Tag: traditie (page 1 of 2)

Ce cadou cu specific romanesc as face unui strain?

De ceva vreme ma tot intreb acest lucru, nu pentru ca as avea cui sa fac un astfel de cadou, ci pentru ca mi-am adus aminte de o chestie de pe vremea liceului.

Nu mai stiu daca eram in clasa a IX-a ori a X-a, dar participam la acel schimb de scrisori cu copii din alte tari, schimb la care sunt convinsa ca ati participat si voi candva.

Dintre toti copiii cu care ma imprietenisem, era o fata din Argentina care imi era tare simpatica…blonda, cu ochi albastri, statura similara cu a mea.

La un moment dat, am facut noi schimb de produse cu specific traditional.

Ce mi-a trimis ea?

Ea mi-a trimis ingrediente pentru a face mate, un brau traditional, o bluzita.

Pentru necunoscatori, mate-ul este un ceai delicios in care se pune lapte si un strop de miere.

Jur ca un ceai mai bun nu am baut in viata mea, desi am testat o gramada in ultimii ani, inclusiv din Austria.

Mi-a placut bluzita si stiu ca am purtat-o la scoala pentru ca eram tare mandra de ea.

Braul rosu i l-am daruit tatalui meu care e mare amator de chestii traditionale din alte tari.

Ce i-am trimis eu?

La acea vreme, nu prea gaseai asa usor haine traditionale romanesti, dar am avut norocul ca, in apropiere de casa mea, sa se afle un magazin axat numai pe asa ceva.

Ca sa va faceti o idee, este vorba de perioada 1994-1996. Nu existau site-uri, iar daca erau eu cu siguranta nu aveam habar de ele (abia in facultate am avut calculator si mi-am facut adresa de mail!)

Asadar…m-am dus cu tata la magazinul respectiv si am ales o ie traditionala si o fota frumoasa pe o nuanta de albastru azur.

 (imagine preluata – Ie romaneasca – site Coltul romanesc)

Sa va spun ce incantata a fost?

Oh….a purtat hainele respective la prima ei intalnire cu baiatul care ulterior i-a devenit sot 😉

I-or fi purtat noroc 😀

Cand eram mica

Tata corespondase multi ani cu un englez si imi aduc aminte ca imediat dupa Revolutie am primit un colet cu multe ciocolate si cafea (nu au mai ajuns la noi prea multe pentru ca la posta s-a facut impartirea intre noi si angajatii postei! stiti multi despre ce vorbesc pentru ca asa furau din coletele primite din afara).

In schimb, eu am inceput sa corespondez cu baiatul acelui tip si i-am trimis in urmatorii ani cate un produs tipic romanesc, sub supravegherea lui tata pentru ca eu nu as fi stiu ce sa aleg.

corporate-gift (imagine preluata – Cadou romanesc – site Coltul romanesc)

Noi romanii

Cred ca nici daca ne pica cu ceara nu suntem in stare sa recunoastem ce inseamna un produs tipic romanesc si cat de mult apreciaza strainii aceste valori!

Nu am mai tinut legatura cu acele persoane din momentul in care am terminat liceul, dar imi aduc aminte ce incantati erau cand primeau ceva de la noi.

Intr-una dintre vacantele petrecute la munte, am asistat la modul aproape reverentios in care un olandez se uita si nu indraznea sa atinga obiectele artizanale pe care le vindea un taran.

Se incearca din rasputeri sa se aduca la un punct de recunoastere internationala aceste produse minunate si, paradoxal, ele sunt mai apreciate in afara decat de catre romani.

Eu mi-am propus sa va mai aduc aminte din cand in cand despre aceste produse…poate va aduceti aminte si voi de bunicii vostri si de vacantele petrecute la tara….

Sa nu lasam traditia sa dispara!

 

Meniu de Craciun sau….?

