Tabăra pe vremea mea

Dacă tot m-am apucat să povestesc despre experiența copiilor mei după prima tabără, am zis că ar fi cazul să povestesc și despre experiența mea de acum o sută de ani, mai exact…cum era tabăra pe vremea mea.

(free image from pixabay)

Prima tabără

Am fost în tabără pentru prima dată în vara lui 1987, la finalul clasei I. Unde? La munte. Mai exact la cabana 3 Brazi. Acea locație a rămas în mintea mea drept una dintre cele mai frumoase. Îmi aduc aminte cu drag de drumețiile zilnice pe care le făceam. Eram puțini copii de 7 ani în tabără. Mai mulți erau cei de 8-10 ani, dar erau și mulți de 14-16 ani.

Era prima dată când plecam în tabără. De obicei, vacanțele mi le petreceam la bunici (rar!) și la nașa mea (sora mai mare a mamei mele). De acolo am primele amintiri ale copilăriei, dar mai ales ale boacănelor făcute. La acea vreme, nu existau telefoane mobile așa că mă întreb cum rezistau părinții fără să aibă contact cu cei mici. Știu că erau telefoane fixe, dar la noi în casă au montat telefonul fix taman când am încheiat eu cu taberele, adică în 1989, în anul Revoluției.

Ce amintiri am din prima tabără? Alergatul pe pajiștea cabanei…drumețiile pe cărările de munte…un șarpe pe drumul din apropierea cabanei…focul de tabără…prima cometă pe care am văzut-o în viața mea…și sentimentul de libertate!

 

Două tabere într-un an

Când am încheiat clasa a II-a, am avut bucuria ca părinții să mă înscrie în două tabere. De data aceasta eram mai mare și mai atentă la ce mă înconjura. Vă explic imediat de ce afirm acest lucru.

Pârâul Rece?Izvorul Rece

În prima tabără am plecat cu învățătoarea mea la Pârâul Rece. Pentru că „protocolul” cerea ca banii să stea la învățătoare, nu la copii, am avut și prima trezire la realitate. Mama avusese prevederea să îmi dea bani la mine, nu doar la portofelul învățătoarei…din fericire. Se întâmpla să îmi doresc să îmi cumpăr ceva (aveam mania de a cumpăra tot felul de cadouri pentru familie), iar învățătoarea să țipe că își bea limonada, cafeaua, îți fuma țigara etc alături de fratele și nepoata ei așa că nu o puteam deranja niciunul dintre noi. Așa s-a întâmplat ca eu (și alți copii) să nu cumpăr tot ce ne doream ori aveam nevoie (precum apă, înghețată etc).

Teoretic, ar fi trebuit să restituie banii rămași. În realitate, le-a spus părinților mei ca am cheltuit toți banii. Mama a avut încredere în mine pentru că vorba aia de la 3 ani mergeam la cumpărături singură (alte vremuri! nu comentați pentru ca „parentingul din ziua de azi” e vraiște și așa!), deci știam clar ce înseamnă bani, ce înseamnă cheltuieli/rest și mai ales la mate eram cea mai bună din clasă! În fine…cert e că (1) banii nu au fost recuperați nici în ziua de azi, (2) am refuzat să mai plec în vreo tabără cu învățătoarea mea! (v-am mai povestit ce afurisită eram când eram copil, nu?)

A mai fost o experiență urâtă din acea tabără. Era foarte cald și cadrele didactice au decis că e cazul să mergem la piscină ca să ne răcorim. Nu știam să înot, nu am fost atentă că se terminau treptele de la piscină și m-am dus direct la fundul piscinei. Fratele învățătoarei m-a salvat. Nu m-am mai apropiat de apă și am refuzat să merg la cursuri de înot când m-am întors acasă de teamă.

Au fost și părți distractive…mai ales când puneam pastă de dinți pe clanța de la ușa băieților 😀

Păușa

În a doua tabără am plecat cu învățătoarea de la cealaltă clasă care, nu am habar de ce, mă simpatiza tare de tot. De data aceasta am plecat într-un camping la Păușa, lângă Olt. E fost prima dată când am mers într-o locație specială pentru tabere, cu copii din toate colțurile țării. Și a fost prima dată când am fost jefuită! Nu doar că mi-au furat căciula albastră de mohair la care țineam enorm, dar mi-au furat și din banii din portofel. Norocul este că, prevăzătoare, mama mea insistase să nu țin banii într-un singur loc.

Ce amintiri am de la această tabără, dincolo de jefuitul urât? Am descoperit ce înseamnă să mergi în grup, fără adulți, într-un oraș de munte, să îți cumperi ce fructe vrei, să traversezi Oltul pe o conductă de apă (Nu aveam rău de înalțime la acea vreme ceea ce mă determină să cred că problema apărea și dispărea în funcție de ideile și provocările la care participam când eram copil). Am mai învățat că nu era mereu apă caldă și că igiena era opțională chiar dacă ma enervam cumplit din cauza asta.

O tabără memorabilă

La finalul clasei a III-a am insistat enorm să mă lase într-o tabără la munte cu copiii din clasa mea. Evident…cu învățătoarea mea. Era pentru prima dată când mergeau copii de la mine din clasă și îmi doream enorm să mă distrez alături de ei la Scropoasa. Am refuzat ca mama să îi dea banii de tabără învățătoarei și m-am dus să mă înscriu la o profesoară din școală (vă aduceți aminte partea cu copil afurisit, da?).

A fost prima dată când am avut parte de o tabără diferită. În primul rând, organizarea a fost mai mult decât proastă. Am stat în gară, în ploaie până a venit un amărât de camion militar care ne-a dus câțiva km până la o margine de drum unde ni s-a spus că trebuie să coborâm și să „alunecăm” pe o pantă ca să ajungem la cabanele unde se desfașura tabăra. O nebunie! Am alunecat, ne-am făcut de noroi din cap până în picioare.

În această tabără am descoperit ce înseamnă dependența de jocurile de noroc și voința de a nu mai juca după ce am pierdut și câștigat de câteva ori în primele 3 zile de tabără. Erau niște tonomate cu monede și acolo am băgat multe fise!

Tot aici am descoperit ce înseamnă întâlnirea cu un urs! Noaptea venea un urs la noi la cabană și încerca să intre. Nu îmi era teamă, paradoxal, nu? Dar mă enervau cumplit colegele mele care țipau de ziceai că le mănâncă ursul!

Alte lecții? Pentru prima dată am aflat ce înseamnă discotecă, ce importanță au mugurii de brad, dar mai ales că unii părinți sunt nesimțiți de-a binelea și au venit în tabără fără să plătească, au făcut tot posibilul să își scoată odrazlele în evidență cumpărându-le înghețată și tort (la acea locație nu se găsea așa ceva, trebuia luat de la un magazin aflat la câțiva km distanță!).

Ultima tabără

La începutul clasei a IV-a trebuia să plec pentru prima dată într-o tabără la munte, iarna. Până atunci participasem doar vara. Nu știu cum am convins-o pe mama să mă lase iarna, cert e că eram fericită ca venea luna decembrie și urma să plec în tabără. Nu mai știu locația, din păcate.

Ce îmi aduc aminte, însă, este faptul că mama, care ne înnebunea cu visele premonitorii și presimțirile ei, a refuzat să mă lase să plec. Cu o zi înainte de plecare, m-a anunțat că mă vor duce la țară și nu în tabără. Am plâns, am făcut ca trenul…inutil! La 3 zile după aceea, am aflat ca izbucnise Revoluția!

Amintiri din acele tabere

  • am învățat să mă descurc singură pentru că în mod real nimeni nu te ajută
  • am înțeles că e mai bine să stau la distanță de piscine
  • banii îi țin eu mai bine pentru că știu clar ce vreau și când vreau să îmi cumpăr ceva
  • provocările lansate de copii mai mari nu sunt neapărat și inteligente
  • banii nu trebuie să stea în același loc
  • se fură oriunde, de oricine, indiferent de locație, de vârstă etc
  • când e vorba de încredere, părinții îmi lăsau mână liberă pentru că știau că mă descurc singură
  • în situații limită se vede care e adevărata față a oamenilor

Voi ați fost în tabere când erați copii?

Despre Antoaneta 2290 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

6 comentarii publicate

  1. Am fost in prima (si singura) tabara scolara cand aveam 12 ani. Eu in vacanta mai mergeam pe la bunici (in Bucuresti, nu la tara). Am fost si eu la cabana 3 Brazi si la Paraul Rece, locul unde s-au cunoscut parintii mei pe vremuri. Noi in tabara am dormit in camping de casute si am mancat pateu si branza pe munti. A fost superb!

  2. Nu prea am plecat În excursii pentru că am avut mereu rău de maşină sau autocar. De fapt, am avut o singură excursie, cu şcoala, pe care mi-o amintesc şi crede-mă că nu a fost plăcută deloc.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,651 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: