Free image from pixabay

Prietenii la nevoie se cunosc

Azi dimineață am descoperit un blog nou – Prieten de vreme rea. Denumirea lui mi-a adus aminte de ultimii ani sau poate de întâmplări din ultimii 10-14 ani care au schimbat cumva stările emoționale prin care am trecut, momente din acele zile care au schimbat totul… Vă explic mai jos la ce mă refer. Le iau aleatoriu pentru că nu contează ordinea oricum, ci cum apar ca flashuri în memorie…legat de prietenii și prieteni.

Free image from hotdogswithheart

La vremuri grele, prieteni adevărați apar de unde nu te aștepți

O situație grea, dureroasă a dus la mutarea noastră bruscă. Era o perioadă în care investisem tot ce aveam și ce urma să avem, nu mai aveam în buzunar decât ceva de genul 10 ron. Nu zic că nu mai aveam bani nici de mâncare, darmite de mutare! La acel moment, am crezut că se despică pământul și ne înghite cât de greu ne era. Am avut noroc și s-a dovedit că cineva acolo sus ne iubește. Un prieten s-a oferit să ne dea o mașină cu șofer pentru a transporta mobila. alți oameni s-au oferit să ne ajute să scoatem/mutăm/aranjăm totul. Oameni care ne erau datori, au început să sune să ne întrebe când ne putem întâlni ca să ne dea înapoi banii împrumutați. Aceasta este partea bună, pozitivă dacă vreți…Pe de altă parte, oameni care ar fi trebuit să ne fie aproape, ne-au întors spatele și au ridicat mâna (figurativ vorbind), iar acum au pretenția să fim din nou…rude, prieteni, apropiați.

Free image from Pixabay

Cred că cel mai greu a fost să ne mutăm. Nu ai idee cât s-a acumulat, până nu ești în postura de a te muta. E simplu, dacă muți doar haine. La drept vorbind, nu e mare filosofie să aduni bagajele, nu? Eh, să muți mobila e altceva. Dacă ai mobila modulara, trebuie desfăcută cu grijă, așezată cu atenție în mașina de transport, protejată pe drum de orice zgârieturi și lovituri, asamblată cum trebuie. Așa cum am spus, nu aveam la acel moment cum să apelăm la o firmă de mutări mobilă , dar am avut noroc cu un prieten care ne-a oferit ajutorul. Sincer, calul de dar nu se caută la dinți…dar vă spun că o parte din mobilă, cărți (avem enorm de multe cărți – circa 1000-1200), jucăriile voluminoase (gen căsuță, corabie – de exterior – etc) au avut de suferit. Cum am spus, nu mă plâng pentru că nu vreau să fiu ingrată. Ajutorul oferit a fost mai mult decât binevenit la acel moment. Da, dacă ar fi fost bani, am fi apelat la o firmă specializată. Da, dacă ar fi fost bani am fi ales poate altă casă, alt loc, alt oraș… Dar opțiunile pe care le aveam la acel moment, ne-au dus unde s-a putut…Așa e viața, nu?

Prieten de vreme rea

Bună expresie, domnul Cornel! La vremuri rele, se vede cine ți stă aproape. De ce? Pentru că la vremuri bune, toată lumea e lângă tine. Cred că astfel de „prieteni” apar ca ciupercile după ploaie. Astfel de „prieteni” sunt primii care cer bani cu împrumut și îți sunt loiali cât timp le dai…apoi ești cel mai mare dușman dacă îndrăznești să le ceri ce îți aparține. Dar…am avut noroc de prieteni adevărați în vremuri grele, oameni care au oferit un umăr și o ureche ca să te descarci, care au venit cu un sfat la momentul potrivit. Da, acei oameni sunt prieteni de vreme rea, buni pentru suflet și inimă cum rar se mai întâlnesc la noi, din păcate!

Free image from pixabay

Vremea trece, vreme vine

Știți ce mi se pare mie ciudat?!? Sunt oameni pe care îi ai mereu aproape, dar la prima distanțare nu mai dau niciun semn de viață și totul pare ca și cum nu ar mai fi. Iar tu stai și te întrebi ce s-a întâmplat, de ce s-a răcit acea relație de prietenie, de ce nu răspunde la telefon, de ce nu sună înapoi…Și sunt oameni cu care nu vorbești ani buni, iar la primul semn de viață e ca și cum timpul nu ar fi existat. Vi s-a întâmplat așa ceva? Să vorbiți cu oameni pe care nu i-ați văzut de ani buni și să pară că timpul nu a trecut deloc??!

 

Despre Antoaneta 583 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

26 de comentarii publicate

  1. Am momente cand cred in prietenie si momente cand nu mai cred in ea. Intr-o perioada aveam o prietena care ma suna doar cand avea nevoie de bani cu imprumut. De cand nu i-am mai dat, nu m-a mai sunat. 😀
    Ce prietena rea sunt, nu-i asa? „Prietenul la nevoie se cunoaste”, dar cand tu vezi prietenul ca o marioneta si o sursa de bani nu e ok. Mai ales cand nu te tii de cuvand si nu aduci imprumutul la timp.

    • La faze de acest gen, pot spune ca sotul meu e campion! A dat la bani cu imprumut la asa zisi prieteni incat…daca ar fi sa ii adune inapoi (dar e clar ca nu se va mai intampla acest lucru!), ar insemna o suma destul de mare.

  2. Nu cred in prietenie, nici macar cand e vorba de montat sau carat mobila, zau. Nu m-am bazat niciodata pe prieteni si cred ca am facut bine. Vad peste tot prietenii d-astea care sunt numai lapte si miere cand e vorba de baut cafea si le fata vaca daca ai o treaba sau o problema si soliciti ajutor.

    • Nu pot spune ca nu am prieteni. Doamne fereste! Chiar au fost oameni care mi-au sarit in ajutor cum nici nu ma asteptam! Inclusiv sa imi ofere propria masina ca sa ma deplasez sa rezolv ceva urgent! Acum chiar sper sa fi fost si eu o prietena la fel de buna pentru ele!

  3. Eu sunt adepta celor din ultima categorie. Da, există oameni cu care nu vorbesc luni întregi şi când ne vedem, parcă ne-am fi despărţit pentru o zi, reluăm discuţia de unde a rămas. Şi am în jur oameni care spun că-mi sunt prieteni. Sun azi, sun mâine, sun poimâine şi apoi o lună nu sun. Şi sună ei şi, în loc de salut, aud „mai trăieşti, nu mai dai niciun semn…”.
    Frumos tare articolul!

  4. Am prieteni adevarati cat sa-i numeri pe degetele de la o mana. Nu am legat si nu leg usor o prietenie pentru ca nu pot avea incredere. Cea mai buna prietena imi este sora care ma ajuta chiar daca nu-i cer ajutorul.

  5. Un articol scris din suflet, care m-a emoționat și mi-a stârnit și mie amintiri…

    Eu sunt de părere că trebuie să faci cât de mult bine poți, pentru că binele ți se va întoarce cândva, nu neapărat de la cei la care le-ai făcut bine, nu pentru că n-ar vrea, dar poate nu au posibilitatea sau puterea să te ajute, ci de la alte persoane, la care nici nu te aștepți.

    Am ajutat multe persoane, așa cum am putut la momentul respectiv, dar am și primit un ajutor nesperat în anumite momente grele ale vieții. ”Miracolele se înfăptuiesc prin oameni” – se zice și credeți-mă că m-am convins de acest adevăr.

    Și pe mine m-au dezamăgit multe persoane, pe care chiar le consideram prietene, dar am mers mai departe, bucurându-mă de noi prietenii pe care mi le-am făcut.

    Și da, consider că o prietenie adevărată nu își pierde valoarea în timp. Am o prietenă plecată de mult timp în străinătate, iar când ne-am întâlnit ne-am simțit la fel de bine împreună, de parcă ne despărțisem cu o zi în urmă.

    • Tyna, ai suflet mare. Eu am avut parte de tradari din partea prietenilor si am vazut ce rau e cand se intampla ca cineva sa foloseasca impotriva ta ceva ce nu ar trebui. Eu sunt mai fraiera, daca ma cert cu cineva, nu am obiceiul sa arunc cu noroi chiar daca stiu lucruri dureroase/urate despre acea persoana. Nu e in firea mea.
      Ai dreptate, prieteniile adevarate rezista in timp, dar nu se poate spune, totusi, ca o discutie cu o persoana, la distanta mare in timp, poate duce la ceva mai intim, la comunicare mai profunda. Mai degraba ar fi o relatie de prietenie, cele doua persoane sunt cunostinte care isi impartasesc din momentele vietii, nu fac confesiuni sau ceva de genul asta.

  6. Am prieteni puțini, o prietenă drept să îți spun. Nu sunt genul care socializează peste măsură și celelalte prietenii au picat la testul timpului. O, mă descurc în orice situație, dar nu iau nicio inițiativă. Am cunoscut câțiva oameni cu adevărat buni in lumea online, dar, iar, nu sunt genul care să stea cu orele conversând la telefon sau altfel. Oi fi eu de vină? Nu știu. În schimb, știu că familia mea e necondiționat alături de mine.

    • Claudia, sunt la fel ca tine. Nu sunt nici eu genul care sa iasa la cafea/plimbare cu prietenele. Prefer o intalnire la una dintre noi acasa, dar cel mai des discutam prin telefon pentru ca suntem prea ocupate cu propriile probleme. E drept ca nici la telefon nu stam asa de mult, poate doar sa fie ceva de discutat mai serios, in rest…

  7. Interesant articolul. Faptul ca exprima o realitate, a ta in acest, da o nota mai aparte.
    Eu pana acum am fost norocoasa de aceea pretuiesc fiecare clipa .
    Odata, un om mai in varsta mi-a spun un lucru: ” prietenia adevarata consta („se masoara” ) in calitate si nu in cantitate” . Aici multi dintre noi gresim, avem asteptari si la final ramanem cu dezamagirea.
    Prietenii nostri sunt in Galati iar acum ne vedeam rar, vorbim la telefon de 2 ori pe luna dar suntem alaturi sufleteste. Pretuim fiecare clipa cand suntem impreuna.
    Bafta cu prietena si capul sus.

  8. Tuturor cred ca ni S-a mai întâmplat. Tocmai de aceea apreciezi un prieten. Poate nu vorbești sau nu îl vezi o vreme îndelungată, dar știi ca e acolo.

    • Da, Geo! Este imposibil sa nu se intample cuiva asa ceva. Eu am ajuns la concluzia ca nimeni nu ne cunoaste cu adevarat si ca rari sunt oamenii care se obosesc sa faca acest lucru, sa vada dincolo de linie cum s-ar spune.

  9. Prieteni adevărați, tot mai rar. Mi-am prăjit sufletul cu o prietenie de 20 de ani (dar una care părea de beton) iar la un moment dat a crăpat, dar așa de urât, că nu mi-am revenit nici acum, după ce au trecut 8 ani. Am investit mult în prietenii dar pentru mine, o prietenie adevărată este atunci când spui ce simți, cu adevărat, nu numai ce vrea să audă cel din fața ta. Însă viața îți arată și te pune în tot felul de situații pe care trebuie să le parcurgi. Cum poți!

    • Ioana, imi pare rau sa aflu asa ceva. E cel mai rau cand se intampla asa ceva.
      Dupa ani buni, am ajuns la ideea ca o prietenie adevarata nu ar trebui sa necesite investitie de niciun fel, dar uite ca acum am ajuns eu in punctul in care nu inteleg de ce e dificil sa dai un telefon. Stiu ca toti avem de rezolvat diverse lucruri si viata e din ce in ce mai complicata, dar parca totul e prea…mult.
      E ca si cum ar exista o perioada de x luni/ani in care se discuta intens, sunt intalniri etc si apoi …bum! trece totul ca si cum ar lua apa totul si nu ar exista nimic.

  10. Eu am prieteni destul de putini, dar buni. Eu nu sunt genul de om care sa te sune zilnic sau sa vina in vizita pe capul omului cand ti-e lumea mai draga, dar daca pot sa ajut pe cineva, o fac cu draga inima. Si da, mi s-a intamplat sa reiau legaturi de prietenie ca si cum timpul n-ar fi trecut. Altminteri, sunt „socially selective”, ca sa zic asa fitos. 😉

    • Stii ce poza am pe fb, nu? Exact ce ai spus tu!
      Eu ajut cu mare drag si de cate ori pot. Mi s-a intamplat ca, de un an, o doamna pe care o consideram prietena sa se indeparteze si sa nu inteleg de ce. E ciudat mai ales ca, daca eu sun, e vorbareata, vesela etc, apoi imi spune ca data viitoare suna ea…ceea ce nu se mai intampla. Asta e o chestiune care ma depaseste si am decis ca nu mai sun. Deja sunt 2 luni de cand nu am vorbit la telefon asa ca sunt curioasa daca va suna…oricum, teoretic ar trebui sa sune in octombrie…stie ea de ce. Sa zicem ca s-a luat cu treaba, numai ca acest lucru se intampla de un an.
      Eu prietenie cu sila nu vreau. Daca doreste sa mai fim prietene, ok. Daca nu, asta e. Imi pare rau doar pentru ca nu inteleg motivul, mai ales ca in ultimii 4 ani am fost extrem de apropiate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.