Stiu ca multe persoane incearca sa pregateasca un meniu traditional, dar nu intentionez sa scriu un articol despre ce sa pregatiti ori nu.

Vreau sa va povestesc ce am facut in urma cu 3 ani cand am petrecut primul Craciun in casa noastra.

Traditii din copilarie

Inca de cand eram copil, luna decembrie insemna cadouri, taierea purcelului, colindatul, pregatiri festive, impodobirea bradului…..dureri de burta de la prea multa mancare grea, cateva kilograme in plus….

Dar, dincolo de aceste lucruri, ramaneam cu cateva sentimente: relaxare, calm, bucurie ca aveam o familie mare si iubitoare.

In vacanta de iarna mergeam la bunici (in cea de vara la nasa mea) si acolo urmam toate traditiile mai putin postul (desi credinciosi sadea, bunicii nu mi-ai impus niciodata sa tin post…dar mancam ce pregatea mamaia si asta insemna totusi „post”).

Cel mai mult imi placea sa merg la colindat!

Nu era bucurie mai mare decat asta!

Imi placeau turtele facute de mamaia mea, povestile spuse de bunici cand dormeam cu ei…

Abia asteptam sa faca mamaie mamaliga ei buna ca sa mananc cu lapte batut in putina.

Tataie punea covrigi pe plita si ii incalzea taman bine ca sa ii mananc alaturi de mere, portocale si nuci 🙂

Casa mirosea a sarbatoare!

Apoi venea mama de la Bucuresti cu bunatati….

Incepea „complicata procedura de taiere a porcului”…si de aici toate traditiile de care sunt sigura ca stiti si voi….

Traditiile se schimba

Au trecut anii, acum am si eu copii.

Unele traditii s-au pastrat, altele nu.

Daca inainte impodobeam bradul inainte de Craciun, de mai bine de 12 ani am optat pentru un brad artificial pe care il impodobim imediat dupa sf.Nicolae pentru ca cei mici sa se bucure de el cat mai mult timp.

La colindat au mers cat am locuit la Mihailesti. Aici unde locuim nu se merge la colindat. De fapt, niciun vecin nu deschide usa! Ceea ce a fost o dezamagire mare pentru copiii mei care isi doreau sa colinde si sa se bucure de merindele primite.

Anul acesta am decis sa ii ducem la colindat la Mihailesti. Au prieteni acolo si au cu cine sa se duca din casa in casa.

In urma cu 3 ani, pentru ca sarbatoream primul Craciun in casa noastra, am vrut sa pregatesc tot ce era traditional!

Si cand zic tot, intelegeti TOT!

Ba inca am facut si variante ca nu cumva sa ramanem fara mancare!

Sarmale in foi de varza

Varza a la Cluj

Cozonaci

Chec

Placinta de mere

Placinta de dovleac

Tort

Turte

Turta dulce

Drob

Cartabos

Leber

Carnati

Salata de beouf

Salata orientala

Friptura

Mamaliga

Ciorba din oase de porc

Piftie

etc

In fine….intelegeti voi ideea, nu?

Sa va mai spun ca eram 3 adulti si 2 copii ?!?

Evident ca am ramas cu mancare!

Bine, am venit cu ideea de a-i da soacrei mele o parte din mancare pentru ca urma sa aiba musafiri, dupa Craciun, dar pentru ca se ducea in vizite asa ca ea a scapat de o cheltuiala, iar eu am avut (in sfarsit) loc in frigider!

Traditii noi

Am realizat ceva: chiar nu este nevoie sa pregatesc ca nebuna multa mancare!

Serios!

Mai bine sa fie cate ceva din fiecare, dar nu din toate!

Si mai bine sa fie pregatite pe zile, nu pentru o singura zi!

E bine si pentru sanatate pentru ca nu ne imbuibam aiurea, dar e bine si pentru ca nu e cazul sa zac pe urma dupa ce am dereticat toata casa, dupa ce am facut mancare si prajituri.

In plus, am adaugat carne de pui in meniul de Craciun ca alternativa la preparatele din porc.

Nu va imaginati ca nu vom avea porc.

Anul acesta, sotul meu se incapataneaza sa „taie” porcul in curtea noastra!

Vrea cu orice pret sa faca asta si am zis ca deh…se apropie criza de 40 de ani (toti trei facem glume pe seama lui de cred ca s-a saturat de noi pana peste cap! 😛 ) si sa il las sa isi faca damblaua!

Oricum cumpara porc de la tara, doar ca il aducea gata taiat si totul curatat.

Anul acesta ma pune la incercare si pe mine pentru ca a trebuit sa ma informez (memoria mea se dusese pe apa sambetei dupa 3 ani in care nu am participat efectiv la pregatirea / sectionarea etc porcului) cum se curata amaratelea alea de mate!

IAH!

In fine…..sa ii facem nebunului pe plac, sa se simta om la casa lui si sa il lasam sa stea in ger sa taie, sa curete, sa sectioneze totul….

Am pregatit vase mari, i-am explicat ca eu nu ies din casa pana nu se termina aproape totul (a fost de acord mai ales ca stie cat l-as bate la cap daca as sta in curte)….

Asa ca…. brrr…..

Mai e putin!

Pentru copii

In primii ani imi luasem obiceiul sa le cumpar daruri peste daruri de nu mai stiau in dimineata de Craciun unde sa se uite intai, cu ce sa se joace si ce sa faca….

De cativa ani mi-am invatat lectia si le ofer maxim doua cadouri la fiecare.

Imi aduc aminte ca Daria avea 5 ani si m-a intrebat: Mos Craciun ne-a adus cadouri, nasa, Neli, mamaie si tataie ne-au dat cadouri….dar voi ce ne dati?

Si iata ca am inceput sa le dam separat cate ceva….ca sa nu creada ca mami si tati nu le dau nimic! 😛

Treptat au aflat ca nu exista Mos Craciun, dar se distreaza sa faca liste si sa imi spuna ce sa-i transmit Mosului ca isi doresc 😛

Anul acesta, Andrei a facut o lista (la obiect as zice eu): inca un laptop, inca un telefon, toate pistele Hot Wheels din lume, doar o tableta!

Daria ne-a dat gata cu ideea ei!

Va pun mai jos imaginile ca sa va lamuriti!

Ca o paranteza pentru ca au fost cativa comentatori pe facebook: a cautat pe telefon cursul valutar, a ales dolarul care era cel mai ieftin (veti intelege imediat la ce ma refer!) asa ca nu va chinuiti sa comentati ca nu e corecta inmultirea pentru ca ati gresi 😛

20161203_132825 20161203_132848

La ce se refera?

Illia este un personaj anime care ii place Dariei in aceasta perioada.

A decis ca vrea sa se imbrace elegant de acum inainte si de aceea ne bate la cap sa ii cumparam exact ce nu vroia sa poarte inainte si stateau in dulap degeaba: palton si camasi.

illya

In fine….noi sa fim sanatosi ca este clar ce ne asteapta de aici inainte 😛

 

Sarbatori fericite tuturor!

Recomandarea de marti: In cautarea lui Nouf – Zoe Ferraris – recenzie

In februarie 2016, am citit „Finding Nouf” de Zoe Ferraris si am scris un articol despre aceasta carte.

in-cautarea-lui-nouf

In toamna 2016, am inceput colaborarea cu site-ul Literatura pe tocuri participand la campania #PromovamLiteratura .

Din lista de carti, am ales ceea ce mi s-a parut interesant la acel moment. Am observat ca era oferita si aceasta carte (varianta in limba romana) si nimeni nu o cerea.

Stiind cat de mult mi-a placut in engleza (varianta electronica), am decis ca vreau sa am cartea si sa o pot reciti de cate ori imi doresc.

Despre autoare

Zoe este o scriitoare din SUA care s-a casatorit cu un barbat din Arabia Saudita. A locuit timp de 9 luni cu socrii ei, iar acea experienta a ajutat-o sa scrie cartile care au facut-o cunoscuta.

Zoe Ferraris

Detalii pe wikipedia.

„Finding Nouf” a reprezentat romanul de debut al autoarei, urmat de City of Veils si de Kingdom of Strangers. Cele 3 carti au reprezentat un succes international rasunator, fiind publicate in peste 45 de tari.

In august 2015 a scris si o carte pentru copii Galaxy Pirates: HUNT FOR THE PYXIS .

Despre carte

Din punctul meu de vedere, „In cautarea lui Nouf” este una dintre cele mai frumoase carti citite vreodata.

Nouf este o tanara de 16 ani disparuta inainte de casatorie.

Pe masura ce investigatia avanseaza, cititorul descopera lumea traditionala saudita si micile accente de independenta ale unor personaje.

Din acest punct de vedere, am putea considera ca este o carte despre traditiile si istoria familiilor saudite.

Daca ne gandim la faptul ca se investigheaza o crima, putem considera ca este un roman politist.

Pe masura ce sunt relevate diverse aspecte ale vietii lui Nouf, intelegem ca este o poveste de iubire.

As zice ca este o carte ce are toate elementele necesare ca sa fie citita si apreciata la justa ei valoare.

Dincolo de aceste aspecte, este de apreciat stilul in care Zoe Ferraris reuseste sa ne introduca in lumea invaluita de mister…fara acuze, fara laude…subtil, incet, in mod integru….fiecare trage propriile concluzii…

Pentru un roman de debut….nici nu poti crede ca este doar prima carte scrisa…ai sentimentul ca este vorba de o autoare cu experienta care stie cum sa introduca elementele de suspans, de mister astfel incat sa te duca pe niste cai, sa para ca iti raspunde la niste intrebari, dar sa iti creeze altele…

Personal, mi-a placut enorm cartea si v-o recomand din inima.

Este printre putinele carti despre care nu poti sa prevezi evolutia personajelor, la care nu iti dai seama ce curs apare…cand crezi ca cineva este vinovat, incepi sa te intrebi daca e asa sau nu…cand crezi ca se formeaza un cuplu, te intrebi de ce si mai ales „daca”….te intrebi cine, de ce, cum, cand a omorat-o pe Nouf!

Si ramai…fara cuvinte cand intelegi totul!

 

Recomandari

Cartea o puteti cumpara de pe site-ul editurii Rao cu 24.99 ron, de pe emag cu 15.49 ron , de pe Carturesti cu 24,99 ron sau de pe Libris cu 16,24 ron .

 

Sa se faca lumina!

Stiu-stiu! Cati dintre voi nu ar vrea sa spuna acest lucru si …chiar asa sa se intample, nu?

Imi place mult aceasta perioada din an pentru ca, pe unde te duci, vezi numai lumini….

Iesi din casa, vezi lumini colorate la ferestrele vecinilor….sunt brazii impodobiti cu globuri, beteala, bomboane, lumini etc….asteptand sa vina Craciunul si copiii sa se bucure de cadourile ascunse acolo.

Mergi prin oras si te uiti spre cer….nu vezi stelele (e adevarat ca nu se prea vad stelele cand te afli in oras din cauza cladirilor, a cablurilor, a poluarii), dar vezi luminile colorate atarnate intre stalpi…Te bucuri sa vezi lumini, sa vezi fulgi, globuri, stele……unele albe, altele colorate….Vezi brazi imensi impodobiti din loc in loc si te bucuri alaturi de copii de fiecare moment…..

Te duci in parcuri si vezi multe figurine luminate care reprezinta tot felul de imagini: animale, flori, fulgi, curcubee…..Aproape ca iti vine sa cauti patine ca sa te dai pe gheata precum Elsa si Anna din Regatul pe Gheata, nu-i asa? 😉

Intri in magazine si constati ca toti s-au luat la intrecere sa pregateasca atmosfera de sarbatori….brazi impodobiti, cutii ambalate care imita cadouri, muzica de Craciun, oferte promotionale care incearca sa prinda cat mai multi clienti…la urma urmei acum e momentul celor mai mari vanzari din intreg anul, nu?

Oh, ador Craciunul!

Imi plac luminile, imi plac culorile, imi place sa aud cantece…..imi place sa simt mirosul de bunatati care se raspandeste peste tot in jur 😉

Ca o paranteza, va povestesc ceva: cand ne-am mutat in casa noastra, nu reusisem sa montam inca aragazul…E vorba de un aragaz nou electric si trebuia sa asteptam sa vina un electrician pentru ca nu se baga in priza, ci trebuie conectat direct la retea asa ca nu e indicat sa faci ceva de unul singur. In fine, ideea e ca nu aveam cum sa gatesc…ma foloseam de friteuza (cine ar fi zis in urma cu 10 ani cand ne-am casatorit ca friteuza primita cadou la nunta vom ajunge sa o folosim pana la urma?!?) si mai faceam mancare la soacra mea, apoi o aduceam acasa….

Problema era ca nu aveam cum sa pregatesc si ceva dulce….

Ne aflam in curte si, in fiecare dimineata, se simtea un miros extraodinar de placut a arome de vanilie, mere, paine calda…..Tot aerul era plin de aceste miresme extraordinare….Iar eu nu faceam decat sa ma gandesc: „ce gospodina extraordinara locuieste in apropiere?!? in fiecare dimineata face ceva bun!”

Abia dupa o saptamana am realizat ca mirosul venea de la fabrica de paine din apropiere unde se pregateau si tot felul de produse de patiserie 😀

Inchei paranteza aici.

Ei bine, asta imi place sa simt in perioada sarbatorilor: mirosul de bunatati gatite de gospodine!

Ai parte de un sentiment aparte care te duce cu gandul la familie, mese imbelsugate, rasete si voie buna…la cadouri, la Mos Craciun, la povesti, la dans si bucurie….

Eu am pregatit deja mare parte din mancare (anul acesta am incercat sa fac ceva nou: kaiser de casa si muschi impanat despre care voi povesti in curand) si livingul este deja pregatit de Daria.

Pe baieti i-am trimis azi dimineata la cumparaturi ca sa se simta utili 😉

Diseara se ocupa sotul de partea de iluminat din curte si din living ca sa avem parte de tot tacamul complet.

Scuze, alta paranteza: pentru Anca (una dintre cititoarele fidele) – multumesc pentru recomandare! Am vazut oferta de pe site-ul recomandat de tine www.greentek.eu/ro si cred ca la ei vom apela in vara cand vom schimba sistemul de iluminat din living. Ai avut dreptate: au o oferta tare interesanta! Multumesc mult pentru sfat!

Inchei paranteza si va urez tuturor: CRACIUN FERICIT!!!

Brazii nostri

Anul acesta bradul a fost impodobit de copii. Am decis sa il facem in culorile steagului romanesc asa ca ……acesta este bradul de la etaj:

impodobim bradul si ne jucam (5)

Dupa un timp, am decis sa impodobim un bradut si la parter unde e zona de familie ca sa se bucure copiii de lumini pana la ora de culcare

IMG_3543

Drag mi-e jocul romanesc…..

….Dar nu stiu cum sa-l pornesc!

Cine stie urmatoarele versuri?

Zilele acestea mi-am dat seama ca cei doi copii ai mei nu cunosc prea multe traditiile romanesti, ma refer la cele adevarate, nu la cele ultra discutate in media/scoala.

Totul a pornit de la o discutie absolut banala referitoare la ie romaneasca

Cum lor le plac mult povestile si ochisorii li se maresc de bucurie si curiozitate, m-au prins repede in cursa si am inceput sa le povestesc despre daci si romani (mereu le plac astfel de povesti), despre iscusinta femeilor dace …..Sincera sa fiu habar nu am cand am ajuns sa raspund la intrebarea „De ce i-au taiat capul lui Mihai Viteazul?” Am tot povestit si am discutat cu ei de ma durea pe mine gura, dar pe ei nu ii durea capul si nici nu taceau.

La un moment dat, fiica-mea ma intreaba: „mami, dar noi avem haine de-ale dacilor? dar de-ale romancelor de pe vremea celui care a vrut sa uneasca tarile romane?”

Am realizat ca „da,avem!” si i-am spus sa se uite la ea in sifonier si sa imi aduca ce gaseste acolo si crede ea ca se potriveste discutiei noastre.

S-a dus mirata acolo si s-a intors dupa cateva minute entuziasmata: „mami!!!! costumul meu popular! ia mea! nu-i asa ca la asta te-ai referit?”

I-am vazut bucuria si mandria de parca era o fetita daca! de parca era o fetita care isi cunostea istoria! Si faza e ca nu stie decat o bucatica mica de tot din ce am mai povestit eu!

Asa imi dau seama ca sunt si eu mandra ca sunt mama acestei fetite care sper sa le povesteasca la randul ei copiilor pe care ii va avea cand va fi mare despre ceva ce se mosteneste de generatii: ia romaneasca!

Indiferent de doine, balade, istorie, relicve din muzee……hainele traditionale ne raman mereu alaturi si se transmit din generatie in generatie!

Cele mai frumoase sate din lume

Una dintre preocuparile mele constante consta tocmai in aducerea copiilor spre valorile traditionale. De ceva vreme urmaresc activitatea domnului Marghiol Nicolae si admir munca sa asa ca banuiesc ca nu veti fi mirati daca va redau mai jos comunicatul emis de dumnealui:

 

ASOCIATIA CELE MAI FRUMOASE SATE DIN ROMANIA – AFSR
CIOCĂNEȘTI – SATUL CULTURAL AL ROMÂNIEI 2014


Au participat sambata 10 mai la Mozet – Valonia – Belgia la
FESTIVALUL INTERNATIONAL – CELE MAI FRUMOASE SATE DIN LUME
alaturi de asociatiile 
surori din Spania, Italia, Canada, Franța, Belgia, Germania, Coreea de Sud, Japonia.

In cadrul evenimentului AFSR
si 
SATUL CULTURAL AL ROMÂNIEI – CIOCĂNEȘTI (SV)

Vă mulțumim pentru sprijinul oferit promovării valorilor satului românesc in lume !
Marghiol Nicolae
Președinte executiv AFSR
0749 22 30 53
marghiol.nicolae@gmail.com

www.satefrumoase.ro

Ca dupa sarbatori….despre Biblii, traditii si batrani

Cand eram copil, imi aduc aminte ca imi placea mereu sa le aduc mici suveniruri bunicilor mei din fiecare excursie ori tabara unde plecam cu scoala.

V-am mai povestit ca tatal meu era adeptul ideii ca nu trebuie sa vorbim, sa ne gandim la Dumnezeu, sa nu mergem la biserica si sa nu cumva sa se afle ca bunicii m-au invatat sa ma rog.

De asemenea, v-am mai povestit si faptul ca eu tot ma rugam, tot mergeam la biserica cu bunicii (e drept ca ma luau doar de sarbatori cand tata nu avea ce sa faca!).

Nu mai stiu exact ce varsta aveam, dar clar undeva pe la 7-8 ani s-a intamplat ceva minunat pentru mine: am primit cadou o carticica de rugaciuni. Doamne, ce mai ascundeam carticica sa nu o descopere tata. Ma gandeam la cele mai rele scenarii si preferam sa o tin ascunsa sub un teanc mare de carti si caiete de scoala. O scoteam doar atunci cand nu era acasa.

Bunicii sunt cei care m-au invatat sa ma rog. De la bunica am invatat Tatal nostru si Inger, ingerasul meu, iar de la bunicul meu am invatat Crezul.

Desi bunicul meu nu era mare fan al femeilor 😛 , a recunoscut ca il mosteneam in ce priveste memoria asa ca a fost de acord sa ma invete Crezul. La inceput a fost recalcitrant: nu cred ca te vei descurca, e lung, e mult, esti mica…esti fata!

Eh, taman ultimul argument a pus capac si l-am invatat doar ca sa ii demonstrez ca POT!!!

El oricum nu a recunoscut niciodata ca era mandru de mine pentru nimic asa ca nu stiam exact ce gandea ….

Tot incercam sa ii atrag atentia si ajunsesem sa ma comport destul de ….. prostesc! Ma enervam cand vedeam ca il prefera clar pe varul meu (singurul care ii purta numele de familie si ii duce mai departe ….barbatia 😛 ) si atunci faceam tot felul de boacane ori spuneam transant ce gandeam (niciun alt var nu avea acest curaj cu bunicul pentru ca era destul de dur si nu accepta sa vorbeasca copiii cand la discutii erau adulti 😉 )

La un moment dat, imi aduc aminte ca era sarbatoare mare. Nu mai retin daca era Pastele ori sf.Constantin si Elena, dar cert e ca ne stransesem toti la bunici pe prispa. Bunicul facuse gratarul, bunica pregatise mamaliga, mamele pregatisera prajituri, tatii se ocupasera de bauturi, copiii se jucau…Vorba vine se jucau. Eu sunt cea mai mica din familie, ceilalti sunt mult mai mari decat mine: cel mai mare dintre veri are cu 15 ani mai mult decat mine, cel mai mic (dinaintea mea) are cu 5 ani mai mult!

Ideea e ca bunicul tinea cont de urmatoarele lucruri:

Eram 5 nepoti: baiatul cel mai mare si o fata de la mijlocia lui, o alta fata (de aceeasi varsta cu prima) si un baiat de la mandria bunicului (=baiatul mai mare) si acesta din urma ii purta numele de familie si…eu! 😀

Pe copiii baiatului ii vedea doar de 3 ori pe an: Craciun, Paste, sf.Constantin si Elena.

Pe ceilalti doi ii vedea de cate ori aveau nevoie de ceva si veneau sa ceara – stateau in acelasi sat, dar se vedeau mai rar decat ii vedeam eu pe bunici.

Eu veneam o data pe saptamana si in vacanta (cat am fost mica, pe urma nu am mai stat la bunici, ci la matusa mea).

Bun!!!

Deci, recapitulare: preferatul era baiatul mai mare cu 5 ani decat mine si singurul care ii purta numele!

Bunicul avea un obicei: de cele 3 dati cand ne intalneam toti, ne daruia cate o hartie (=bani) ca sa ne cumparam ce vroiam noi!

Problema mea era ca impartea acesti bani in functie de preferinte: cel mai iubit, cei mai mari, cei pe care ii vedea mai rar….

Deci: nepotii care veneau de 3 ori pe an au primit cate 100 de lei fiecare; nepotii din sat au primit cate 50 de lei fiecare, eu (=cea mai mica) am primit 25 de lei!

M-am infuriat teribil si am facut scandal!

Aveam 7-8 ani si mi se parea nedrept ca nu primeam la fel ca cei care veneau rar!

Am tipat si am explicat ca nu imi place sa fiu lasata la urma!

Degeaba au incercat sa ma convinga ca asa e „drept”!

Eu nu, nu, nu!!!

I-am dat bunicului banii inapoi si am refuzat sa ii primesc inapoi!

Trebuie spus ca bunicul meu era cel mai incapatanat om pe care l-am cunoscut si nimeni nu avea curaj sa ridice vocea in fata lui, cu atat mai mult sa comenteze ceva legat de deciziile lui!

Va dati seama ce soc a avut cand am facut taraboi si mai ales cand am anuntat ca, daca nu isi ia banii inapoi, ii rup! Nu m-a crezut nimeni!

Am insistat de 3 ori ca nu ii vreau si ca ii rup daca mi-i mai indeasa in mana!

Daca nu au inteles, atunci le-am aratat!

Am rupt banii bucati-bucatele in fata bunicului si aruncat totul la picioarele lui!

Am plecat de langa ei ca sa nu vada cat de rau sufeream si cat plangeam!

Dupa cateva luni, am plecat intr-o tabara cu scoala si am decis ca in loc de un suvenir banal sa cumpar o biblie!

Pe vremea aceea erau rare bibliile asa ca nu se punea problema sa ai de unde alege (in ziua de azi gasesti inclusiv Biblii cu fermoar, spre exemplu). Biblia cumparata de mine avea coperta neagra din material dur!

Am impachetat-o in hartie bej (asa era la vremea aceea) si, cand am ajuns la tara , m-am dus la bunici si le-am daruit Biblia!

Bunicii i-au dat lacrimile de emotie, iar bunicul a ramas fara cuvinte. Amandoi atingeau Biblia cu mainile tremurande si cu emotie de parca atingeau….ceva……Greu de descris momentul!

A fost prima data cand bunicul a zis: multumesc!

Biblia o am si in ziua de azi! Am pastrat-o dupa ce au murit bunicii si o voi pastra pentru copiii si nepotii mei!

Paste luminat si fericit tuturor!

paste fericit1

Traditii de Paste

Nu stiu ce traditii aveti voi in familie de Paste, insa la noi am ‘stabilit’ cateva special pentru copii.

In fiecare an de Paste, cei mici primesc cate o carte, o jucarie si hainute noi. In dimineata de Paste, „iepurasul” ascunde oua prin gradina si copiii merg in curte cu cosulete sa le adune. Cine aduna cele mai multe, castiga un premiu: suc ori o felie de tort, un ou Kinder mare etc…..

De obicei, si noi adultii ne „innoim” ,dar nu in totalitate precum copiii. Mai exact, ei se imbraca din cap pana in picioare. Noi doar un obiect 😀

Anul acesta am decis sa imi aleg ceva diferit decat de obicei in sensul ca de obicei imi cumpar pantofi office ori sandale cu platforma, insa anul acesta caut oferta genti de firma .

De ce?

Pentru ca de atata carat jucarii, sticle cu apa, servetele uscate, servetele umede, bloc-notes, pixuri, chei peste chei, telefoane etc….s-au deteriorat unele dintre genti si nu mai pot sa le folosesc. Pe de alta parte, cei mici au inceput sa isi ia ghiozdanele cu ei cand plecam undeva asa ca incerc sa imi caut si eu genti mai mici din  2 motive:

  1. sa nu mai arat de parca as cara o papornita dupa mine 😀

  2. sa nu cumva sa se dezvete de bunul obicei de a-si lua singuri ce au nevoie 😉

E drept ca e mai greu pentru mine sa ma adaptez la noua situatie si am tendinta in continuare de a lua la mine in geanta tot felul de lucruri pe care le consider ca fiind importante si posibil uitate de cei mici acasa.

Cu alte cuvinte incerc sa evit nervii si crizele si inca mai iau in geanta tot felul de carticele si bloc-notes&pixuri, joculete si mai stiu eu ce gasesc in acel moment ca e util.

Pf…e clar ! Intai trebuie sa ma dezvat eu de „bunele obiceiuri” si pe urma sa am grija sa nu se dezvete ei de ceea ce le place si li se pare o provocare 😉

La voi cum e?

 

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,844 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: