe autostrada, dar autocarele cu copii nu depasesc o anumita limita de viteza. Nu ca le-ar pasa asa mult de copii, cat le pasa daca le vomita in masina si pe urma soferii sunt responsabili sa curete.

  2. clar in timiditatea si neincrederea copilului in el insusi are si atitudinea parintilor un cuvant greu de spus! Mama nu voia sa ma lase sa merg la un liceu pentru care optasem, de teama ca e departe si nu ma descurc. la fel, nu am fost niciodata intr-o excursie pentru ca ii era teama sa nu patesc ceva…

  3. Etichetele nu imi plac nici mie. Sincer un copil nu e un caine sa il tii in lesa. Inteleg ca avem tendinta de a fi protectori, dar totul intr-o limita… sa nu trecem in extrema cealalta. Eu nu m-am dus in excursii in copilarie pentru ca aveam rau de masina. Apoi la bunica se organiza o excursie la o manastire unde mergeau toti prietenii mei si nu m-au lasat. Si acum regat si parca ma vad cum statea cu lacrimi in ochi langa gard privind grupul de copii cum pleaca…

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,657 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: