Tag: Daria (page 1 of 2)

Primavara cu noutati

Nu prea am mereu timp sa scriu, dar aceste randuri vreau sa ramana pe blog ca o amintire pentru copiii mei pentru ca aceasta primavara chiar a venit cu noutati.

Este primul an cand Daria primeste flori de la un baiat care o place.

In toamna i-a scris un bilet in care ii spunea ca o place.

Ea nu il place, ci, ca in cartile proaste cunoscute, prefera genul de baiat obraznic.

Dar el nu a cedat…initial, i-a spus ca s-a suparat pe ea…dupa un timp, a revenit si i-a spus ca o iubeste pentru ca este foarte inteligenta ­čÖé )))))

Pe 1 martie i-a daruit o zambila ­čśë

 (imagine din gradina mea)

Si un martisor!

Sunt curioasa ce va primi astazi…inca nu a venit de la scoala…

A doua noutate este ca Andrei a decis sa ii cumpere flori unei fetite si sa i le daruiasca pe 8 martie!

Da!

A crescut!

Este prima data cand decide ca vrea sa daruiasca flori unei fete.

Nu am gasit zambile cum vroia el, dar a fost incantat sa ii duca irisi mov ­čśÇ

Dupa ziua 1 martie a venit foarte incantat pentru ca martisorul curcubeu pe care i-l daruise i-a placut asa de mult incat si l-a pus imediat in piept.

Imediat ce a intrat in casa, s-a aruncat pe spate si a spus pe un ton sfarsit…SUNT INDRAGOSTIT! ­čÖé )))))))

Uite cum cresc si nici nu imi vine sa cred ca discutam despre un asemenea subiect pentru ca mi se pare ca sunt inca prea mici…dar ei ma contrazic si sustin ca sunt mari ­čśŤ

 

Cadouri pentru (pre)adolescenti

Stiu-stiu! De cativa ani a aparut acest termen – „preadolescenti” – si ne tot confruntam cu el ca de ceva sacru, de neinteles, ireal.

Adevarul este ca psihologii sunt cei care au determinat existenta unei etape de crestere, intermediare intre copilarie si adolescenta.

Sincer, eu sunt de acord cu ei.

Nu ma refer la termen, ci la existenta acestei etape.

Sunt de acord nu in teorie, ci din ceea ce vad eu la Daria.

Peste mai putin de o luna implineste 10 ani, dar, de mai bine de un an, observ la ea schimbari.

Este adevarat ca fetele se dezvolta fizic si intelectual mai rapid decat baietii, dar e ciudat sa vezi la propriul copil aceste schimbari.

Are toane.

Acum rade, acum se infurie.

De cele mai multe ori Andrei este tinta ei.

Dar se intampla sa aiba astfel de reactii si cu mine.

Cu taica-su nu pentru ca el nu ii permite nici cat negru sub unghie sa faca glume ironice ori sa ii raspunda.

La el….gluma e gluma atata vreme cat are el chef, in rest…mai bine sa isi vada de ale ei decat sa intre intr-o zona interzisa!

Are accese de independenta.

De mica a avut tendinta sa fie cat mai independenta.

Putine accese de tandreturi.

Acum insa….sunt momente cand efectiv vine si se cuibareste langa mine cand citesc o carte.

Uneori are chef sa imi povesteasca cate ceva, alteori sta pur si simplu langa mine.

Astfel de lucruri nu se intamplau asa des inainte.

Bine-nteles ca simte nevoia sa mai faca unele confidente, dar nu mereu.

Sunt zile (sau poate ore) cand face numai ce vrea ori doar cand vrea.

Nu inseamna ca e nesimtita, nu intelegeti gresit.

Pur si simplu…se intampla sa ii aduc aminte ca a uitat sa schimbe apa la papagali ori sa le improspateze mancarea….rar se intampla sa faca taman cand am zis eu…

In general…amana totul pana cand considera ea ca e momentul….sa se puna in miscare…

Isi schimba ideile foarte repede.

Nu ca ar fi asta o chestie noua!

De multi ani stie ce vrea de ziua ei si, s-a intamplat des, sa inceapa de prin august – septembrie sa ma baraie legat de cadouri, organizare…..desi ziua ei este abia in februarie!

Ca si Andrei, in toamna a venit si mi-a spus ce isi doreste de ziua ei: noua varianta Play Station!

Nu ca am avea vreo varianta veche!

Noi avem x box – cadou primit de copii in urma cu aproximativ 2-3 ani (nu mai stiu exact) de la cumnata mea.

A vazut reclama la PS4 (parca asa se numeste! scuzati daca nu sunt asa bine documentata) si a decis ca asta isi doreste!

De ce din moment ce ea nu prea se joaca pe x box decat de cateva ori pe an?

In fine….toata toamna am cautat PS4 la oferta si am tot amanat…..din fericire!

De ce spun din fericire?!?

Sa vedeti!!!

Prin noiembrie-decembrie a decis ca e mare si e practic domnisoara asa ca a devenit mai preocupata de moda decat oricand in viata ei!

E drept ca ii place sa poarte fuste si mereu am avut divergente din cauza asta cand vroia sa poarte fusta pe gerul cel mai naprasnic!

Dar acum e altceva!

Povesteam intr-un articol trecut ca am fost la cumparaturi inainte de Anul Nou.

Ei bine…am mers cu scopul declarat sa isi caute haine precum personajul anime Ilya!

[Paranteza: nici cand era mica nu era fana unui personaj, nu era innebunita dupa tinuta, jucariile etc care erau promovate pe la tv, pe net etc.Acum este prima data cand efectiv ma innebuneste cu tinuta purtata de un personaj anime.]

Nu am gasit ceva care sa ii placa.

Cand gaseam ceva frumos, nu aveau marimea ei.

Ca sa intelegeti….deja a crescut si marimea purtata de ea nu se mai gaseste la copii. Bine, nici modelele dorite de ea nu se gasesc la copii.

Asa ca mergem la magazine pentru pustoaice, pentru domnisoare unde trebuie sa cautam marimea cea mai mica cu putinta.

Ceea ce este clar ca e greu de gasit pentru ca acea marime este cautata cam de toate pustoaicele!

De la cumparaturi a plecat cu 3 genti. Prima data cand a renuntat la ideile ei fixe legate de clasic-elegant – adica culori clasice, monocrom etc

Acestea erau gentile pe care le avea (una de seara, doua de zi cu zi, una de vara).

In rest …mai multe genti sport, rucscaci┬ási mai stiu eu ce alte chestii adunate in acesti ani ­čśŤ

In fine, cand am fost la cumparaturi a ales o geanta bleu, una verde si una roz.

Va dati seama ce surprinsa am fost, nu?

Gentuta roz poate fi purtata si ca gentuta de seara pentru ca i se scoate bareta lunga si se adauga una scurta ori poate fi purtata fara bareta.

Acasa a cotrobait prin dulapul eu si a obtinut inca o geanta rosie (ca deh, mami, ai deja doua, de ce iti mai trebuie a treia?!? plus ca asta e mica si mi se potriveste mie mai degraba!)

In fine…..

Pentru prima data in atatia ani, a acceptat sfaturi de la mine, de la vanzatoare si a ales haine potrivite varstei ei.

In general refuza anumite haine.

Am ramas, din nou, surprinsa cand a acceptat sa se imbrace cu pulover gen rochita grena (are o bufnita din paiete aurii si negre pe centru! alta surpriza pentru ca ea nu purta asa ceva nici in ruptul capului!!!) cu o pereche de colanti negri (un fel pantalon pe picior mai degraba) si cu cizme negre inalte.

De Mos Nicolae i-am daruit un aparat de ondulat parul cu tot felul de capete. Au avut la Lidl o oferta cu marca Paris Hilton si am cumparat aparatul cu 70 de ron.

Nu ma pricep (si nici rabdare nu am) sa ii aranjez parul.

Sper sa invete singura ori sa o invete prietena ei, Andreea. De fapt, in materie de aranjat parul sper din inima sa scap si sa o invete prietena ei sa si-l prinda in fel si chip!!!

Ce vrea de ziua ei?!?

V-am spus ca si-a schimbat ideile rapid-rapid, nu?????

Vrea in continuare haine ca ale Ilyei!

Na belea!

Iar cauta pe net diverse site-uri din afara ca sa imi arate preturi si timp de livrare!

In fine….sper sa am timp sa umblu eu prin magazine ca sa ii caut hainele respective, daca nu…o sa ma orientez spre altceva….inca nu stiu ce!

[Daria stiu ca citesti articolele de pe blog asa ca nici daca as fi avut deja cadoul, nici daca as fi ales deja etc, nu ai fi putut citi aici despre ce este vorba! Acum poti inchide articolul si sa vii la mine in camera ori sa ma suni ca sa incerci sa afli….ceea ce nici eu nu stiu inca! ­čÖé ))))) ]

Ma intreba o prietena ce sa ii cumpere de ziua ei.

Habar nu am.

Zilele trecute a venit o comanda de la Avon (nu am mai cumparat produsele lor de ani de zile si acum am zis sa le incerc iar).

Daria s-a bucurat mult sa primeasca un parfum si un luciu de buze.

Mentionez ca luciul de buze nu este colorat. Nici nu stiam ca exista si un luciu similar unui strugurel, dar ma bucur ca au scos asa ceva pe piata.

Personal, nu sunt de acord cu farduri si alte cele la fetite asa mici, dar un luciu transparent e un compromis relativ ok pana ajunge pe la…..14-16 ani ?!?

Acum a decis ca nu mai vrea sa poarte cerceii primiti de cand era mai mica.

Si-a adus aminte ca ii cumparasem o pereche de cercei in forma de delfin, din aur, si ghici ce poarta de o saptamana.

O data cu produsele, am primit si un catalog Avon asa ca a studiat bine de tot oferta.

Mi-a transmis ca seturile de cercei si coliere ii plac.

Intrebarea mea este daca va purta ea coliere si bratari pentru ca are o gramada de modele, culori, din materiale de tot felul si stau bine mersi in cutii la ea in camera.

In fine….

Concluzia este ca …

Habar nu am ce sa ii cumpar de ziua ei si ca sper sa ma loveasca bine de tot inspiratia ca sa cumpar ceva ce sa ii placa!!!

La voi cum e?!?

Aveti idei?

Am nevoie de sfaturi asa ca le primesc cu drag!!!

Multumesc! :*

Pre-adolescenta sau „ameteala acuta” ?!?

Sincer, pana acum cateva luni nu m-as fi gandit ca exista termenul de „pre-adolescenta”.

De ceva vreme, Daria (care se apropie de frumoasa varsta de 10 ani) e din ce in ce mai cu capul…in nori!

Personalitate puternica aka incapatanare maxima, independenta si ┬áacel „stiu eu mai bine” insotit de ridicat din umeri, dat ochii peste cap, tipat la fratele mai mic…..si visatul cu ochii deschisi, uitatul de lucruri la scoala….

Cam asa as „defini” eu asa numita „pre-adolescenta”!

Nu e nimic concret….doar fapte, vorbe, actiuni si chiar inactiuni….

Sa vedem….

…prin septembrie a venit la mine plangand ca are momente cand uita cate ceva, ca nu stie ce a vrut sa zica ori sa faca, ca se trezeste ca sta cu ochii pe pereti in zare si nu stie de ce

Recunosc ca imi venea sa rad (mama rea ce sunt!), dar m-am abtinut cu greu cand am vazut ca avea lacrimi de crocodil in barba.

I-am explicat cat am putut de frumos ca e normal, ca e in crestere, ca toti am trecut prin asta si sa stea linistita….pentru ca e abia inceputul ­čśÇ

Apoi, pentru ca vorbele mele nu aveau mare succes (ma privea de parca imi crescusera cateva capete de balaur!), i-am zis ca voi lua de la farmacie niste pastile pentru imbunatatirea memoriei.

Brusc s-a linistit de parca nu se intamplase nimic!

….refuza sa iasa din scoala cu caciula pe cap….indiferent de vremea de afara

Asta pana cand si-a uitat caciula noua, iar a doua zi pleca in excursie cu clasa.

De afurisita i-am dat o caciula pe care si-o alesese singura in septembrie, dar nu o purtase nici macar o data pe motiv ca e pentru copii mai mici ­čśŤ

Norocul ei ca a doua zi dupa excursie doamna de serviciu a venit la clasa cu ditamai gramada de lucruri uitate de colegii Dariei, printre care si caciula devenita brusc motiv de adorare maxima!

Da, nu era singura ametita!

Altii isi uitasera penare, fulare etc.

….refuza in continuare sa se schimbe din adidasi in ghete dupa ora de sport

Asta inseamna ca, la pranz, iese in frig/zapada in adidasi!

Luni a ajuns acasa (sotul a luat-o de la scoala) cu capul descoperit, geaca deschisa, in adidasi…..mergea ca o floare, vesela nevoie mare.

Ca un vultur ce sunt am observat imediat ca nu avea sacul de sport cu….cizmele in el!

Unde e?

A…..LA SCOALA! L-a luat val vartej pe tati si dusi au fost spre scoala unde…..nu au gasit nimic!

Cei care invata dupa-amiaza nu au vazut nimic!

Doamna de serviciu nu a gasit nimic!

Sotul a „linistit-o” complet: asta e! acum esti la un liceu care e un fel de scoala de cartier! daca esti cu capul in traista (expresie care pe mine una ma infurie la maxim, dar nu reusesc sa i-o scot din vocabular!)! i-ati adio de la sacul ala frumos pe care ma’ta (asa ii spune cand e nervos! ­čśŤ ) l-a cumparat din Ungaria si de la cizmele de care erai „indragostita!” si bla-bla-bla!

Va dati seama si singuri ca asa a tinut-o tot drumul inspre si dinspre scoala!

La faze de acest gen, el face mult mai rau decat as putea face eu….ceea ce ma pune in situatia de a incerca sa aplanez mereu lucrurile ca sa nu o stresez si mai rau pe micuta noastra „pre-adolescenta” ­čśŤ

Revenind….

Era clar ca cizmele si saculetul lor au disparut si nu era nimic de facut, corect?

Gresit!

A doua zi, Bianca, colega Dariei, a adus saculetul!

Ce se intamplase?

Simplu!

Daria a iesit din clasa cu capul in nori, iar Bianca a vazut sacul de sport uitat langa banca.

S-a gandit ca cineva ar fi putut sa il ia si Daria nu si-ar fi recuperat lucrurile asa ca l-a luat si l-a adus a doua zi.

Nu avea numarul de telefon al Dariei ca sa o anunte asa ca ….na! asta e!

Important e ca a facut un gest frumos care ne-a mers la inima!

Nu erau lucruri de valoare, va dati seama!

Dar era o chestiune de principiu daca vreti!

Bianca ne-a mai impresionat o data, chiar in prima zi de scoala.

Asa cum stiu unii dintre voi, din toamna, copiii mei au inceput anul la o scoala mai aproape de casa (ideea a fost sa se ajunga mai repede la scoala; sa putem folosi si mijloacele de transport in comun etc).

In prima zi, dimineata, la careu, m-am prezentat celorlalti parinti de la clasa Dariei si am intermediat primele minute pana cand s-au adunat copiii in jurul ei.

Bianca si Daria s-au imprietenit imediat. De fapt, cealalta fetita a si intrebat-o daca vrea sa stea impreuna la careu.

Ce ne-a impresionat nu a fost partea aceasta, ci alta!

Fiind clasa a IV-a, copiii trebuiau sa faca un pod de flori pentru cei de la clasa pregatitoare.

Daria daruise un ghiveci (uitasem complet de faza cu podul de flori, desi este o traditie in toate scolile romanesti) asa ca nu avea flori/buchet.

Bianca i-a oferit flori din buchetul ei ca sa tina impreuna podul pentru cei mici.

Frumos, nu?

Important e ca si-a facut un grup de prietene la clasa si ca are cu cine sa se joace, sa vorbeasca etc.

….are chef de cearta mult mai des, sentimentul e ca are o stare de nemultumire continua

Sincer, nu cred ca a fost vreodata ca anul acesta.

Parca nimic nu o multumeste.

Tipa la Andrei aproape zilnic.

Incearca sa imi raspunda obraznic, dar nu prea ii merge pentru ca nu o las.

Se infurie daca ma apuca rasul cand ea da vreo „replica isteata”.

Ce sa fac daca imi vine sa rad cand o aud ca „daca ea ar fi mama lui Andrei, nu l-ar lasa de capul ┬álui si l-ar pune sa lucreze non stop de cand vine acasa pana seara la culcare ca sa nu aiba timp de boacane”?!?

Are „idei clare” despre cum va fi ea ca mama: va avea bona, sofer si copiii vor trebui sa asculte ca la armata, iar daca sotul ei nu o va asculta smirna…..va fi vai de el! il da afara de nu se vede!

­čÖé )))))))

….ia decizii fara sa ne consulte

Nu pot zice ca una dintre decizii a fost gresita, dar nici bine nu a picat cand ne-a anuntat ca „l-a oferit voluntar” pe tati ca sa se ocupe de transportul pachetelor cu daruri pentru copiii orfani.

In mine se ducea o lupta: eram mandra ca s-a oferit sa ajute, ca a indrumat mai multe colege sa adune lucruri pentru copiii orfani, dar ma gandeam cu groaza cum sa ne ocupam de transport.

Pe urma s-au lamurit lucrurile: nu era vorba de coletele adunate de la tot liceul, ci doar de la clasa lor. Nu era vorba de toti colegii Dariei, ci doar de doua fetite care urmau sa ii insoteasca in masina.

Sambata dimineata vor pleca cu masinile pline de daruri, din curtea scolii catre casa de copii din Ferentari care adaposteste 36 de suflete.

Desi in vara spunea ca nu mai daruieste nicio jucarie pentru ca vrea sa le pastreze pentru copiii ei, acum s-a razgandit si alege cu grija jucarii pentru copiii orfani.

 

Dupa cum vedeti….nu e rost de plictiseala ! ­čśÇ

In rest, viata e frumoasa daca o privim cu inima ­čśë

 

Despre suflet de copil

Nu va asteptati sa scriu un articol despre psihologie, despre viata doar pentru ca titlul este „Despre suflet de copil”.

Va spun inca de la inceput ca acest articol se refera la Daria si il scriu pentru ea, ca o amintire peste ani si ani!

„Scumpa mea fetita,

Nu stiu daca ti-am spus de suficiente ori cat sunt de mandra de tine!

Nu, nu ma refer la note!

Stii prea bine ce parere am despre note. Si daca nu stiai, sunt convinsa ca ai inteles perfect in toamna aceasta cand a fost o situatie aparte la scoala.

Ma refer la toate si la nimic in acelasi timp.

Sunt mandra cand vad cum cresti….cum te comporti cu animalele si cat de mult iubesti orice sufletel care iti apare in cale.

Sunt mandra cand vad cat de usor iti faci prieteni si cum ai mereu o vorba buna pentru toata lumea.

Sunt mandra pentru ca te-ai oferit sa mergi cu doamna de religie la orfelinat.

Sa stii ca am fost mandra de tine chiar si in momentul in care l-ai „oferit” pe tati pe post de sofer, desi nu intrebasei acasa daca poate sa mearga.

Asta imi arata ca stiai ca il poti convinge sa faca ceea ce iti doresti tu: sa va duca la orfelinat cu pachetele pentru copii.

Sunt mandra ca ai convins mai multe colege sa participe alaturi de tine.

Sunt mandra pentru ca ai reactionat mai bine ca un adult cand m-am simtit rau si nu pot sa iti spun cat iti sunt de recunoscatoare!

Sunt mandra ca ai rabdare cu Andrei sa il ajuti la teme cand eu nu pot ajunge langa el (stiu ca uneori te supara si iti vine sa ii tragi o palma, dar apreciez ca reusesti sa te opresti….de cele mai multe ori!).

Sunt mandra de tine ca ai o vointa de fier. 

Mai ai un pic si implinesti 10 ani si stii exact ce vrei, lupti pentru ce iti doresti si nu renunti!

Te rog sa nu cedezi niciodata chiar daca cineva iti spune ca nu poti, ca nu trebuie, ca nu reusesti!

Sa nu cedezi niciodata!

Sa ramai asa cum esti!

Te iubesc, sufletul meu!”

Mami

Desene de-ale Dariei

Daria a devenit tot mai pasionata de desen.

De circa 2 ani si mai bine a inceput sa copieze desene din diverse carti. La inceput, punea foaia deasupra si copia conturul. Mai tarziu, a invatat sa reproduca desenele tinand foaia alaturi.

In afara de acest tip de „desenat” care este tipic oricarui copil (si eu faceam asa cand eram de varsta ei si sunt multi alti copii care fac la fel), ea are si alt fel de desene.

Imi place sa urmaresc desenele ei pentru ca ma ajuta sa ii inteleg starea de spirit si sa imi dau seama daca e ceva care o supara, care o bucura….Este adevarat ca stam mult de vorba, dar ma ajuta intotdeauna desenele ei….

Va arat mai jos cateva desene de-ale ei (primul reprezinta un desene copiat de pe internet cu echipa de fotbal Inazuma Eleven, al doilea reprezinta Halloween-ul in viziunea ei, urmeaza inima despre care v-am povestit saptamana trecuta, al patrulea desen ma reprezinta pe mine in viziunea ei, iar ultimul desen se intituleaza „Rasarit de soare”).

desene Daria

Am instalat pe telefonul meu o aplicatie care sa o invete sa deseneze pas cu pas anumite personaje. Acum e vrea sa invete sa deseneze chipuri asa ca incerc sa o ajut cat pot.

Dragonul tat─âlui meu (Ruth Stiles Gannett) – rezumat scris de Daria

Daria s-a indragostit de carti cu dragoni asa ca i-am facut o surpriza si am cumparat cartea „Dragonul tat─âlui meu

In curand veti putea citi si rezumatul cartii Dragonsdale – Calaretii furtunii (vol.2) de Salamanda Drake si o serie dedicata unei fetite care lupta impotriva vrajilor si a raului – Nina, fetita Celei de-a Sasea Luni (sunt 4 volume) ­čśë

In aceasta poveste este vorba despre un baietel care, intr-o zi, a aflat de la o pisica maidaneza povestea puiului de dragon.

Baiatul porneste sa salveze puiul de dragon. A luat cu el acadele, pasta de dinti, guma de mestecat si un pieptan.

In drumul lui spre Insula Salbatica, Elmer trebuie sa traverseze petrele oceanului. Cand ajunge pe Insula, intalneste niste tigri infometati carora le da guma de mestecat. La un moment dat a ajuns la un rau. Pe partea celalalta era dragonul. Ca sa traverseze raul trebuia sa sara pe spatele crocodililor.

Dupa ce a fost salvat, dragonul l-a dus pe Elmer acasa unde a povestit totul pisicii maidaneze.

ed arthur dragonul tatalui meu

 

Dragonsdale – Tinutul Dragonilor (Salamanda Drake) – rezumat scris de Daria

O noua dragoste!

E posibil sa isi schimbe parerea asa rapid?

Se pare ca da!

Am luat aceasta carte cu inima indoita pentru ca nu stiam daca va dori sa o citeasca, dar se pare ca a prins drag de dragoni asa ca am comandat si volumul 2 care trebuie sa apara zilele acestea ­čśë

salamandra drake dragonsdale

In aceasta carte este vorba de o fata pe nume Cara. Ea este fiica stapanului de dragoni de la Dragonsdale. In fiecare zi, Cara trebuie sa le faca dragonilor curat in boxe si sa ingrijeasca puii.

Dupa un timp, Carei i se dadu ca „ajutor” un baiat pe nume Drane.

Cara s-a imprietenit cu cel mai rau dragon din grajduri, Skydancer numai ca tatal ei nu o lasa sa-l calareasca.

Cand o fata rea il vrea pe Skudancer, Cara este nevoita sa-si asculte tatal si sa-l vanda acestei fete.

Cu toate acestea, Hortense, fata cea rea, nu a castigat competitia de dragoni si i l-a dat Carei pe Skydancer ceea ce a facut-o foarte fericita.

Mi-am dat seama ca dragonii sunt ca si caii. Mi-as dori sa incalec si eu un dragon.

Si pentru ca mai nou isi doreste un dragon am decis sa o las sa se inscrie la un concurs minunat sustinut de doamne pe care le admiram de multi ani pentru munca si dedicatia lor.

Vom trimite desenul realizat de Daria si sper sa fie una dintre castigatoarele concursului pentru ca isi doreste enorm sa aiba un dragon cu care sa se joace…macar unul de jucarie ­čśÇ

dragon

De ziua tatalui….

In urma cu cateva zile a fost ziua sotului meu…

Nu asta vroiam sa va povestesc, ci mai degraba ce a facut Daria si cum l-a mobilizat pe Andrei….si de aici a urmat un tavalug de idei care s-a transformat intr-o mini-petrecere surpriza.

De cativa ani, Daria are grija sa ne pregateasca un desen drept cadou de zilele noastre de nastere.

Anul acesta, a facut ceva in plus de ziua sotului meu…

Intai, fac o paranteza ca sa explic putin situatia. Asa cum stiti, amandoi au telefon. Totul a inceput pentru ca vroiau sa se joaceNumai Daria isi ia telefonul la scoala, dar acesta ramane pe silentios si il scoate la finalul orelor ca sa stabilim unde ne intalnim cand vin sa ii iau pe amandoi. Am verificat-o periodic trimitand un sms ori un apel ca sa ma asigur ca intr-adevar nu foloseste telefonul in timpul orelor. Este si foarte adevarat ca invatatoarea este foarte atenta si nu ii lasa cu telefoanele mobile si, daca Daria l-ar fi folosit, as fi aflat imediat ceea ce insemna ca i-l confiscam pe o anumita perioada.

Motivul pentru are are telefonul la scoala este simplu: s-a intamplat ca sotul meu sa mearga sa ii ia pe copii si sa intarzie foarte mult. De cele mai multe ori, invatatoarele nu raman la clasa cu copiii (la Daria in sala intra elevi mai mari, iar colegii ei coboara in curte sa astepte parintii) asa ca e cam greu sa suni si sa anunti ori sa rogi sa le spuna ceva copiilor.

In plus, eu cred cu tarie ca ambii copii trebuie sa stie sa se descurce in orice situatie (am discutat cu amandoi inclusiv ce trebuie sa faca in caz de cutremur cat timp sunt la scoala).

Revenind….sotul meu are obiceiul sa intarzie si nu vroiam ca cei mici sa se plimbe prin scoala si sa se piarda unul de altul asa ca am stabilit (1) cu Andrei sa ramana la el la clasa (anul acesta a invatat intr-o cladire relativ separata de celelalte sali unde au fost amenajate doua clase special pentru cei de la pregatitoare) si sa astepte sa vina Daria la el; (2) cu Daria sa verifice telefonul in momentul in care isi ia ghiozdanul sa plece din clasa si sa ma sune ori sa citeasca sms-ul pe care i-l trimit. Cand sotul intarzia sa ii ia, Daria se ducea la Andrei la clasa, il punea sa isi adune lucrurile de pe banca si sa le puna in ghiozdan, sa se schimbe de incaltaminte (asta, daca nu facea deja singur pana ajungea ea) si sa astepte amandoi acolo.

S-a intamplat o singura data sa intarzii eu si am sunat-o pe Daria sa coboare direct la poarta impreuna cu Andrei ca sa urce direct in masina.

Una peste alta, telefonul este util daca e folosit cu cap.
Gata am incheiat imensa paranteza!

Deci……sa revin la pregatirile pentru ziua sotului meu….

La un moment dat, Daria a venit sa imi ceara telefonul ei (da, telefoanele stau la mine in camera cand sunt acasa) si mi-a spus ca vrea sa caute ceva pe google. I-am atras atentia (asta o fac de fiecare data) sa aiba grija pe ce site intra si sa vina sa imi arate cand da click pe ceva.

Dupa vreo 10 minute, am constatat ca nu se mai intorcea….M-am dus la Andrei un camera unde erau amandoi concentrati nevoie mare asupra telefonului….

Daria gasise o poezie pe care incercau sa o invete si sa i-o spuna tatal lui ­čśÇ

Ca sa nu se mai chinuie atata, le-am cerut titlul si am cautat-o pe calculator, am printat-o si le-am dat-o.

Mi-a placut mult ca a luat initiativa si a decis sa il implice si pe Andrei.

Cat timp luau pauza de la poezie ­čśÇ , desenau ceva pentru tati….

Asta mi-a dat si mie ideea de a organiza o mica surpriza…A inceput initial sub forma de gluma cand am sunat la cofetarie si am comandat un tort in forma de masina…Pe urma, gluma s-a dus mai departe si am pus artificii in locul farurilor si doua lumanari in forma de gaina ramane de la Paste….

Si pe urma….am incercat sa ne dam seama cand ar fi momentul potrivit pentru surpriza…..Chiar in ziua in care urma sa mergem la cofetarie sa luam tortul, sotul meu a decis ca vrea sa ia masina mea …..cum eu nu pot sa conduc masina lui, a trebuit sa gasesc rapid o scuza si sa ii spun ca e musai sa ajung la posta in acea dimineata.

In fine, am reusit sa avem succes cu minciuna, dar oricum a trebuit sa iau si coletul cu mine….Cand eram la sensul giratoriu care ducea spre cofetarie, ma suna sotul…..UPS! Deja ma uitam in stanga si in dreapta intrebandu-ma daca nu cumva e in zona (am mai patit asa in urma cu cativa ani cand am vrut sa ii facem o surpriza si sa mergem in Olt unde avea ferma, iar el a inceput taman in dimineata aceea sa ma sune cand eu eram pe autostrada si sa ma tot intrebe de una, de alta…..pana la urma mi-a zis ca i se pare ca e ceva in neregula si simte ca il mint cu ceva si a trebuit sa ii explic ca mai aveam 40 km pana la ferma ca era in stare sa se urce in masina si sa vina acasa crezand ca s-a intamplat cine stie ce! are un al 6-lea simt).

Am reusit pana la urma….am ajuns cu tortul acasa, am trimis si coletul….si am stat cateva ore bune pana sa vina acasa sotul…..

Copiii il pandeau si erau atenti sa ma anunte cand auzeau masina ca sa pornesc artificiile si lumanarile….Cat timp am aprins eu totul, ei l-au tinut la usa (adica s-au asezat in fata lui si au inceput sa recite poezie pe care au invatat-o singuri)…..

A fost o dupa-amiaza amuzanta si relaxanta, dar am invatat ceva: cand cei doi copii ai mei isi pun ceva in cap……fereste-te cat poti! Au idei, au invatat sa le duca la indeplinire singuri….deja prevad zile…….

Fantasticul Domn Vulpe (Roald Dahl) – in viziunea Dariei

Cred ca Daria devine fan al autorului Roald Dahl dupa ce a citit Matilda si Vrajitoarele.

Aceasta carte ne-a fost imprumutata alaturi de un lot de carti si suntem recunoscatori pentru gestul generos al unei persoane care nici nu ne cunoaste, dar care si-a dat seama ca sunt copii care iubesc lectura si nu intotdeauna reusesc parintii sa le ofere tot ce isi doresc. Este drept ca urma sa comand cartile pe care le-am primit, insa nu acum, ci luna viitoare. Faptul ca le-am primit acum, ne umple inimile de bucurie si nu putem decat sa spunem: MULTUMIM!

Cartea „Fantasticul domn vulpe” este scurta si se citeste rapid. As zice ca poate fi citita si de cei mai mici decat Daria. Este in genul fabulelor din copilaria noastra, doar ca este vorba de proza.

In aceasta carte este vorba de o familie de vulpi care fura gaini, rate si gaste. Intr-o noapte, niste fermieri rai vor sa-l impuste pe domnul Vulpe, dar reusesc doar sa-i spulbere coada.

Dupa un timp, acel deal unde era casa vulpilor a fost distrus de sapaturile fermierilor, dar domnul Vulpe avea un plan: el si copiii lui sa sape tunele ca sa poate, in continuare, sa fure de la fermierii aceia rai.

In tunele, s-au intalnit si cu alte animale care sufereau si ele din pricina fermierilor si pe care domnul Vulpe le-a invitat la masa.

Din cauza fermierilor, animalele nu mai putea sa iasa de sub deal asa ca, atunci cand mancau, au facut planul de a evada.

Mie mi-a placut foarte mult cartea, dar mi s-a parut ca domnul Vulpe seamana cu Robin Hood.

roald dahl fantasticul domn vulpe

Cred ca acest rezumat a fost cumva cel mai greu de scris pentru Daria. De ce? Pentru ca e tare scurta cartea si avea impresia ca sunt multe de spus, ca ar povesti practic tot ce s-a intamplat. Incet-incet, a scris pana la urma rezumatul.

M-a bucurat ca a reusit sa faca si o comparatie cu alt personaj.

Incepe sa se contureze tot mai mult ideea de rezumat, de comparatii intre personaje, de intelegere a textului. Despre aceste lucruri am discutat cu ea si Andrei de cand erau mai mici, insa se vede clar diferenta dintre partea orala si cea scrisa. Cand spui ceva, iti formulezi ideile, le expui folosind si mimica, poti face pauze si poti sa iti schimbi vocea ca sa introduci anumite idei. Cand scrii….aici e altceva…trebuie sa formulezi cu atentie frazele ca sa se inteleaga mai clar despre ce este vorba si totul sa capete o forma.

Lucram-lucram, ne jucam…..invatam ­čśë

 

Insemnarile unei pustoaice (Rachel Renee Russell) – in viziunea Dariei

Din iarna, Daria ma batea la cap sa ii cumpar aceasta serie de carti, insa eu tot ezitam. In urma cu o saptamana, am vazut cartea „Insemnarile unei pustoaice” si am decis ca e momentul sa vad daca merita citita ori nu.

A fost pentru prima data cand am vazut-o pe Daria ca citeste doua carti in acelasi timp si am zis ca e mai bine sa termine prima lectura si apoi sa treaca la a doua. Mi-a spus: din moment ce asta faci si tu mami, eu de ce nu as reusi?!?

Sincer, imi era teama ca nu ar intelege nimic din ce citea si de asta o opream, dar am constatat ca simte nevoia uneori sa ia o pauza de la o carte si sa se „elibereze” de ceea ce citeste incercand un alt timp de lectura asa ca am lasat-o sa vad ce va face, ce va intelege.

Adevarul este ca nu ii place prea mult „Emil si detectivii” asa ca am inteles-o de ce a preferat o lectura usoara cum este „Insemnarile unei pustoaice”.

A citit-o foarte repede…dar a durat pana si-a adunat ideile sa scrie despre ea. De ce?

Sa zicem ca a fost inca o lectie pentru Daria. Celelalte carti citite pana acum puteau fi sintetizate in cateva cuvinte pentru ca actiunea era oarecum simpla, directa….pornea de la punctul A si se termina la punctul X.

In schimb, aceasta carte povesteste multe aventuri si probleme ale fetitei care nu pot fi sintetizate asa usor. La urma urmei este vorba de o carte –┬ájurnal asa ca si capitolele reprezinta aproximativ problemele zilnice ale unei pustoaice, cu bullies, cu prieteni etc.

Deci, pentru a scrie acest rezumat a fost nevoie sa invete sa sintetizeze cat mai mult ideile. Sa vedem daca a reusit ­čśë

In aceasta poveste, este vorba de o fetita pe nume Nikky. Ea este nevoita sa se mute de la scoala ei privata la alta. Acolo intalneste o fata pe nume Mackenzie care se comporta urat cu ea.

Dupa un timp, Nikky se imprieteneste cu doua fete pe nume Cloe si Zoey. Ele trei trec prin niste peripetii.

Mie mi-a placut foarte mult cartea pentru ca este amuzanta, ca de exemplu: atunci cand Brianna, sora mai mica a lui Nikky, a crezut ca Zana Maseluta ia dintii copiilor de pretutindeni si apoi ii lipeste cu SUPER GLUE ca sa faca proteze pentru batrani.

Cartea este scrisa sub forma de jurnal, iar Nikky povesteste ce i se intampla.

insemnarile unei pustoaice

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,850 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: